Cum a apărut Marea Neagră, miracolul care a semănat teroare. Câte specii de peşti trăiesc în fostul lac de apă dulce, devenit mare acum câteva mii de ani
0
Dintr-o întindere mare de apă dulce, care se afla pe locul unde sunt astăzi Europa Centrală şi de Est, în urmă cu peste 10.000 de ani s-au desprins mările Baltică, Caspică şi Marea Neagră.
Din datele ştiinţifice existente, ne explică Simion Nicolaev, directorul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ din Constanţa, bazinul Mării Negre a făcut parte din alte bazine acvatice care au ocupat actualele spaţii ale Europei Centrale şi de Est. În acea perioadă, exista o conexiune între Marea Baltică, Marea Caspică şi Marea Neagră.
Însă s-au păstrat până în zilele noastre legături între cele trei mari întinderi de apă. Specii de peşti se regăsesc în toate cele trei mări. Evoluţia ulterioară a dus la separarea mărilor din punct de vedere ecologic, Marea Caspică evoluând ca mare închisă. Însă Marea Neagră a trecut printr-un proces geologic ce a deschis comunicarea cu Marea Mediterană. Până atunci apa Mării Negre era dulce, iar nivelul mării era sub actualul nivel cu zeci de metri.
A urmat o perioadă de glaciaţiuni care au determinat oscilaţii importante ale nivelului mării, care însă s-au stabilizat în ultimii 10.000 de ani. În prezent, spune Simion Nicolaev, apa care se varsă în mare: cea colectată din fluvii şi precipitaţii este de 300 de kilometri cubi pe an. Ecchilibrul se menţine: o parte din apă se evaporă, alta se infiltrează prin Bosfor. La acest lucru contribuie şi curenţii de suprafaţă.
Evoluţia a determinat însă modificări în flora şi în fauna Mării Negre. Multe specii au persistat în marea Neagră de pe vremea în care apa ei era dulce. Aşa se explică prezenţa speciilor de sturioni, care migrează în Dunăre pentru a-şi depune icrele. Pe lângă sturioni, în Marea Neagră trăiesc şi alte specii de apă dulce: scrumbia, dar şi o specie de scoică zebră.
Ca o dovadă a glaciaţiunilor prin care a trecut Marea Neagră este prezenţa şprotului, specie care trăieşte, de obicei, în ape reci.
În Marea Neagră trăiesc şi foarte multe specii mediteraneene: stravridul şi hamsia.
În prezent, în Marea Neagră găsim 3.774 de specii de peşti. Spre deosebire de Marea Neagră, în Mediterana trăiesc aproape 8.000 de specii.
Cum s-a format Delta Dunării
Zona de nord – vest a Mării Negre şi-a schimbat înfăţişarea pentru totdeauna odată cu formarea Deltei Dunării. Acest colţ unic din lume a apărut pe locul unui golf al Mării Negre ce s-a umplut treptat cu aluviunile transportate de Dunăre.
Delta Dunării este unică în lume. Are o suprafaţă de 580.000 hectare şi ocupă 2,5% din suprafaţa României, situându-se pe locul 22 între deltele lumii şi pe locul 3 în Europa, după Volga şi Kuban. Este una dintre cele mai mari zone umede din lume, fiind un habitat al păsărilor de apă şi cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă.
Perişor, zona cea mai afectată de eroziune
În timpul când bilanţul de materie care a fost transportat de Dunăre spre Marea Neagră s-a modificat şi au apărut cele două baraje de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, dar şi cel ce pe Nipru, aportul de nisip s-a redus la jumătate şi aşa a apărut eroziunea. După aproximativ 100 de ani de echilibru, spune Simion Nicolaev, fenomenul eroziunii a început să se facă simţit din ce în ce mai acut.
Furtunile deosebit de puternice, lipsa unor diguri de apărare a uscatului au făcut ca în ultimii 45 de ani să pierdem peste 2.200 de hectare de plajă. Dacă în unele locuri marea a săpat adânc în uscat, în altele, s-a retras. Din păcate, s-au semnat depuneri doar de 70 – 80 de hectare.
Una din zonele cele mai afectate de eroziune este Perişor, din Delta Dunării, unde marea a avansat cu peste 500 de metri.
Plaja Sulina se măreşte de la an la an
O zonă unde a avansat uscatul foarte mult este plaja Sulina. Aici, în fiecare an, marea se retrage cu unul – doi metri. „Pasarela care altădată era în apă, acum are câţiva metri pe uscat“, spune Simion Nicolaev.
Nici litoralul de la Năvodari la Vama Veche nu a fost ocolit de fenomenul de eroziune, însă el s-a făcut mai puţin simţit ca la Perişor. „Pe tot litoralul întâlnim cazemate în apă, la Costineşti şi Tuzla mai ales, care altădată erau pe uscat. E o dovadă că acolo, cândva, a fost uscat“, spune directorul de la Grigore Antipa.
Fenomenul este natural. Pe măsură ce apa avansează dispare plaja şi apoi se erodează malul, aşa cum se întâmplă la Eforie şi în sudul litoralului.
În ultimii 35 de ani nu s-a făcut nimic pentru protejarea plajelor. Administratorul plajelor, Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral, derulează mai multe proiecte de refacere a sectoarelor de nisip. Cinci sectoare de plajă de pe litoralul românesc (Eforie Sud, Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru şi Tomis Sud) vor fi mai întinse cu cel puţin 60 de metri.
Lucrările vor fi realizate în două etape. Iniţial se vor realiza structurile din piatră şi beton care să apere plajele de forţa valului şi a vântului, iar ulterior vor fi făcute înnisipările artificiale. Pentru reînnisipare va fi folosită o cantitate de 3,7 milioane de metri cubi de nisip. Aceasta va fi adusă chiar din largul Mării Negre, de la 12 kilometri de ţărm.
Valoarea primei etape a proiectului privind protecţia şi reabilitarea părţii sudice a litoralului românesc al Mării Negre este de peste 170 milioane de euro.
Tsunami în Marea Neagră
Gheorghe Mărmureanu, fostul director al Institutului Naţional de Fizică a Pământului, a afirmat, în repetate rânduri, că în Marea Neagră se pot produce valuri seismice.
De-a lungul timpului, astfel de fenomene s-au produs în Marea Neagră. El spune că vechiul Callatis ar fi fost ras de pe faţa Pământului de un val tsunami, în anul 105 înainte de Hristos. La fel s-a întâmplat şi cu Cetatea Histria, pe timpul grecilor, care a dispărut după ce a fost măturată de valuri.
Tsunami au mai fost îngregistrate şi după cutremurul de la 31 martie 1901, de 7,2 grade pe scara Richter, tot pe placa tectonică Sabla şi care ar fi generat valuri de 3,5 metri.
„Avem tsunami cam o dată la 500 de ani. Mai multe valuri din acestea seismice se înregistreaza pe partea cealaltă a Mării Negre, la turci şi în Marea Azov, la ucraineni, de exemplu“, a mai spus specialistul.
Vă mai recomandăm:
Capcanele mării: cum să ne ferim de gropile de sub apă
Se încarcă comentariile...
