Ambasada Rusiei donează pentru Cuminţenia Pământului banii returnaţi de români: „Dezbaterea emoţională s-a iscat fără nicio intenţie“
0
Ambasada Rusiei iese din nou la rampă cu un anunţ privind donaţia pentru Cuminţenia Pământului. Diplomaţii ruşi caracterizează drept „emoţională“ disputa iscată de gestul lor de a dona 100 euro, odată cu lansarea unui clip care aminteşte cum Rusia a ajutat România să-şi „câştige independenţa“ şi să se „reconstruiască economic şi social“.
Ambasada Rusiei a făcut în seara de miercuri, 28 septembrie, următorul anunţ, pe site-ul şi pe pagina sa de Facebook:
„Referitor la donaţia Ambasadei în campania privind subscripţia publică naţională pentru achiziţia operei «Cuminţenia Pământului» a sculptorului Constantin Brâncuşi
În seara zilei de 27 septembrie 2016 la Ambasada s-a adresat un cetăţean român care a transmis în numele propriu o sumă de bani a cărei valoare el însuşi nu a putut să precizeze. Potrivit dânsului, el a făcut acest lucru pentru a rambursa Ambasadei o parte din suma donată de către noi în campania privind subscripţia publică naţională pentru achiziţia operei «Cuminţenia Pământului» a sculptorului Constantin Brâncuşi.
Am numărat banii aduşi de către această persoană şi s-a dovedit că dânsul a transmis 19,19 lei româneşti, 4,41 euro, 0,31 dolari SUA, 200 de yeni japonezi şi 200 de woni sud-coreeni.
Pornind de la aprecierea pozitivă acordată de MAE al României, în ceea ce priveşte donaţia modestă a Ambasadei ruse în recuperarea patrimoniului naţional român, am luat decizia de a trimite aceşti bani în fondul menţionat. Luând în considerare faptul că au fost multe monede străine de diferită valoare, această procedură, cel mai probabil, va dura mai mult timp.
Suntem recunoscători tuturor cetăţenilor români neindeferenţi care au apreciat în mod corect poziţia Ambasadei drept cea care urmăreşte îmbunătăţirea relaţiilor noastre, căutarea interpretării pozitive reciproc acceptabile a istoriei noastre comune şi aici, bineînţeles, cuvântul ponderabil trebuie să fie spus de experţii Comisiei comune de istorici ruso-române.
Sperăm că dezbaterea destul de emoţională care fără nicio intenţie din partea noastră a început în societatea românească va contribui nu numai la o mai bună înţelegere a istoriei noastre comune, dar, de asemenea, şi la construirea de noi relaţii pragmatice de bună vecinătate între ţările noastre“.
Ambasada Rusiei dă exemplul a două opinii pe care le consideră printre cele mai argumentate şi echilibrate exprimate în spaţiul public. Una îi aparţine publicistului Bogdan Duca şi a fost postată pe blogul său personal, alta îi aparţine lui Ionuţ Ţene şi este găzduită de site-ul napocanews.ro.
„Ceea ce a deranjat pe români a fost fraza din videoclip că după război «România se reconstruieşte economic şi social cu ajutorul Uniunii Sovietice». Aici e o greşeală de neînţeles a Ambasadei Rusiei la Bucureşti. Din informaţiile mele ştiu că în cadrul corpului diplomatic de la Bucureşti lucrează consilieri politici, economici, militari, culturali şi de presă de un real profesionalism, care cunosc foarte bine istoria românilor, sensibilităţile poporului nostru şi limba română. Mă miră faptul că aceşti consilieri au acceptat să se strecoare o astfel de frază neadevărată din punct de vedere istoric şi foarte sensibilă, ştiindu-se că conform tratatului de pace de la Paris din 1946 România a fost obligată să plătească despăgubiri de război Moscovei în valoare de 300 milioane dolari aur. La aceasta se adaugă comunizarea brutală, sovietizarea economiei prin firmele mixte sovromuri, adevărate intreprinderi de spoliere a economiei româneşti şi a resurselor naturale. (...) Consilierii diplomatici ruşi de la Bucureşti cunosc foarte bine istoria românilor şi faptul că România a fost o victimă a comunismului şi sovietizării la fel ca şi Rusia, trecută prin acelaşi experiment în care au murit zeci de milioane de ruşi, dar mai repede, încă din 1917. (...) Cineva de la ministerul de externe de la Moscova vrea să se înrăutăţească relaţiile româno-ruse şi aşa de tensionate sau îngheţate din ultimii ani. Acel «cineva» nu vrea normalizarea relaţiilor româno-ruse şi nici pacea în această parte a Europei, spre bucuria pescuitorilor în ape tulburi de la sediul NATO de la Bruxelles“ este de părere Ionuţ Ţene.
