Cât de sănătos este viitorul României. Consultant UNICEF: „Avem nevoie de tineri care să facă faţă noii realităţi“
0
Lumea dinamică şi imprevizibilă în care trăim îi face pe specialişti să se întrebe cât de pregătiţi sunt tinerii să înfrunte viaţa, dacă au dobândit abilităţile de care au nevoie ca să facă faţă greutăţilor, dar şi cât de sănătoşi mental ne sunt urmaşii. Psihologul Daniela Dumulescu, consultant UNICEF România, ne explică ce trebuie să facă familia şi autorităţile pentru a oferi copiilor şansa unei dezvoltări adecvate lumii în care trăiesc.
Jumătate dintre tulburările de sănătate mentală ale adulţilor apar în adolescenţă şi, de cele mai multe ori, sunt ignorate, semnala în 2015 Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Sănătatea psihică a tinerilor depinde şi modul în care aceştia se descurcă în viaţă, de felul în care ştiu să relaţioneze, să comunice, să rezolve problemele care apar, să fie motivaţi să se dezvolte ca oameni şi să reuşească în domeniile pe care şi le-au ales.
„Avem nevoie de tineri care să posede adaptabilitatea, flexibilitatea, competenţele antreprenoriale, sociale, emoţionale etc., să facă faţă noii realităţi“, spune Daniela Dumulescu, psiholog şi consultant UNICEF România. Daniela îşi face doctoratul în Psihologie Cognitivă Aplicată la Universitatea Babeş-Bolyai, iar problemele tinerilor sunt una dintre preocupările ei. Dovadă sunt specializările în Psihologia Educaţiei, a dezvoltării carierei şi interesul pentru programele de dezvoltare a competenţelor socio-emoţionale.
În primele zile ale lui noiembrie, la o conferinţă despre sănătatea mentală a tinerilor, în Chişinău, Daniela a vorbit despre cât de dezvoltate sunt deprinderile de viaţă la adolescenţii din România, cum aceste abilităţi pot fi învăţate şi aplicate în viaţa de zi cu zi, dar şi ce rol important joacă educaţia mamei în formarea unora dintre aceste abilităţi. „Dezvoltarea abilităţilor cognitive la adolescenţi“ este titlul prezentării sale.
Despre ce deprinderi vorbim? Psihologul DanielaDumulescu le enumeră: empatie, creativitate, adaptabilitate, conştientizarea şi gestionarea eficientă a emoţiilor, competenţe de relaţionare şi comunicare, încredere în propriile abilităţi, competenţe în rezolvarea problemelor.
Şi de ce tocmai acum? „Sunt câteva motive principale pentru care există o orientare spre dezvoltarea abilităţilor de viaţă la tineri. În primul rând, prin însuşi definiţia lor, aceste abilităţi ne ajută să ne adaptăm sănătos la comunitatea, lumea în care trăim. Când vorbim despre abilităţile de viaţă, ne referim la acele deprinderi care ne ajută să avem atitudini, comportamente, eficiente, flexibile şi adaptate mediului în care trăim şi ne permit să ne orientăm spre a ne dezvolta, a identifica şi construi oportunităţi noi“, explică ea.
Întrebarea care se pune este ce s-a schimbat determinant în societate astfel încât specialiştii să acorde o atenţie mai mare acestora?
„Lumea în care trăim are o dinamică fără precedent şi a devenit şi mai imprevizibilă. Asta înseamnă că oamenii, nu doar tinerii, ar fi bine să găsească rapid modalităţile prin care să se adapteze la tot ce se întâmplă şi au legătură cu locul lor de muncă, dar şi cu viaţa personală. Spre exemplu, este cunoscut faptul că piaţa locurilor de muncă aşa cum o cunoaştem acum, se va schimba radical în următorii 20 de ani, într-un ritm accelerat“, răspunde psihologul.
„Majoritatea profesorilor sunt depăşiţi“
Nenumăratele studii făcute până acum în lume confirmă că adolescenţii şi tinerii care posedă abilităţi de viaţă mai crescute pot face faţă mai bine problemelor cu care se confruntă acasă, la şcoală, în societate. E bine ca aceştia să înveţe să aibă încredere în propriile abilităţi, să ştie cum să folosească informaţia şi resursele de care dispun, să-şi exprime corect şi sănătos emoţiile.
Ca lucrurile să fie şi mai clare, Daniela exemplifică: „Luăm cazul a doi adolescenţi care tocmai au început un nou ciclu de învăţământ la o şcoală nouă, în clasa a IX-a. Cel care are abilităţi de viaţă mai crescute va reuşi să facă faţă mai bine mediului nou, va trăi mai puţine emoţii negative, va avea o încredere mai mare în sine, va dezvolta relaţii sănătoase cu colegii şi profesorii, va căuta să se implice în activităţi extraşcolare, va ştii cum să înveţe, la cine să apeleze pentru ajutor, va privi eşecurile ca pe experienţe din care are de învăţat. Celălalt elev, cel cu abilităţi de viaţă mai scăzute, probabil va fi mult mai copleşit de emoţii negative precum teama excesivă, la fiecare eşec va crede despre sine ca este un prost, se va izola sau va deveni agresiv, va fi demotivat să înveţe, îşi va ocupa timpul consumând alcool sau fumând“.
Consultantul UNICEF România avertizează că notele foarte bune de la şcoală nu înseamnă neapărat şi succes în viaţă. Iar ca tinerii să reuşească au nevoie ca performanţele lor şcolare să fie completate de abilităţi care să se adapteze situaţiilor de care se vor lovi la un moment dat în viaţă.
„Spre exemplu, pot să finalizez facultatea ca şef de promoţie, dar dacă nu am abilităţile necesare să identific oportunităţi, să îmi construiesc o reţea socială potrivită pentru dezvoltarea carierei mele, să îmi adaptez cunoştinţele şi competenţele dobândite la şcoală la cerinţele locului de muncă etc., probabil nu voi avea succes şi nu mă voi simţi împlinit în ceea ce fac“, detaliază acesta.
Specialiştii au arătat că deprinderile de viaţă se pot învăţa şi apoi pot fi aplicate în viaţa de zi cu zi. Multe studii de specialitate au demonstrat că dezvoltarea acestora ar trebui începută încă din grădiniţă.
Despre aceste nevoi ale tinerilor s-au putea discuta la ora de dirigenţie. Unii profesori, puţini la număr, fac acest lucru în timp ce-şi predau materiile, nu doar când îmbracă haina de diriginte, dar ei îi învaţă pe tineri cum să relaţioneze şi îi motivează să se dezvolte din vocaţie, nu pentru că sunt pregătiţi în acest sens.
„Din păcate, majoritatea profesorilor sunt depăşiţi de această abordare pentru că au fost formaţi şi fac parte dintr-un sistem educaţional centrat pe a le oferi copiilor cunoştinţe şi competenţe la diferite discipline şi foarte puţin centrat pe a-i dezvolta sănătos şi adaptat societăţii în care trăim ‒ ceea ce ar presupune ca elevul să ştie cum să folosească informaţia de la şcoală, cum să o conecteze cu viaţa reală şi cum să o integreze în propria dezvoltare“, justifică Daniela Dumulescu situaţia.
Care sunt soluţiile
E nevoie de programe coerente, pe nivele de vârstă, care să-i ajute pe adolescenţi să-şi însuşească aceste competenţe şi să înveţe să le folosească. „Nu avem transfer al cunoştinţelor, nu avem o atitudine orientată spre dezvoltare şi spun asta deoarece observ că mulţi profesori sunt atât de concentraţi spre a identifica greşelile elevilor, că uită să vadă progresul copilului, potenţialul lui de dezvoltare“, subliniază aceasta.
În opinia ei, copiii ar fi bine să fie pregătiţi să facă faţă unei lumi şi unei pieţe a muncii extrem de dinamice, iar şcoala ar trebui să joace un rol esenţial: să-i orienteze mai mult înspre propria dezvoltare, să-i facă mai responsabili pentru propria educaţie şi mai capabili să transfere cunoştinţele din teoria de la şcoală în practica de acasă.
„Acest lucru îl putem face doar dacă reuşim să înţelegem că nevoile acestor generaţii de nativi digitali sunt diferite de cele ale generaţiilor anterioare: ei nu mai au nevoie de acces la informaţii şi cunoaştere pentru că sunt imersaţi (n. r. ‒ pătrunşi) în ele în fiecare clipă. Au nevoie de mentori care să-i ajute să navigheze printre acestea şi care să le ofere repere şi ghidaj pentru a deveni mai motivaţi să înveţe, mai sănătoşi emoţional, mai interesaţi să exploreze şi să construiască oportunităţi“, este de părere consultantul UNICEF că lipseşte azi din şcoala românească.
Spre exemplu, pot să finalizez facultatea ca şef de promoţie, dar dacă nu am abilităţile necesare să identific oportunităţi, să îmi construiesc o reţea socială potrivită pentru dezvoltarea carierei mele, probabil nu voi avea succes şi nu mă voi simţi împlinit în ceea ce fac.
Daniela Dumulescu, consultant UNICEF România
Mama, persoana de referinţă care ghidează comportamentul elevului
În universităţile mari cum este UBB-ul sunt o mulţime de oportunităţi care-i pot ajuta pe studenţi să se pregătească pentru viaţă, de la programele şi workshop-urile oferite de centrele instituţiei ‒ Centrul de Consiliere Student Expert, Centrul de Carieră, Alumni şi Relaţia cu Mediul de Afaceri ‒, la sesiunile de consiliere şi dezvoltare personală, cercurile academice organizate de profesori şi studenţi până la toate activităţile de voluntariat din cadrul ONG-urilor studenţeşti.
