Fotograful japonez îndrăgostit de ţara noastră, o poveste de dragoste care durează de jumătate de secol: „România este un paradis“
0Raiul are chipul României, crede Miya Kosei, un japonez de 78 de ani, care şi-a lansat la Cluj, recent, un album de fotografii alb-negru cu oameni şi obiceiuri din pitorescul Maramureş. Albumul se numeşte ”Maramureşul Meu”, titlu care exprimă - ca şi pozele din el - frumuseţea şi căldura sufletească pe care le-a găsit în nordul României. Albumul niponului nu este prima colecţie de imagini despre România.
Portrete de maramureşeni pe care se citeşte bucuria sau suferinţa, bărbaţi cosind, oameni mulgând oile, copii jucându-se în iarbă, vâltoare, chipuri triste la înmormântare sunt câteva dintre ipostazele surprinse de camera fotografului Miya Kosei, în jumătate de secol.
”Îmi doresc ca, prin aceste fotografii monocrome, să simţiţi culorile şi să aflaţi direcţia vântului, să vă bucuraţi de balada luminilor şi a umbrelor. Mi-aş dori să vă gândiţi la ce înseamnă fiinţa umană şi viaţa ei, cea de zi cu zi. Aceasta e povestea spiritului, prinsă în fotografii. Mi-aş dori să priviţi acest album cu inima. Având în vedere că e monocrom, veţi vedea culorile cu inima. Am încercat să reţin obiectele cu inima. Mai multe decenii am încercat să surprind mai degrabă lucruri invizibile. Dacă din adâncurile imaginii se va ivi ceva în timp ce-o priviţi, scopul meu va fi fost atins”, mărturisea Miya Kosei (78 de ani), un japonez care a venit de circa 160 de ori în România, pentru cei de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.
Acesta locuieşte la Tokyo şi a studiat Literatura, Arta, Istoria, Etnologia, Economia şi Sociologia. A lucrat o perioadă la o revistă săptămânală de critică literară, apoi a devenit liber profesionist. Din 1965 a tot venit în România, loc despre care spune că este paradisul, şi căruia i-a dedicat mai multe cărţi şi volume de fotografie.
”Rumanian Rhapsody” (1986) si ”Europa Orientalis” (1991) sunt două albume foto despre România. ”Maramureşul meu” este ultimul.
În prezentarea făcută la Muzeul Etnografic, profesorul Dorel Găină a spus că Miya Kosei este scriitor, eseist, sociolog, poet, traducător. Japonezul nu a spus niciodată despre sine că este fotograf profesionist, deşi pozele surprinse de el ilustrează o lume de sentimente, priviri şi trăiri, o călătorie în timpuri trecute.
Cum a ajuns în România
Din întâmplare. Povestea niponului începe într-o Românie comunistă, când Miya Kosei nu ştia o boabă româneşte. Japonezul le povestea celor veniţi la lansarea din Cluj a albumului său de fotografii cum a ajuns întâmplător în România. În 1965 a cunoscut un student din Rusia care a şi-a făcut vacanţa în Japonia. S-au împrietenit. Iar studentul i-a trimis un bilet. Şi aşa a început o lungă călătorie prin Uniunea Soviectică, România şi Europa de Vest.
După excursia în Rusia, japonezul a vrut să se întoarcă acasă, dar prietenul l-a oprit, l-a întrebat unde vrea să mai meargă şi auzind că vrea să vadă Franţa şi Parisul, l-a sfătuit să înceapă călătoria sa din Ucraina. Iar din Ucraina a ajuns în România, la Iaşi. De acolo a mers la Braşov, Craiova şi oriunde poposea, în fiecare casă de român, i s-a spus să meargă în Maramureş pentru că ”acolo locuiesc români adevăraţi”.
”Am ajuns din întâmplare în România, o ţară necunoscută pentru mine, în primăvara anului 1965. Toţi românii pe care i-am cunoscut mi-au recomandat să vizitez Maramureşul, în nordul şi nord-vestul ţării. Două luni mai târziu, m-am dus într-un sat de ţărani şi crescători de vite de dincolo de Munţii Carpaţi. Am avut imediat o senzaţie de déjà-vu. Era un peisaj pe carel mai văzusem undeva, cândva. Atmosfera semăna foarte mult cu cea din Japonia de odinioară. Case acoperite cu stuf, căruţe trase de cai şi vite care treceau, un cocoş care cânta sau vocea oamenilor care vorbeau de parcă ar fi cântat; toate acestea, întâlnite în fiecare sat, creau senzaţia de apropiere. … ”, mărturisea Miya Kosei, pe muzeul-etnografic.ro.
Lecţia prieteniei
Natura, felul în care arătau casele în 1965, atmosfera şi mentalitatea de atunci l-a făcut să aibă un déjà-vu şi să-i vină în minte imaginea Japoniei când a intrat prima dată în Maramureş.
”Şi când am intrat în Maramureş am simţit: asta este Japonia veche! În Maramureş, oamenii locuiesc cu animalele în casă. La fel şi în Japonia. Asta este Japonia de acum 50 de ani”, spune, pentru ”Adevărul”, Miya Kosei.
