Obiceiuri de Ziua Crucii, sărbătoarea când se închide pământul şi se sfinţeşte vinul. Cum atragi sporul şi belşugul
0
În fiecare an, la 14 septembrie, creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul, zi încărcată de semnificaţii deosebite. În credinţa populară se spune că cine ţine cont astăzi de câteva lucruri va avea belşug şi spor în casă.
În popor, această sărbătoare se mai numeşte şi Ziua Crucii şi este considerată data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei.
“Conform tradiţiei populare, de ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele şi plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară. În lumea satelor încă se mai crede că, în această zi, şerpii, înainte de a se retrage în ascunzişuri, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor”, spun specialiştii în etnografie şi folclor în cadrul Muzeului Dunării de Jos Călăraşi.
Florile se plâng una alteia
Ziua Crucii este o sărbătoare populară, sinonimă cu Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Pământul, deschis pentru plante, insecte şi reptile la Alexii (17 martie), se închide, după şase luni, la Ziua Crucii.
“Cele două sărbători plasate în preajma echinocţiilor de primăvară (Alexii) şi de toamnă (Ziua Crucii) împărţeau calendarul popular în două anotimpuri de şase luni: vara (17 martie-14 septembrie) şi iarna (14 septembrie-17 martie). La Ziua Crucii florile se plâng una alteia că se usucă, iar cele care înfloresc după această dată, în special brânduşa de toamnă şi fragii sunt „necurate“ şi aparţin morţilor. În sudul ţării începe culesul viilor şi bătutul nucilor”, arată Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa.
Ofrandă pentru păsările cerului
Tot în această zi, preotul sfinţeşte via şi butoaiele de vin, pentru ca şi în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi astăzi. Ei trebuie păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului şi de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viţă uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură şi muzică.
Pe 14 septembrie, la biserică se sfinţesc busuiocul, menta, măghiranul şi cimbru, considerate plante magice. Acestea îi apară pe credincioşi de diverse boli, dar veghează şi asupra păsărilor şi animalelor din ogradă. Monedele sfinţite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă aduc belşug şi spor în muncă.
De ce ne închinăm?
Dar ce semnificaţie are sfântul semn al crucii pe care îl facem în fiecare zi? Explicaţia vine de la părintele Eugen Tănăsescu, blogger Adevărul: “Ortodocşii obişnuiesc să se însemneze cu semnul Sf. Cruci în anumite momente: când intră, ies sau trec pe lângă biserică, când se roagă acasă sau la slujbele Bisericii, când cinstesc icoane şi moaşte, când stau la masă sau în alte momente semnificative. Ori de câte ori ne însemnăm cu semnul Sf. Cruci se cheamă că facem o închinăciune, în chip văzut. Gestul este însă doar exteriorizarea simbolică a închinării interioare, «în Duh şi în Adevăr», după cum spune Hristos“
Două evenimente solemne
Conform mărturiilor unor cronici ale acelor timpuri, citate de scrierile teologice, la data de 14 septembrie sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite legate de lemnul Sfintei Cruci: Înălţarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos şi Sfinţirea bisericii Sfântului Mormânt, construită deasupra mormântului Domnului de către împăratul Constantin cel Mare.
Înălţarea solemnă a Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus pe Muntele Golgota de către episcopul Macarie al Ierusalimului, a avut loc în ziua de 14 septembrie în anul 335. La acest eveniment solemn, documentele vremii precizează că au participat numeroşi episcopi şi foarte mulţi credincioşi, iar episcopul Macarie a dorit ca toţi cei prezenţi la eveniment să vadă Cinstita Cruce.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
