Sculptorul român care a cucerit Japonia: „Sufletul unui artist e mereu acasă“
0
Artist de talie internaţională care a trăit 25 de ani pe Coasta de Aur, sculptorul Alexandru Paraschiv s-a întors la origini. Şi-a deschis un atelier pe malul Dunării, la Ostrov, în judeţul Constanţa, unde creează în linişte în lut, piatră şi fier. Îşi doreşte ca frumuseţile Dobrogei să ajungă cunoscute în toată lumea.
Calităţile artistice ale sculptorului Alexandru Paraschiv (61 de ani) l-au recomandat în toată lumea, iar talentul se reflectă în lucrările de artă pe care le-a realizat şi care se regăsesc în colecţii private din Franţa, Austria, SUA, Canada, Japonia, dar şi în participările la saloane şi galerii din Paris, Budapesta, Nagano – Japonia, Silistra – Bulgaria.
Cum a început succesul în Japonia
Despre Alexandru Paraschiv au auzit şi japonezii, care i-au comandat lucrări ce se află şi astăzi amplasate la Universitatea Kyushu şi în localitatea Fujimikogen, pentru una dintre ele străinii plătind 20.000 de dolari. În urmă cu 20 de ani a participat la un concurs în Japonia, unde, din 800 de candidaţi din 14 ţări au fost aleşi doar 7 artişti.
Unul dintre ai a fost călărăşeanul Alexandru Paraschiv. „Atunci când sufletul se deschide şi starea e pozitivă, se dechid şi căile. A fost o perioadă frumoasă, interesantă, am întâlnit oameni minunaţi“, îşi aminteşte artistul.
„Am fugit ca să văd muzee“
Alexandru Paraschiv spune că sfertul de secol trăit în străinătate în Japonia şi în Franţa l-a ajutat să înţeleagă pe deplin că rostul său este acasă. A trăit în lumea bună a Parisului, de altfel are şi cetăţenie franceză, a avut un atelier în Place de Montmarte şi apoi s-a mutat pe Costa de Azur, însă a simţit că doar în România îi este cu adevărat locul.
„Ca orice artist care este peste graniţe, m-am hrănit cu originalul. Pot să spun, făcând o glumă, că am fugit din ţară ca să văd muzee. A fost de bun augur, dar este greu de explicat ce am trăit şi ce am simţit departe de ţară. Am avut condiţii de lucru excelente, am întâlnit oameni minunaţi, m-am desăvârşit ca artist, dar gândul mi-era tot acasă. Părinţii erau la Călăraşi, şi acest lucru a contribuit la nehotărărea mea“, povesteşte Alexandru Paraschiv.
Cultura neolitică, sursă de inspiraţie
De altfel în 2013, după ce s-a consacrat ca artist în străinătate, sculptorul a decis să se întoarcă acasă. Acum şi-a găsit liniştea pe malul Dunării.
„Aici există un univers autohton al culturii neolitice, de o armonie, o frumuseţe şi o complexitate deosebită, insuficient exploatat şi «relatat» artistic. Inima mea a zis să ajute şi ea la redescoperirea lui. Ucenic, într-un fel, al artiştilor Paul Vasilescu şi Horia Flămându, am muncit pe şantierele anilor ’80 ca sculptor şi modelator la Casa Poporului, după care m-am stabilit în Franţa pentru 25 de ani. Acolo am înţeles valoarea acestui tezaur uriaş al identităţii noastre, demn de exploatat.
De aceea am ales să mă întorc acasă, la Ostrov, pentru că un sculptor care pune mâna mai întâi şi mai întâi pe lut găseşte aici din plin acest material, în culori, structuri şi omogenităţi diferite. Când am aprofundat istoria locului, am înţeles că la o adâncime de numai un metru veşniceşte o istorie cu o valoare specială, care trebuie scoasă la lumină, din care noi, artiştii, ne putem inspira“, explică sculptorul, care pune în centrul creaţiei sale omul.
„Mi se potriveşte zona“
Alexandru Paraschiv povesteşte că întotdeauna, indiferent unde s-a aflat în lume, meleagurile natale i-au fost sursă de ispiraţie.
„Mi se potrivesc aceste locuri, motiv pentru care am decis să mă întorc. Sufletul unui artist este mereu acasă. Am avut perioade frumoase, superbe, dar foarte grele din acest punct de vedere. Poate fi un soi de patriotism. Poţi să-ţi faci condiţii bune de lucru oriunde în lume, dar parcă nicăieri nu e ca acasă. Mi-am dat seama că aceste culturi ancestrale ale zonei îmi sunt cele mai potrivite şi mă alimentează ideatic şi spiritual, chiar.
Mi se potriveşte caracterul oamenilor, mi se potriveşte zona cu alternanţa anotimpurilor ei. După ce am trecut prin marile muzee ale lumii, mi-am dat seama că noi avem un patrimoniu pe care nu-l punem în valoare, de o mare bogăţie artistică“, spune sculptorul.
„Rotunjimile şi polisarea desăvârşită a materiei“
Sculptura lui Alexandru Paraschiv a ajuns la o sinteză deplină a formei, consideră criticul de artă Ana Amelia Dincă: „Adresându-se nu numai văzului şi sufletului, ci şi tactilului, prin rotunjimile şi polisarea desăvârşită a materiei, acesta evocă ipostaza primordială a lumii, armonia interioară a fiinţei şi dimensiunea antropocentristă a unor personale căutări estetice.
Orizontul de cercetare selectat de sculptor stabileşte un raport direct între prezent şi trecut, vorbindu-ne despre adevărul aflat în lucrurile perene şi simple, în ipostaza incipientă, originară a lumii, înzestrată de plastician cu acea acuitate senzorială, prin care defineşte naturala congruenţă a ideii cu ipostaza lăuntrică a omului“.
Câştigător al Palme D’art, la Cannes
Născut la Călăraşi, sculptorul Alexandru Paraschiv, în vârstă de 61 de ani, este absolvent al Academiei de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti, în 1983, bursier al Atelierului „Dimitrie Paciurea“ între 1986 şi 1988, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, deţinător al Premiului I la Concursul Internaţional de la Monaco, câştigător al Palme D’art la Festivalul de Artă Contemporană de la Cannes şi al Premiului de Excelenţă la Concursul Internaţional de Sculptură de la Kitakyushu-Japonia, membru al I’AIAP Paris-UNESCO şi al Fundaţiei Taylor din Paris. Printre lucrările sale monumentale se numără: „Cuplu“ (piatră, 1996), Universitatea Kyushu, Japonia; 1997 - Fujimikogen, Japonia; 2008 - 2009 - Ostrov, Constanţa, România; „Înţeleptul“ (piatră, 2007), Niigata City, Texas, SUA.
Se încarcă comentariile...