„Noul ambasador al Rusiei la Bucureşti se pare că a venit pentru a răspunde la propaganda anti-rusească, deja devenită politică mediatică în România. Însă răspunsul e foarte straniu: în primul rând, ambasada Rusiei se raliază unei campanii eşuate a guvernului României. (...) Ambasada Rusiei a răspuns unui clip rusofob, ce provocase deja o reală revoltă în spaţiul public românesc, nu din pricina rusofobiei sale, cât a prostiilor de care era plin. Răspunsul a mers pe o idee bună: sublinierea faptului că, în ciuda discursului rusofob, relaţiile dintre România şi Rusia nu au fost tot timpul negre. (...) E clar, ambasada Rusiei a pornit la ofensivă. Dar dacă aşa au început ofensiva, atunci fie scopul ei nu este sensibilizarea românilor, ci altul, fie ar cam trebui să îşi demită repejor colaboratorii care îi ajută să comunice cu societatea românească. Fac mai mult rău decât bine. Viitorul sună complicat. Şi nici România, nici Rusia, nici nimeni întreg la minte, nu trebuie să dorească ca acest viitor să fie şi mai tare complicat“, consideră Bogdan Duca.
Controversa gestului Rusiei
Ambasada Federaţiei Ruse a donat 100 de euro pentru „Cuminţenia Pământului“, opera sculptorului Constantin Brâncuşi, la pachet cu un clip în care se spune că armata rusă şi armata română au luptat împreună pentru independenţa României, dar şi a Europei în cele două conflagraţii mondiale.
Pe plan naţional, foarte puţini factori au luat poziţie faţă de mesajul Ambasadei Federaţiei Ruse. Doar reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe (MAE) au postat pe site un comunicat în care se precizează că mesajul „promovează o viziune proprie asupra unor capitole din istoria relaţiilor bilaterale“. „Aceasta cu atât mai mult, cu cât este vorba de un domeniu despre care cea mai în măsura să se pronunţe este Comisia comună de istorici româno-rusă al cărei obiectiv este tocmai discutarea aspectelor care ţin de istorie, în vederea consolidării încrederii reciproce“, precizează MAE.
Numai că această comisie nu s-a mai întrunit de cel puţin cinci ani, după cum recunoaşte Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, care este preşedintele acestei comisii. Pentru istoric, poziţia ruşilor nu este pentru el o surpriză, atâta vreme cât, în rundele de întâlniri pe care le-au avut istoricii români şi cei ruşi, ultimii au apărat moştenirea sovietică şi au justificat permament expansiunea sovietică în Europa. „Părerea mea este că istoricii ruşi, ajunşi la vârste onorabile, de 70-80 de ani, erau convinşi de faptul că ruşii «au adus lumină» în toate ţările pe care le-au ocupat şi care ulterior au devenit nerecunoscătoare. Printre cei mai nerecunoscători am fost noi, românii“, declară rectorul Ioan-Aurel Pop.
Reprezentanţii României şi ai Rusiei obişnuiau să se întâlnească o dată sau de două ori pe an, când la Moscova, când în diferite oraşe din România - cum ar fi Constanţa, Ploieşti, Craiova sau Bucureşti. „De cinci ani, această comisie nu s-a mai întrunit întrucât ruşii au acuzat unele reorganizări la nivelul Academiei“, spune Pop.
Comisia istorică, aflată sub egida Academiei Române, îşi are originea în anii imediaţi retragerii trupelor sovietice din România. „În perioada regimului comunist nu puteam să vorbim de istoria României, ci doar de istoria URSS-ului, însă ulterior am intrat puţin în normalitate şi am putut să ne recuperăm istoria“, adaugă preşedintele comisiei. Cu toate acestea, istoricul Ioan-Aurel Pop consideră că dialogul a fost necesar, chiar dacă, uneori, a fost doar un monolog.