Un exemplu că lucrurile se mişcă în direcţia bună este un program în care UBB a fost partener, iar evaluarea făcută de specialiştii universităţii i-au demonstrat eficienţa. Este vorba de un program gândit să reducă riscului de abandon şcolar, pus în practică din iunie 2014 până-n aprilie 2015, prin proiectul „Alege Şcoala!”.
Iniţiatorul a fost Patriarhia Română, iar parteneri ‒ Fundaţia World Vision România şi UBB. S-au făcut activităţi cu părinţii, elevii şi profesorii ca să îmbunătăţească relaţia copiilor cu şcoala, motivaţia acestora, şi să-i ajute pe tineri să se adapteze mai bine situaţiilor de viaţă. În proiect au fost implicaţi 1.097 de copii şi tineri din toată ţara, dintre care 594 fete. UBB a contribuit pe partea ştiinţifică şi a evaluat eficienţa iniţiativei printr-un grup de experţi în domeniul psihologiei coordonaţi de profesorul universitar Adrian Opre. Din colectiv a făcut parte şi Daniela Dumulescu.
Evaluarea a demonstrat că activităţile din proiect au fost cu folos: elevii şi-au schimbat atitudinea faţă de şcoală, şi-au îmbunătăţit relaţiile cu părinţii, stima de sine a tinerilor a crescut, iar problemele lor emoţionale au scăzut.
„Nivelul de educaţie al mamei a fost cel mai important factor ce a prezis motivaţia pentru educatie, încrederea în şcoală, autoeficacitatea, identitatea educaţională“, este o altă concluzie a proiectului. Explicaţia ar putea să vină din faptul că mama este persoana de referinţă, cel mai important model care ghidează si influenţează atitudinile şi comportamentul copilului.
Un alt program elaborat şi pus în practică în 2010, de către UBB, şi de care au beneficiat peste 1.500 de profesori şi consilieri şcolari este „Self Kit“/„Social Emotional Learning Facilitator Kit“. În cadrul acesteia o echipă de psihologi şi pedagogi clujeni au ajutat cadrele didactice, psihologii şi consilierii şcolari să înveţe cum să le formeze competenţe socio-emoţionale la copii şi adolescenţii cu care lucrează. Programul are la bază teorii psihologice fundamentate ştiinţific, dar şi programe validate internaţional în state precum Spania, Australia sau SUA. Elementul de forţă al programului: adaptarea lui la realităţile româneşti.
În România tema dezvoltării abilităţilor de viaţă nu stârneşte interesul autorităţilor
În studiul „Dezvoltarea abilităţilor noncognitive la adolescenţii din România“, realizat de UNICEF România în iunie, anul acesta, se precizează că tema dezvoltării abilităţilor de viaţă stârneşte mare interes în SUA şi Anglia, dar nu şi la noi.
„În România am identificat foarte puţine iniţiative în domeniu, cel puţin în ce priveşte adaptarea instrumentelor în vederea măsurării abilităţilor non-cognitive sau conceperea de intervenţii bazate pe evidenţe ce vizează învăţarea socio-emoţională. De asemenea, studiile de cercetare fundamentală sau aplicativă par să se regăsească într-un număr limitat“, se specifică în studiul semnat de Magdalena Balica, Oana Benga, Simona David-Crisbăşanu, Delia Goia, Irina Horga, Oana Iftode, Violeta Caragea.
Acelaşi material subliniază şi ce s-ar putea face pe această latură: UNICEF să modereze discuţii despre dobândirea acestor abilităţi de viaţă cu persoane din mai multe domenii precum tineret, sănătate, educaţie, în baza expertizei pe care o are. Un alt aspect al studiului ce merită menţionat e implicarea adolescenţilor în dezbaterile care privesc dezvoltarea şi nevoile lor.
O dovadă că această idee din urmă e realizabilă o dovedeşte existenţa unor „centre prietenoase tinerilor“ din Republica Moldova unde tinerii voluntari fac sondaje în rândul celor de aceeaşi vârstă cu ei, îi întreabă ce le lipseşte şi găsesc cum să acopere practic acele carenţe. Curiozitatea şi dorinţa de a schimba îi face să se implice în formarea viitorilor cetăţeni.
Mai puteţi citi:
Alegerea facultăţii e bine să aparţină viitorului student şi să fie una în cunoştinţă de cauză, nu familiei acestuia sau prietenilor, spun psihologii. Iar tinerii ar trebui să ştie ce presupune în realitate viitoarea lor slujbă, nu cum arată ea din filme.
De mai bine de un an, Asociaţia Etic organizează la Cluj cursuri de IT pentru prichindei transformând programarea într-o joacă de copii. Una nu doar plăcută, ci şi utilă, care îi ajută pe cei mici să-şi dezvolte armonios gândirea.
Se încarcă comentariile...
