Făbricuţa în care lucrează oameni cu sindrom Down. „Vrem să le demonstrăm oamenilor că suntem la fel pe orice cale“

Făbricuţa în care lucrează oameni cu sindrom Down. „Vrem să le demonstrăm oamenilor că suntem la fel pe orice cale“

De la stânga la dreapta: Alex, Mihai şi Adriana Avram la prima făbricuţă din România unde lucrează persoane cu sindrom Down FOTO: Florina Pop

În Cluj-Napoca s-a deschis, de puţin timp, un atelier special, unde angajaţi sunt oameni cu sindromul Down. Se numeşte „Active Down Studio“ şi acolo se fac obiecte de artizanat, iar încet-încet se dărâmă bariere şi prejudecăţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adriana Avram are 50 de ani, e preoteasă şi, întrebată de ce a pus bazele primei fabrici sociale din România unde sunt angajaţi oameni care suferă de sindromul Down, răspunde: „Din nevoia de a-mi face fericit propriul copil“.

Strădania ei din ultimii ani se vede cu ochiul liber în ceea ce-i priveşte pe cei cu sindrom Down. Pentru aceştia a creat, în urmă cu 6 ani, un loc unde să se întâlnească şi să aibă activităţi care să le dea sentimentul utilităţii. O oază de normalitate într-o lume plină de prejudecăţi, situată în cartierul clujean Someşeni. L-a numit Asociaţia Down – Centrul Educaţional „Raluca“, după numele fiicei sale. Acolo, cei cu Down care au peste 18 ani fac diverse obiecte de decor, merg la lecţii de zumba sau la dansuri de societate, socializează în tabere la munte şi la mare.

„Vreau să arăt că oamenii aceştia au un potenţial care nu trebuie decât scos la lumină şi, dacă noi ne implicăm, ei se vor integra printre noi. Sunt prieteni foarte buni. Sunt oameni pe care chiar te poţi baza“, mărturiseşte Adriana.

Între timp, nevoia integrării celor cu sindrom Down în societate a dus la o nouă idee: un mic atelier, „Active Down Studio“. De remarcat că la Centrul „Raluca“ vin 12 oameni cu sindrom Down cu vârste cuprinse între 24 şi 52 de ani, care pregătesc materialele pentru cei care vor lucra la mica întreprindere socială.

Atelierul s-a deschis la doi paşi de buricul Clujului. „Această întreprindere - poate că un pic pretenţios spus întreprindere - e o formă de a integra pe piaţa muncii persoanele cu sindromul Down“, explică Adriana.
Pe strada Crişan, la numărul doi, după ce deschizi uşa, te întâmpină decorul primitor, plin de obiecte colorate, frumos meşteşugite. Şi în vitrină (foto mai sus) sunt expuse câteva: o cutie pentru bijuterii, rame foto, vaze, suporturi colorate pentru şerveţele, ceasuri şi alte felurite minunăţii (foto mai jos) care-şi găsesc rostul în fiecare casă.

„Normalitate, nu milă“

Când i-am vizitat ca să vedem cum arată o zi de lucru la această făbricuţă, i-am întâlnit pe Mihai Arsenie, un tânăr de 28 de ani, reporter la o emisiune la TVR Cluj care va fi premiată de ONU (pentru promovarea egalităţii între oameni), şi pe Alexandru Pasc, de 25 de ani. Doi camarazi ce meştereau la o ramă foto. Primul dădea cu vopsea albă cartonul care se pune în spatele ramei, apoi îl usca cu föhnul, iar al doilea făcea acelaşi lucru cu rama foto. Amândoi vin la centru de şase ani, spun că le place acolo pentru îşi pot pune astfel în practică imaginaţia şi creativitatea. Acum amândoi sunt în probe pentru un job la „Active Down Studio“, alături de alţi doi tineri, pentru că deocamdată sunt doar două posturi vacante. 

Ziua lor de muncă începe la ora 12.00 şi, fiind persoane cu statut special, nu pot munci mai mult de jumătate de normă. „Chiar vreau să vadă lumea o normalitate, nu milă“, adaugă Adriana.