Referindu-se strict la mesajul ruşilor din videoclip, istoricul consideră că este necesară o reacţie. „Nu trebuie să lăsăm lucrurile aşa. Dacă la nivel diplomatic nu este recomandat să critici mesajul, societatea civilă este datoare să vorbească. Trebuie să fim cu fruntea sus şi să spunem ce s-a petrecut. O să mă întâlnesc cu colegii de la Academia Română şi vom continua să cerem să promovăm cum s-a petrecut istoria“, încheie Ioan-Aurel Pop.
Ce a însemnat ocupaţia sovietică
Costin Scurtu, directorul Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I“ din Constanţa, a explicat pentru un articol anterior al ziarului „Adevărul“ ce a reprezentat ocupaţia sovietică în România. Aceasta a început după semnarea armistiţiului de la 12 septembrie 1944, la Moscova, între România şi Puterile Aliate. Imediat, Armata Roşie a început ofensiva militară contra trupelor germane şi a aliaţilor lor. În întreaga ţară au avut loc valuri mari de arestări ale militarilor români, care au fost luaţi prizonieri.
Ruşii au preluat toate obiectivele strategice: porturile, zone industriale, instalaţii petroliere, rezervoare de petrol, poduri, mijloace de transport, sisteme de comunicaţii. Pe de altă parte, populaţia avea să suporte regimul de teroare şi pentru că era deposedată de sursele de supravieţuire: de la animale la materiale de încălzire, dar şi de mijloacele de transport personale.
Conform specialistului, ruşii au dat dovadă de agresivitate cu toată populaţia civilă. Oamenii se plângeau de furturi, dar şi de violuri. Românii au îndurat marea foamete din 1946 şi din cauza ruşilor. Au fost doi ani de secetă, iar ceea ce s-a cules a fost furat de ruşi, sub pretextul susţinerii frontului.
„N-au plecat niciodată cu mâna goală“
Octav Bjoza, liderul Asociaţiei Foştilor Deţinuţilor Politici din România, consideră gestul Rusiei „o băşcălie“. „Prin asta, ei dau peste nas unui popor întreg. Sigur că suma totală de 4 milioane euro este o cheltuială mare pentru populaţie, în timp ce pentru hoţii care au sărăcit poporul este doar un bacşiş. Ruşii, de fiecare dată când au plecat, au luat ceva cu ei, o părticică din trupul ţării: ba Basarabia, ba Gurile Dunării, ba culoarul de trecere spre Ungaria. E destul să vină la 100-200 ani să cotropească, ca apoi să nu plece cu mâna goală şi să ducă populaţia indigenă prin fundul Siberiei. Câţi s-au mai întors de acolo?“, este revoltat Bjoza.
Octav Bjoza FOTO Adevarul
Liderul AFDPR aminteşte prigoana la care au fost supuşi toţi cei care s-au împotrivit instalării regimului stalinist în România. „Ei vorbesc de războaie unde am luptat împreună? Douăzeci de generali din Armata Română au pierit lângă mine în temniţă, ca atâţia alţii, pentru că au luptat împotriva fratelui mai mare de la Răsărit. Unchiul mamei, generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei a 4-a care a eliberat Basarabia în 1941, a murit în lanţuri la Fortul 13 Jilava“, spune Octav Bjoza.
El relatează cazul unui camarad de detenţie, Teodor Onea, din Ploieşti. Luat la oaste la 20 ani în anul 1936, soldatul a rămas în armată concentrat odată cu intrarea nemţilor în Polonia în 1939. În iunie 1941 a trecut Prutul, la antologicul ordin al lui Antonescu, fiind luat prizonier la Cotul Donului. A fost eliberat după 8 ani, iar în drum spre casă, la graniţa de la Ungheni, în trenul cu supravieţuitori s-a urcat Securitatea. În loc să sărute pământul ţării, prizonierii au fost culcaţi la pământ, cu mâinile la ceafă, duşi şi condamnaţi de Tribunalul Militar la 12 ani de închisoare, pentru că au luptat împotriva ruşilor. Teodor Onea şi-a revăzut familia după 27 ani, pentru vina de a fi mers la oaste pentru ţară.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