Spune că oamenii pe care i-a întâlnit în România l-au făcut să revină, iar din călătoriile sale aici spune că a învăţat ce înseamnă prietenia. Însă, deşi e îndrăgostit de România, nu s-ar muta de tot în Maramureş. Şi nu pentru că nu s-ar adapta, adaugă el, ci pentru că Japonia e acel loc căruia îi spune acasă. Însă aceasta nu-l opreşte să spun că, pentru el, ”România este paradis”, şi să revină în acest paradis.
Când tăiatul porcului e ceva ”exotic”
Fotograful japonez spune că toleranţa şi generozitatea sunt cele două trăsături prin care ar descrie maramureşenii. A învăţat româneşte după ureche şi crede că Limba Română seamănă cu Franceza. ”Numai după ureche am învăţat româneşte. A fost greu. Gramatica e cam complicată”, adaugă acesta.
În schimb a gustat din mâncarea tradiţională - mămăligă, supă de tăieţei, sarmale şi spune că sunt ”foarte gustoase”. Îi place imaginea maramureşenilor gătiţi în straie de sărbătoare şi cunoaşte obiceiurile şi tradiţiile din Maramureş. Întrebat cum i se par tradiţiile românilor, Kosei a spus că tăiatul porcului este ceva ”exotic”, că în Japonia nu se practică aşa ceva. Iar o dovadă că îndrăgeşte tradiţiile din Maramureş este faptul că ştie tropăi.
Mesajul fotografiilor
Miya Kosei spune că, pentru a obţine unghiul perfect, a trebuit să facă o fotografie de mai multe ori până când a simţit că este aşa cum îşi doreşte. Aşa a fost cazul fotografiei cu oile care este pe coperta albumului ”Maramureşul meu”. 5 ani i-au trebuit până să obţină acea imagine. ”E o poză făcută în Poienile Izei. A fost foarte greu”, mărturiseşte japonezul, pentru ”Adevărul”.
Miya Kosei este unul din mulţii străini care sunt fascinaţi de România, de frumuseţea peisajului şi de căldura sufletească a oamenilor. Ei reuşesc să vadă cu ceea ce românii s-au obişnuit şi face deja parte din banalul cotidian.
”Maramureşul este un loc al tradiţiei şi nu e o surpriză faptul că străinii vin aici şi descoperă paradisul, cum spunea Miya Kosei. Noi, cu toţii, avem ce învăţa de la acest extraordinar artist japonez. În albumul său, numit Maramureşul Meu, sunt fotografii pline de mare sensibilitate. Miya Kosei este un artist al invizibilului, după propria sa mărturisire. El încearcă să ne ofere un mesaj care este transmis de timp, nu de imagine. A reuşit să surprindă o esenţă şi a făcut-o cu un talent inegalabil”, a afirmat Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
Lansare şi în Maramureş
Născut la Tokyo în 1937, Miya Kosei a declarat, pentru ziarul ”Adevărul”, că se consideră maramureşean acum, după 50 de ani de activitate. 50 de ani în care a bătut România în lung şi în lat, însă niciun loc nu se compară cu Maramureşul.
El şi-a lansat albumul foto ”Maramureşul Meu” (mai sus aveţi coperta albumului, foto: Florina Pop) la Muzeul Satului din Sighetu Marmaţiei, dar şi în Baia Mare. Pe Miya Kosei l-am găsit într-o casă tradiţională din Muzeul Satului din Sighet, fiind înconjurat de oameni care iubesc Maramureşul.
“Am venit aici în anul 1965 şi, când m-am întâlnit cu români, fiecare mi-a spus că în Maramureş locuiesc români adevăraţi. Maramureşenii sunt oameni foarte primitori şi atunci mi-am spus că trebuie să vin în Maramureş. Am ajuns aici, în România, am stat trei luni atunci şi am ajuns şi în Maramureş unde am întâlnit oameni aşa cum mi s-a spus – foarte primitori şi generoşi. E incredibil! Sunt oameni cu inima caldă ca pâinea caldă, am început încet-încet să învăţ limba română şi să ştiu mai multe despre Maramureş, despre România. Şi aşa au trecut 50 de ani”, a declarat Miya Kosei.
Etnologul japonez a recunoscut că are în Maramureş şi un loc preferat: mica localitate Poienile Izei.
“Caut în Maramureş orice ce e folclor, ce e tradiţional, porţile maramureşene... În 50 de ani Maramureşul s-a schimbat foarte mult. Au dispărut obiceiuri, cum era şezătoarea, dar şi altele. Foarte rău s-a întâmplat. Am o zonă în Maramureş preferată. Este vorba despre Poienile Izei, pentru că e foarte, foarte frumos şi încă se mai păstrează obiceiuri vechi. Eu sunt japonez, dar cred că am devenit maramureşean. Japonezii încă nu ştiu despre Maramureş, dar am scris despre Maramureş. Intelectualii ştiu despre ce este Maramureşul, dar şi România. Nu trebuie să lăsăm Maramureşul să dispară”, încheie Kosei.
Mai puteţi citi:
Tradiţiile satului românesc, văzute de un străin: „Sunt preluate, abuzate şi lăsate de izbelişte“
Se încarcă comentariile...