Pregătit pentru New York

Pe lângă munca de la atelier, Mihai şi Alex fac ceea ce face orice om: gătesc, se plimbă prin oraş, socializează. „Gătim şi acasă, şi la centrul nostru. Gătim pentru noi şi colegii noştri. Ne facem singuri mâncare. Cum am zis, mergem la consiliere de grup, în excursii, tabere. Am fost în Retezat, în tabără“, spune Mihai.
Adriana Avram povesteşte că Mihai a fost implicat într-un proiect cu cei de la Fundaţia Special Olimpics România, pentru care a pregătit o documentare: „Urmează să plece la New York, pentru că au fost premiaţi de către ONU pentru emisiunea de la TVR. Mihai vorbeşte bine engleza“.

La TVR Cluj (sursa imaginii de mai jos), Mihai, Raluca (fata Adrianei Avram) şi Bogdan (un alt tânăr cu sindrom Down) au reuşit un lucru pe care mulţi tineri îl visează: sunt prezentatori de ştiri.


Lucrează la emisiunea „Fără prejudecăţi“. „Prezentăm ştirile din zona dizabilităţii. Mergem pe teren, luăm interviuri, facem reportaje“, spune Mihai. L-am întrebat dacă are emoţii când prezintă ştirile, iar răspunsul lui a fost: „Chiar deloc. Îmi place să vorbesc, să socializez cu oamenii chiar dacă nu-i cunosc“. „Pe orice cale vrem să le demonstrăm oamenilor că suntem la fel“, punctează Adriana. „Da, că suntem uniţi“, o completează Alex.

Un vis început în Luxemburg

După ce a înfiinţat asociaţia şi centrul Down, Adriana a vizitat un ONG din Luxemburg, unde a văzut ceea ce îşi doreşte enorm şi acasă: o fabrică cu peste o sută de oameni cu nevoi speciale muncind într-un cadru organizat. Erau vreo şase-opt ateliere unde se făceau diverse obiecte de decor. Aveau inclusiv spălătorie, dar şi 40 şi ceva de ani de existenţă în spate. „Când am fost eu (n.r. - acum vreo trei ani) - tocmai achiziţionaseră un teren şi urmau să construiască locuinţe protejate. Ceva de genul visez şi eu pentru persoanele cu sindrom Down în România“, mărturiseşte Adriana.

Până atunci, la centrul creat de ea în Someşeni, aproape de biserica soţului, îşi găsesc liniştea şi împlinirea mai mulţi clujeni născuţi cu sindromul Down: Vasile are 32 de ani şi pictează cu punctuleţe. Aşa îi recunoşti lucrările.

„În caietul lui l-am adus la nivelul de a-şi scrie singur numele pe punctuleţele pe care le-am conturat. Şi am învăţat să repetăm literele. Manualitate are şi el. Nu va fi un om al muncii în adevăratul sens al cuvântului, dar întotdeauna va fi colegul lui Alexandru şi al lui Mihai“, explică preoteasa.

Ne arată şi o pictură de-a Bobiţei, o clujeancă de 38 de ani care nu a călcat niciodată pragul şcolii. „Acest copăcel e brandul Bobiţa. Oriunde vezi copăcelul ştii că produsul e lucrat de Bobiţa. Îi plac liniuţele, punctuleţele. Nu a fost la şcoală niciodată, dar e harnică teribil, ordonată, îngrijită“, o descrie Adriana Avram, impresionată de încăpăţânarea mamei Bobiţei, care nu s-a lăsat doborâtă de neputinţa descurajatoare a medicului la care a dus-o pe Bobiţa. „Este mama cea mai dedicată pe care am întâlnit-o cu un copil cu o nevoie aparte“, adaugă Adriana.

În micul univers de pe strada Crişan, mai multe bile de polistiren aşteptau să fie transformate în globuri de sărbători. Pe lângă rame foto, tăvi, vaze, globuri, clujenii cu Down au experienţa împodobirii bradului la cabinetul doctoriţei Corina Şimon din Someşeni. Fac şi la comandă brăduţi pentru birouri sau mai precis cumpără brazi şi îi împodobesc cu globuri confecţionate de ei.

„Până-n anii ’90, noi nu aveam persoane cu nevoi speciale. Cu ghilimelele de rigoare. Apoi au început să apară printre noi. Am fost puţin şocaţi de fiecare dată când am văzut o persoană cu o problemă. Nu era ca noi. Am preferat să trecem repede sau să ne tragem copilul de mână ca nu cumva să se atingă de persoana respectivă“, mărturiseşte Adriana Avram.

E conştientă, ca mulţi alţii, că nivelul nostru de percepţie este încă deficitar şi că degeaba aşteptăm schimbările din afară, dar şi că atunci când vom şti să privim un om ca pe seamănul nostru, cu siguranţă că sistemul se va îmbunătăţi.

