Anchetatorii comunişti, despre ziaristul Pamfil Şeicaru: „Era firesc ca acest gangster al presei româneşti să devină un mare admirator al lui Mussolini şi Hitler“
0
În mai 1945, ziaristul Pamfil Şeicaru era trimis în judecată, în lipsă, pentru crima de a fi contribuit la dezastrul ţării de către acuzatorii publici ai regimului comunist. Pe parcursul rechizitoriului, anchetatorii îl acuză pe acesta de propagandă în favoarea lui Mussolini şi Hitler, dar şi de primirea unor importante sume de bani pentru a face acest lucru.
În mai 1945, ziaristul Pamfil Şeicaru era trimis în judecată, în lipsă, pentru crima de a fi contribuit la dezastrul ţării de către acuzatorii publici ai regimului comunist. Pe parcursul rechizitoriului, anchetatorii îl acuză pe acesta de propagandă în favoarea lui Mussolini şi Hitler, dar şi de primirea unor importante sume de bani pentru a face acest lucru.
La 16 mai 1945, acuzatorii publici ai Tribunalului Poporului, Constantin Vicol şi Ion D. Ioan, întocmeau actul de acuzare a lotului de 12 ziarişti acuzaţi de propagandă hitleristă în articolele scrise. Astfel, au fost trimişi în judecată jurnaliştii: Pamfil Şeicaru, Ionel Dumitrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişanu, Ilie Rădulescu, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr, Grigore Manoilescu, Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizirescu şi Aurel Cosma, aşa cum reiese din cartea „Delictul de Opinie – Procesul ziariştilor 1945” scrisă de Emil Rus.
Pamfil Şeicaru, născut în anul 1894 în Buzău, era considerat unul dintre cei mai buni jurnalişti români din perioada interbelică. Odată cu instalarea regimului comunist, acesta este acuzat de propagandă hitleristă. Ziaristul alege să fugă din ţară, iar în anul 1980 moare în Munchen.
„Articolele lui, fie la Cuvântul, fie la Curentul, i-au adus în scurt timp o tristă celebritate şi o avere considerabilă. Nimeni nu a fost ca el, maestru în arta de a denigra şi insulta în mod trivial miniştrii, bărbaţi de stat, oameni de bază, profesori universitari etc., în scopul vădit de a-i şantaja fără pic de ruşine şi de a le estorca sume de bani”, notau acuzatorii comunişti.
„Era firesc, era fatal ca acest gangster al presei româneşti să devină un mare admirator al lui Mussolini şi mai târziu al lui Hitler, să devină sluga lor cea plecată şi unul dintre principalii agenţi ai propagandei fasciste în România”, se mai arăta în document.
Anchetatorii au făcut şi un scurt rezumat al temelor principale pe care Pamfil Şeicaru le-a abordat în articolele sale din momentul izbucnirii războiului. Astfel, în peste 100 de scrieri, comuniştii au descoperit că ziaristul susţine necesitatea războiului nemţilor împotriva aliaţilor, că războiul nu va dura mult, victoria Germaniei fiind sigură şi că rezultatele războiului vor fi strălucite pentru Germania, dar şi pentru Europa.
„Toată această propagandă abjectă în favoarea Germaniei hitleriste nu era îndeajuns. Pamfil Şeicaru a făcut ceva mai mult. Cu câteva zile înainte de actul de la 23 August 1944 şi anume în ziua de 12 august 1944, împreună cu soţia sa, fuge la Viena cu maşina şi acolo ia contact cu membrii aşa-zisului guvern-naţional român, prezidat de Horia Sima. Dovadă este buletinul Radio-informativ al centrului de Radio-Ascultare din Bucureşti, din 2 februarie 1945”, spun anchetatorii.
Averea lui Pamfil Şeicaru era pusă pe seama banilor proveniţi din Germania în schimbul propagandei hitleriste. Astfel, comuniştii susţineau că ziaristul avea circa 7 miliarde.
Conform rechizitoriului, Pamfil Şeicaru a fost acuzat de crima de a fi contribuit la dezastrul ţării prevăzută de articolul 2 din Legea 312/1945, precum şi de crima de a fi contribuit la dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război.
Pentru aceste motive, acuzatorii publici, Constantin Vicol şi Ion D. Ion, au dispus trimiterea în judecată a lui Pamfil Şeicaru, dispărut în Germania. A fost condamnat la moarte în contumacie, fiind graţiat în anul 1966 de către Ceauşescu.
Pe aceeaşi temă:
Primele amintiri ale Regelui Mihai. Când şi-a văzut pentru prima oară tatăl
Se încarcă comentariile...
