Amintiri cu litoralul de altădată: „De Amfiteatru, Panoramic şi Belvedere nu te puteai apropia, cazau numai străini“
0
Românii retrăiesc nostalgia vacanţelor de altădată de pe litoralul românesc, când nu existau hoteluri în ruină, când staţiunile din sud ofereau, pe lângă cazare, şi divertisment.
Blogul „Vederi din trecut“ recreează atmosfera de altădată de pe litoralul românesc postând imagini cu vestitele hoteluri, care erau pline din luna mai şi până târziu, în toamnă.
Iată câteva aduceri aminte din vacanţele de altădată:
Divertisment cu „circuit închis“
„Prima dată când am fost la Olimp am stat la hotel Transilvania, în 1973. Directorul, prin hazard, era un vecin de bloc. Apoi, de a lungul timpului, am mai locuit şi la Oltenia şi Maramureş. Hotelurile erau practic noi, ţin minte că Transilvania avea jaluzele albastre. Camerele, nu prea mari, nu aveau balcon, dar nu ne-a deranjat asta. Uscai rufele la geam. Geamurile aveau tâmplărie de aluminiu. La lift nu erau cozi mari, deşi erau doar două lifturi pentru hotelul mereu plin. Nu înţeleg cum de azi (spunea cineva pe un blog despre hotel Banat) sunt cozi la lift ! Recunosc însă că pe atunci urcăm şi pe scări, dacă vedeam lume la lift. Azi, lumea a devenit extrem de sedentară.
De Amfiteatru şi laturile sale (Panoramic, Belvedere) nu te puteai apropia, cazau practic numai străini. Francezii aveau un club-discotecă la un nivel inferior ieşirii din hotel (spre terasă). Am fost într-o seară acolo, organizau tot felul de concursuri de cultură generală, interesante. Apoi urmau melodii şi dedicaţii ... Dar cel mai mult îmi plăcea la bowling, dar nu pentru popice, ci pentru slot-machines şi jocurile electronice. Îmi răsună şi acum în minte zgomotul de ambianţa din interior .... mă întreb cum o fi arătând acum, dacă mai există ? Era situat vis a vis de ieşirea din hotelul Amfiteatru. Am văzut (cineva a postat un film, făcut din maşină, cu tot litoralul de la Saturn la Olimp) că bowlingul din Neptun e închis. Clădirea era identică cu cea din Olimp. Campingul din capătul staţiunii, dincolo de hotel Banat, e pustiu. S-a furat o parte din gard .... a mai rămas doar clădirea de la intrare.
Regret că nu am fost niciodată la discotecă "Pui de urs", pe faleză, cred că în dreptul hotelului Oltenia. Şi nici la restaurantul "Popasul căprioarelor", situat lângă bowling, spre Neptun. Dar e posibil să fi fost cu "circuit închis", deşi nu prea cred“.
Cea mai spectaculoasă furtună, admirată de la ultimul etaj al hotelului
„Mulţumim pentru excursia-n trecut cu care ne bucuraţi. Pentru cei ce-au fost acolo atunci pozele acestea sunt parte din trăirile vieţii lor. Eu am stat cu tatăl meu la Hotel Oltenia. Eram cazaţi pe la etajul 9-10, cu faţă spre mare şi într-o seară am văzut cea mai spectaculoasă furtună pornind dinspre mare; cu tunete, trăznete şi fulgere furioase care spintecau cerul şi marea deopotrivă.
Tot pe atunci a fost un festival internaţional al fanfarelor de copii cu uniforme viu colorate, tamburi major cu mişcări ameţitoare de baston şi alămuri lucitoare. Ceva cu totul năucitor pentr-un copil.
În nevăzutele, în cadrul acesta, măruntaie ale Amfiteatrului era Club Mediteranee. Un club exclusivist al turiştilor francezi al cărui spectator, neinvitat şi la distanţă, eram în fiecare seară, spre cvasi-disperarea, jenă şi îngrijorarea "politică" şi socialistă a tatălui meu, contabil şef şi volens-nolens membru de partid. Îmi amintesc că tot clubul acela plini de oameni străini şi liberi a cântat într-o seară E viva Roumania pe melodia E viva Espana, nefortati, doar aşa, pentru că le plăcea unde erau.
Şi să nu uit: la unul din chioşcurile care se văd pe plajă se putea mânca cea mai bună şi fragedă friptură pe care v-aţi putea-o imagina.
Am scris aici din amintire plină de veneraţie pentru tatăl meu, care mi-a făcut o viaţă frumoasă şi fericită şi a cărui prezenţa îmi lipseşte nespus“.
Turişti nordici
„Frumoase amintiri! Întâi din copilărie când tot cu tatăl meu mergeam la mare, apoi în 1991. Aveam 23 de ani, am stat la Amfiteatru din 4 până la 18 august. Erau încă cele 2 discoteci de la baza hotelului Amfiteatru, Flamingo şi Mediteranee, faţă în faţă. Ce seri minunate, cu zile călduroase de vară (dar nu caniculare). Mulţi turişti străini încă, în special din Suedia şi Norvegia. Şi o faţă de vis, Marinela.
Cea mai bună Café Frape se comandă sus la terasă de pe acoperişul hotelului Amfiteatru“.
Paradis: halta din Neptun
„Ajunşi la Constanţa uneori schimbăm trenul şi ne pregăteam pentru ultima pare a drumului, ajungerea în ''paradis'', adică Halta Neptun. Cum părăseam Constanţa, toţi eram cu capul pe geam să prindem din ochi plajă şi marea ce se iveau chiar lângă tren la Eforie Nord. Acest prim contact vizual ne producea o stare de nedescris, o fericire anticipatorie, o bucurie poate mai intensă decât actualul stagiu pe litoral…“
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