„Toată lumea dă vina pe sistem. Atât de frumos sună: sistemul este de vină! Dar sistemul sunt eu, tu şi fiecare dintre noi. Dacă aş fi cadru didactic la clasa zero şi în clasa mea ar fi un copilaş cu sindromul Down sau cu autism nu înseamnă că acel copil trebuie să fie acoperit cu un glob de sticlă sau marginalizat de ceilalţi. Eu trebuie să ştiu să-i învăţ pe copii, pe ceilalţi 20, să se bucure că au un astfel de prieten şi să-l ajute. Pentru că ajutându-l, deja se ajută pe ei. Se transformă într-un profesor, au un învăţăcel pe care-l învaţă să străbată lumea“, mărturiseşte Adriana.

În opinia sa, românii i-ar privi cu alţi ochi pe cei cu dizabilităţi dacă ar încerca să găsească răspunsul la întrebarea: dacă aş fi eu? Sau dacă ar fi copilul meu, tatăl meu, cel mai bun prieten al meu? „Azi suntem puternici, mâine poate da un necaz peste noi şi prietenul cel mai bun să fie patul sau scaunul cu rotile. Şi atunci aceleaşi priviri pe care le adresam le putem primi“, spune clujeanca.

Apoi privirea i se îndreaptă spre vaza de pe masa lângă care discutăm şi ne spune: „Poate că nu concurează cu un mare brand vaza din spatele dumneavoastră, dar e făcută cu atâta dragoste şi costă atât de puţini bani. Ea e valoroasă prin emoţia pe care o transmite. Asta mi-ar plăcea să înţeleagă comunitatea“.

“Vreau să arăt că oamenii aceştia au un potenţial care nu trebuie decât scos la lumină şi, dacă noi ne implicăm, ei se vor integra printre noi”, Adriana Avram, coordonatoarea Centrului Educaţional „Raluca“.


Ce este sindromul Down

Sindromul Down reprezintă o afecţiune cromozomială, care este prezentă la copil încă din momentul conceperii, cauzată de prezenţa unui cromozom 21 suplimentar. În România trăiesc aproximativ 30.000 de persoane cu sindrom Down.

Mai puteţi citi:

Cât de sănătos este viitorul României. Consultant UNICEF: „Avem nevoie de tineri care să facă faţă noii realităţi“

Lumea dinamică şi imprevizibilă în care trăim îi face pe specialişti să se întrebe cât de pregătiţi sunt tinerii să înfrunte viaţa, dacă au dobândit abilităţile de care au nevoie ca să facă faţă greutăţilor, dar şi cât de sănătoşi mental ne sunt urmaşii. Psihologul Daniela Dumulescu, consultant UNICEF România, ne explică ce trebuie să facă familia şi autorităţile pentru a oferi copiilor şansa unei dezvoltări adecvate lumii în care trăiesc.

Cum să-ţi alegi facultatea. „Tinerii ar trebui încurajaţi să ia decizii care li se potrivesc fără a fi judecaţi ca fiind mai puţin inteligenţi dacă nu fac o facultate“

Alegerea facultăţii e bine să aparţină viitorului student şi să fie una în cunoştinţă de cauză, nu familiei acestuia sau prietenilor, spun psihologii. Iar tinerii ar trebui să ştie ce presupune în realitate viitoarea lor slujbă, nu cum arată ea din filme.

Copiii digitali şi aventurile lor în lumea lui 1 şi 0. Cum îi ajută calculatorul pe cei mici să-şi formeze o gândire critică

De mai bine de un an, Asociaţia Etic organizează la Cluj cursuri de IT pentru prichindei transformând programarea într-o joacă de copii. Una nu doar plăcută, ci şi utilă, care îi ajută pe cei mici să-şi dezvolte armonios gândirea.

La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop

Imagini din aceeasi galerie
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • La Cluj s-a deschis la începutul lunii noiembrie o mică fabrică unde lucrează persoane care au sindromul Down. Fac obiecte de artizanat. Iar sufletul făbricuței este Adriana Avram  FOTO: Florina Pop
  • Mihai Arsenie, cel cu ochelari, la filmări cu echipa TVR alături de Raluca Avram (cea cu legitimație la gât) și Bogdan, ultimul din dreapta. FOTO Facebook TVR Cluj
Distribuie imaginea
citeste totul despre: