Pădurea de poveste care-ţi taie răsuflarea şi legendele ei înfricoşătoare. Se află la doar 60 de kilometri de Bucureşti, în plin pustiu al Bărăganului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un peisaj fabulos îi aşteaptă în Câmpia Bărăganului pe turiştii care doresc să petreacă o zi în aer liber. Aflată la doar 60 de kilometri de Bucureşti, pe DN 4 în direcţia Olteniţa, în vecinătatea localităţii Mănăstirea, pădurea Ciornuleasa oferă o privelişte minunată toamna, când copacii se scaldă în culori care îţi taie răsuflarea: de la galben aprins, până la mov şi ruginiu.

Pădurea Ciornuleasa este foarte deasă, coronamentul copacilor de pe o parte şi de pe cealaltă a drumului se unesc în cele mai multe locuri şi dau senzaţia de tunel. Vara, când se întunecă târziu, şoferii merg nestingheriţi pe acest drum, însă iarna aproape nimeni nu se încumetă să parcurgă cei patru kilometri de drum, în afară de localnicii care cunosc zona ca în „palmă“. Pădurea se află pe raza comunei Mitreni, localitate aflată în partea de vest a judeţului Călăraşi, pe malul râului Argeş. 

Primarul Tudorică Minciună, fiu al satului, spune că pădurea Ciornuleasa este o adevărată binefacere, o oază de verdeaţă unde îţi încarci bateriile. „De fapt, toată zona noastră este frumosă. Oamenii au ce să vadă, dacă vin în excursie. În orice anotimp, pădurea e de vis“, spune primarul. Cei care doresc să se bucure de liniştea naturii pot ajunge la pădure venind dinspre Bucureşti, pe DN 4, spre Olteniţa. Se merge pe drumul naţional până la Şoldanu şi după ce se traversează comuna se virează stânga spre Luica.

Imagine indisponibilă

De aici se merge preţ de câteva minute pe drumul Olteniţa–Călăraşi şi se ajunge în rezervaţia naturală. Primarul din Mitreni spune că în zonă nu doar pădurea este o atracţie. Lacul Valea Roşie, din păcate neamenajat din lipsă de fonduri, are unul dintre cele mai bune nămoluri din ţară, care ar putea transforma Mitreniul într-o staţiune precum Techirghiolul. 

„Stăm pe o mină de aur“

„De vreo 30 de ani stăm şi ne uităm la lac pentru că nu avem bani să investim. Este trist că nu sunt fonduri, este renumit de pe vremea lui Ceauşescu, iar analizele de laborator au demonstrat că nămolul are proprietăţi terapeutice. Lacul Valea Rosie este un lac cu apă sărată de 20 de hectare, format natural, fiind aşezat destul de aproape de comuna Mitreni. Apele sale sulfuroase, sodice, dar şi nămolul sapropelic pot fi folosite cu succes pentru tratarea diverselor afecţiuni, dacă aici ar exista o bază de tratament. Avem localnici în vârstă care, susţinuţi financiar de copii, merg acum în staţiuni balneo la tratament. Vă daţi seama ce paradox: stăm pe o mină de aur şi plătim bani grei să ne tratăm în altă parte“, spune edilul din Mitreni. 

Imagine indisponibilă

Tot în comună, turiştii care ajung pot face popas şi la mănăstirea pe stil vechi, unde trăiesc mai multe măicuţe. La intrarea în comuna Mitreni există un indicator pe care stă scris „Mănăstirea Buna Vestire. În zonă nu există spaţii de cazare pentru turişti, singurele existente fiind cele din Olteniţa, unde există un hotel. Primarul Minciună spune că speră să transforme comuna într-o atracţie turistică, după ce Ministerul Turismului a introdus noi localităţi în lista zonelor cu prioritate la investiţii, printre care şi Mitreni. El spune că zonele cu resurse turistice au şanse mai mari în atragerea finanţărilor nerambursabile. Astfel, proiectele de infrastructură turistică vor fi promovate cu prioritate în cadrul programelor naţionale, regionale şi judeţene de dezvoltare.

Ceauşescu vâna în Bărăgan

Despre pădurea Ciornuleasa circulau, în urmă cu zeci de ani, mai multe legende conform cărora bandiţii atacau călătorii la drumul mare, protejaţi de întinderea imensă de pădure şi nimeni nu îndrăznea să le opună rezistenţă. Iarna, peisajul parcă e desprins din basme: zăpada şi gheaţa acoperă totul cât vezi cu ochii, iar Ciornuleasa devine, pentru câteva luni, pădurea de cleştar.

Rezervaţie naturală unică în spaţiul Bărăganului, pădurea Ciornuleasa este o oază de relaxare în mijlocul câmpiei. Era preferată chiar şi de fostul dictator Nicolae Ceauşescu. Pădurea se întinde pe o suprafaţă de peste 70 de hectare şi este renumită şi astăzi pentru partidele de vânătoare. Aici, printre arbori seculari, precum stejarul brumăriu şi frasinul pufos, cu vârste de peste 130 de ani, zeci de specii de păsări şi animale nimereau în bătaia puştii fostului „conducător iubit“. Nu o dată, Ceauşescu a venit să petreacă în mijlocul naturii câteva zile de neuitat. La fel a fost şi partida de vânătoare care a făcut pădurea Ciornuleasa şi Călăraşiul cunoscute în lume, după ce „primul vânător al ţării“ a răpus un mistreţ nemaivăzut, acum 40 de ani. La celebra partidă de vănătoare, România a doborât recordul naţional la mistreţ.

Imagine indisponibilă

Poveştile vânătoreşti spun că mistreţul împuşcat de Ceauşescu era un exemplar excepţional: avea peste 300 de kg. Printre localnici se ştie faptul că totul a fost aranjat, iar Ceauşescu l-a împuşcat de aproape, după ce mai mulţi gonaci şi lucrători silvici l-au momit cu mâncare.

Doar alte două trofee l-au  depăşit pe cel al dictatorului: unul din Bulgaria, celălalt din fosta URSS. Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva notează că recordul naţional al României la colţii de mistreţ este şi astăzi cel de 144,00 puncte, din februarie 1978. Colţii au fost recoltaţi în anul 1978, pe terenul de vânătoare Ciornuleasa, din judeţul Călăraşi, de la porcul secerat de gloanţele dictatorului. Şi primarul localităţii ştie de partidele de vănătoare celebre care aveau loc aici. Exista o cabană unde se înnopta, iar fostul dictator nu venea niciodată neînsoţit.

Stejar brumăriu şi vişin turcesc

Rezervaţia naturală Pădurea Ciornuleasa a fost înfiinţată în 1954, în Câmpia Bărăganului. Aceasta ocroteşte o pădure de tip şleau de câmpie, cu numeroase elemente sudice, constituită din stejar, stejar brumăriu, carpen, tei, cărpiniţă, frasin pufos, vişin turcesc, ulm şi alte specii.

Imagine indisponibilă

„Varietatea speciilor de vegetaţie arborescentă şi fondul cinegetic esenţial de aici, cu iepuri, mistreţi, căprioare şi fazani, fac din  pădurea Ciornuleasa o rezervaţie unică“, spun reprezentanţii Ocolului Silvic Mitreni. Rezervaţia forestieră constituie un punct de atracţie nu numai pentru frumuseţea şi bogăţia speciilor de plante, care este unică în spaţiul din Bărăgan, ci si pentru că aici există un fond cinegetic foarte bogat, fauna naturală fiind reprezentata prin diverse specii de animale.

Baciul Mitran a pus bazele aşezării de astăzi

Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea vatra actualului sat Mitreni era situată mai la vest, pe malul râului Argeş. Cu câteva decenii în urmă se mai păstrau aici urmele unui cimitir, cu însemne funerare specifice, iar în apropiere, cu prilejul unor lucrări de excavare a fost descoperită o vatra a unui sat vechi, medieval, dispărut.

Legenda spune că prin anii 1810–1815 au poposit aici ciobani transilvăneni în transhumanţă, conduşi de baciul Mitran. Şi-au construit bordeie şi s-au aşezat definitiv, înfiinţând satul Mitreni, nume rămas până astăzi. După tradiţie, prin anii 1830 din cauza revărsărilor râului Argeş, locuitorii satului de pe malul râului Argeş s-au mutat în noul sat Mitreni, care a fost populat apoi cu alte familii venite din Căscioarele sau de peste Dunăre.

Până în anul 1864 satul şi moşia satului Mitreni aparţineu Mânăstirii „Mihai Vodă“, iar ţăranii erau clăcaşi. Prin reformele făcute de domnitorul Alexandru Ioan Cuza ţăranii au fost eliberaţi din clăcăşie şi împroprietăriţi cu pământ.

Imagine indisponibilă


La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna se numea Mitreni-Clăteşti şi făcea parte din plasa Olteniţa a judeţului Ilfov şi avea în compunere satele Mitreni (sau Mitreni-Fundeni), Clăteşti şi Luica (ultimul, denumit şi Luica-Mihai Vodă, pentru  a-l deosebi de alt sat cu acelaşi nume), având în total 1.182 de locuitori, ce trăiau în 260 de case şi 12 bordeie.

Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul comunei au scos la lumină vestigii care atestă că satul a fost locuit din preistorie. La marginea de sud-vest a comunei, lângă linia ferată Olteniţa-Bucureşti se află ruinele unei aşezări din epoca bronzului.

Valea cu maci roşii

Chiar la marginea de sud a satului, pe partea dreaptă a şoselei care merge la Valea Roşie se află vestigiile unui sat medieval, care nu este menţionat în documentele vremii. Dovadă că pe vatra actualului sat s-a locuit timp îndelungat este faptul că aici, în zona cimitirului a fost descoperit un mormânt din secolul al IV-lea. Din inventarul funerar au fost recuparate două vase de lut caracteristice goţilor în migraţie, care au ajuns la Muzeul din Olteniţa. Pe vatra satului sunt atestate urme de locuire şi din secolul IX-X când a evoluat civilizaţia veche românească Dridu.

Imagine indisponibilă

O monedă bizantină de bronz descoperită în apropiere de râul Argeş a ajuns la muzeu. Ca şi la Mitreni, ţăranii au fost eliberaţi din clăcăşie şi împroprietăriţi în anul 1864 prin reformele făcute de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Satul Valea Roşie a luat fiinţă în urma împroprietăririi din anul 1892 şi este format din venetici, oameni proveniţi din mai toate satele vecine, dar şi din localităţi mai îndepărtate. Mai înainte satul era cunoscut sub numele Floreasca, iar apoi Valea Roşie, datorită câmpurilor pline cu maci roşii care se aflau pe această vale.

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite