Salvaţi sângele de la Cluj!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cercetătorii din Cluj lucrează la o invenţie care ar putea revoluţiona lumea medicinei: sângele artificial. Totuşi, din 2007, de când există acest proiect, clujenii spun că în fiecare an apare aceeaşi problemă: banii pentru cercetare vin foarte greu şi întârzie să apară în primele trei-patru luni ale anului, îngreunând, ba chiar blocând procesul.

Lucrurile stau la fel şi anul acesta, româneşte. Nu sunt bani pentru salariile pentru cei trei cercetători, dar nici măcar pentru reactivi.

„Acelaşi lucru se întâmplă de când am demarat acest proiect“, spune şi Radu Silaghi-Dumitrescu, conferenţiar al Facultăţii de Chimie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj şi coordonator al proiectului. După ce presa a adus din nou în atenţie subiectul, mai mulţi oameni s-au mobilizat prin petiţii de strângere a fondurilor. Chiar şi aşa, răspunsul lui Tudor Prisecaru, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, dat reporterului „Adevărul“ a fost unul cât se poate de cinic: „Nu putem să spunem dacă se dau sau nu banii pentru acest proiect. Banii se dau prin competiţii. Poate că sunt alte proiecte de interes naţional. Poate un proiect privind Delta Dunării e mai important“. Pe de altă parte, Radu Silaghi-Dumitrescu spune că, odată ajuns în presă subiectul, au venit şi asigurările că ar exista totuşi o susţinere pentru proiect şi anul acesta.

Din punctul de vedere al importanţei proiectului, trebuie precizat că Mihnea Costoiu, ministru al Educaţiei, declara anul trecut că cercetarea sângelul artificial este „de interes naţional“. De asemenea, Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, a declarat că proiectul la care lucrează clujenii ar putea fi de importanţă mondială, dacă reuşeşte: „Nu m-aş hazarda să spun că e de Nobel, pentru că e foarte greu de obţinut acest premiu. În orice caz, sunt convins că acest proiect merită finanţat, pentru că sunt finanţate multe proiecte care nu au o ţintă atât de clară. E un proiect de importanţă naţională“. Una din diferenţele între ceea ce fac cercetătorii clujeni şi ce fac alţi cercetători care lucrează la ora actuală la realizarea sângelui artificial este faptul că se folosesc proteine provenite din viermi marini.

Oricât de didactic ar suna, resemnarea este, în aceste cazuri, unul dintre cele mai mari pericole. „Un singur lucru ne lipseşte, predictibilitatea administrativă. Nu este nici măcar doar o problemă de fonduri, pentru că am avut situaţii în care existau fondurile pe hârtie, dar în realitate nu apăreau şi invers. Nu ştiam dacă oamenii din echipă, care aveau de întreţinut familii, mai au sau nu serviciu. Apoi, echipamentele necesare pentru experimente întârziau un an, doi, trei, cinci“, declara anul trecut, pentru „Adevărul“, coordonatorul proiectului.

Importanţa descoperirii unei reţete viabile pentru realizarea sângelui artificial poate fi înţeleasă de toată lumea şi nu necesită explicaţii. Lupta cu sistemul din România, pe de altă parte, oricât de banală şi de naturală ar fi, este o idioţenie, este lupta stupidă şi incredibilă a unui organism cu el însuşi. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite