FOTO Cealaltă faţă a „aurului mov“. Cum şi-a făcut un veterinar din Cluj o afacere eco cu bani strânşi în Belgia: „15-20 de ani o să aducă numai profit“

Nicolae Schiau, un medic veterinar din Cluj, a cultivat lavandă certificată ecologic în satul Bichiş, judeţul Mureş, şi a dezvoltat o mică afacere, din economiile strânse în urma celor cinci ani de muncă în Belgia. Investiţia se ridică la circa 20.000 de euro.

În urmă cu şapte ani, Nicolae Schiau, un medic veterinar din Cluj, pleca în Belgia să-şi facă un rost în viaţă, iar acum are propria plantaţie ecologică de lavandă şi vinde produse în mai multe magazine şi florării din Cluj-Napoca şi din Ocna Mureş.

Nicolae e de loc din Ocna Mureş. Prin 2000 s-a dus la Cluj, la facultate, şi s-a şi stabilit acolo. S-a făcut medic veterinar. Visa să aibă propria lui afacere, dar fondurile nu-i permiteau. De aceea a luat decizia că soluţia cea mai bună pentru el era să plece în străinătate, la fel ca mulţi alţi români. S-a dus în Belgia, unde a lucrat la o tipografie şi apoi ca medic veterinar, specializarea studiată la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj.

„Am intrat într-o farmacie acolo (n.r. – în Belgia) şi am văzut miere de lavandă. Nu ştiam că există aşa ceva“, mărturiseşte el. Asta i-a atras atenţia şi a început să caute informaţii despre lavandă, a descoperit ce proprietăţi are, cum se poate cultiva. Iar după o vreme, a realizat că ar putea fi o idee ce s-ar putea materializa într-o afacere de succes. „Şi aşa s-o pornit totul“, zice bărbatul.

Plantaţia veterinarului  FOTO: arhiva Nicolae Schiau

Mărturiseşte că nu i-a trecut prin minte ideea de a rămâne de tot prin ţări străine. „Nu aveam familie când am plecat. Şi poţi să ai toţi banii de pe pământ, dar când nu ai cu cine să-i împarţi...“, adaugă el. Aşa că s-a pus pe muncă. „Am urmat planul A: să fac ceva bani şi să încep ceva acasă“, mai zice Nicolae.

După cinci ani a revenit în România şi s-a apucat de lavandă. Nu a avut nevoie să investească bani în terenuri. În satul bunicilor, Bichiş, lângă micul oraş Luduş din judeţul Mureş, avea terenuri folosite şi de părinţii săi. Nicolae spune că, atunci când s-a apucat el de lavandă, în 2015, „aurul mov“, cum mai e numită această plantă, nu era pe val ca acum şi că, între timp, piaţa a explodat.

Zilieri la cules lavandă  FOTO: arhiva Nicolae Schiau

Nu găseşte zilieri serioşi

„Anul acesta, în cultura noastră, florile se pornesc puţin mai repede, primii boboci din 2018“, scria Nicolae, la mijlocul lui mai, pe contul de Facebook al micii sale afaceri, Bio Impact, alături de câteva imagini cu florile de lavandă ce începeau să se deschidă.

Nicolae s-a convins că investiţia sa în afacerea cu lavandă merită. Spune că marile probleme de care se loveşte sunt munca cu sapa şi întreţinutul culturii certificate ecologic. „De fapt, probleme n-ar fi dacă ar fi oameni“, adaugă el. Obişnuia să angajeze zilieri la săpatul plantaţiei, ca să scape de buruieni.

„Am încercat să reduc cât de mult am putut nevoia de zilieri, pentru că nu-i găsesc. Nu sunt serioşi, nu prea vin oamenii la muncă. Asta e o problemă la nivel naţional“, explică el. La fel, completează acesta, stau lucrurile şi pe partea de medicină veterinară. Nicolae spune că, la un program de opt ore, un zilier primeşte 80 de lei pe zi ca să sape la plantaţia de lavandă, iar 100 lei, ca zilier în domeniul veterinar.

Ca să-şi uşureze munca şi să nu mai aibă nevoie de atât de multă forţă de muncă, de anul acesta, şi-a mecanizat o parte din muncă. Şi-a luat un tractor mic, o maşină de săpat în plantaţie ecologică, de producţie olandeză şi o altă maşină de recoltat.

Florile sale de lavandă cresc pe o suprafaţă de 1,5 hectare de teren. Odată înfiinţată cultura, 15-20 de ani o să aducă numai profit, pentru că tufele cresc tot mai mari, iar volumul de muncă e mai mic, consideră Nicolae.

„În comparaţie cu alte culturi, suprafaţa e mică, dar pentru lavandă e foarte mult“, apreciază bărbatul.

Produsele făcute de medicul veterinar din Cluj  FOTO: arhiva personală Nicolae Schiau

17 litri de ulei de lavandă într-un an

Mărturiseşte că 10.000 de euro au costat doar butaşii de lavandă pe care i-a cumpărat de la un cultivator şi un producător de lavandă din Cluj. La început a cumpărat 25.000 de butaşi. Iar cu tot cu ce a mai investit – tractorul şi maşinile de săpat şi recoltat – investiţia sa ar ajunge undeva la circa 20.000 de euro.

Anul trecut a obţinut circa două tone de flori şi a scos 17 litri de ulei de lavandă. În toamnă a scos o a doua recoltă, dar mult mai slabă decât prima. Florile de lavandă din aceasta din urmă le ţine pentru săculeţii de lavandă pe care îi face singur, ca, de altfel, toate produsele pe care le vinde. Excepţie face uleiul de lavandă, pe care îl produce la distileria celui care i-a vândut butaşii.

S-a interesat să vadă dacă poate comercializa uleiul la firme de cosmetice sau care vând produse naturiste, companii din zona Transilvaniei, şi a ajuns la concluzia că iese în pierdere. Pentru un litru de ulei de lavandă, acele firme îi plăteau 350 de lei. „E foarte puţin“, apreciază Nicolae. Preţul la bursă pentru aceeaşi cantitate e de 120 de euro, adică aproximativ 550 de lei, uneori şi peste suma amintită.

Produsele ce ies din mâna veterinarului  FOTO: Facebook Bio Impact

7-10 lei săculeţul cu flori de lavandă

Nicolae Schiau face şi vinde doar produse de uz extern. E vorba de ulei de lavandă ambalat în sticluţe, apă florală – care e un produs rezultat din producerea uleiului, săculeţi parfumaţi din flori de lavandă, odorizante de maşină, sare de baie efervescentă în formă de inimioare şi bile colorate. Un alt produs care se găseşte pe piaţă e o combinaţie între sarea de Praid, care se vinde în comerţ la borcane de cinci kilograme, cu ulei de lavandă şi flori din aceeaşi plantă. Un săculeţ de lavandă costă, în funcţie de mărime, între 7 şi 10 lei, produsul cu sare de Praid, ulei de lavandă şi flori – între 15 şi 20 de lei.
Toate acestea se găsesc, cu numele Bio Impact, în reţele de magazine şi florării din Cluj-Napoca şi din Ocna Mureş. O ceainărie din buricul Clujului, vizavi de bătrânul Hotel Continental, îi mai comercializează produsele. Un alt loc unde pot fi găsite roadele muncii lui Nicolae e online. Pe toate produsele, ambalate şi etichetate manual, se menţionează că produsul este al unui cultivator local, cultura este certificată biologic şi că produsul este 100% natural.

Nicolae are în plan să-şi diversifice gama de produse. Se gândeşte să facă şi săpunuri. Poate şi creme, dar asta după ce se familiarizează cu legislaţia necesară şi ajunge la concluzia că merită. Mai zice că s-ar putea extinde şi ca suprafaţă de teren cultivat, însă cum nu a găsit un client care să-i cumpere lavanda în cantităţi mari, nu are sens. Până atunci, primăvara şi toamna prestează servicii de medic veterinar prin ferme, vara se ocupă intens de lavandă, iar iarna transformă „aurul mov“ în produse ecologice.

Mai puteţi citi:

FOTO Un român şi-a făcut o afacere dulce cu banii munciţi în minele din Africa: secretele unui business bio cu zmeură şi coacăze negre

La aproximativ 45 de kilometri de Cluj-Napoca, familia Pop, Alex şi Ana-Maria, şi-au făcut o fermă bio de coacăz negru şi zmeur cu bani munciţi de bărbat la minele de fier din Africa. Toată marfa obţinută este vândută în Cluj-Napoca, iar unii dintre clienţi, în special cei care au copii mici, vin vara să-şi culeagă fructele pe care le cumpăra.