Fermier din Bărăgan, despre seceta similară cu cea din 1947: „S-a uscat tot. Pierderile ar putea fi mai mari de 50%“

Câmpurile din Bărăgan, arse de secetă FOTO Facebook/PSD Ialomiţa

Seceta extremă în România a pârjolit zeci de mii de hectare de culturi agricole în sudul României. Chiar dacă a plouat în ultimele 2 zile, fermierii spun că nu se mai poate salva mare lucru. Precipitaţiile sunt insuficiente.

În plus, specialiştii avertizează că seceta este la fel de cruntă ca cea din 1947, când România a trecut prin marea foamete şi a existat o criză alimentară fără precedent. Pâinea şi multe alimente ar putea să se scumpească. 

Nicolae Sitaru, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România, este fermier în Bărăgan. Administrează 3.000 de hectare de culturi agricole în judeţele Călăraşi, Ialomiţa şi Buzău. Spune că situaţia este foarte proastă în câmp. În zona noastră, pentru că din fericire, în alte locuri de ţară culturile nu au fost afectate de secetă, e dezastru.

"Nici nu vreau să mă gândesc la pierderi. Sperăm totuşi să mai putem salva ceva pe ici, pe colo, pe suprafeţe mici, dacă va veni o ploaie sănătoasă. Să sperăm că s-o mai drege ceva, deşi realitatea din teren e foarte proastă. Dacă plouă mai consistent, vom reuşi să însămânţăm culturile de toamnă şi să salvăm pe suprafeţe mici ceea ce se află acum în câmp. Pentru că nu a plouat, plantele sunt arse. În noaptea de 15 spre 16 martie a fost îngheţ puternic, minus 9 grade, după ce o perioadă lungă de timp, ziua s-au înregistrat 20 de grade. Plantele au îngheţat, iar frunzele care deja se dezvoltaseră nu au mai putut produce înfrăţiri. Seceta a uscat tot. Este posibil ca pierderile să fie mai mari de 50%", explică fermierul.

Într-un an bun, Nicolae Sitaru, avea producţii-record, datorită înaltei tehnologii pe care o foloseşte. Ani la rândul, a fost câştigătorul trofeului de aur pentru producţiile record la porumb, unde reuşeasă culeagă 10-11 tone la hectar. La grâu, într-un an bun, producţia se ridica la 7-8 tone la hectar. Acum, spune că dacă va obţine maximum 2 tone va fi bine. Deocamdată nu putem să previzionăm nimic pentru că în agricultură e ca şi la loterie. Tot ce a ţinut de noi am făcut, restul e la mila Domnului. Situaţia e foarte rea la acest moment. Nu ştiu dacă vom avea o criză alimentară, e prea devreme să spun. Când vom culege, atunci ştim exact. Dar dacă o jumătate din ţară va avea producţii bune, atunci se poate asigura consumul populaţiei, a spus femierul.

16.800 de hectare din Ialomiţa, compromise

Prefectura Ialomiţa a făcut o primă estimare în ceea ce priveşte suprafeţele agricole afectate de seceta puternică înregistrată în ultimele luni. Conform instituţiei, la nivelul judeţului există 16.844 hectare de teren care au avut de suferit din cauza lipsei apei. Grupul de Suport Tehnic din cadrul Prefecturii Ialomiţa a analizat faptul că suprafaţa calamitată este exploatată de 276 de producători agricoli. În perioada următoare vor fi înfiinţate Comisiile de Evaluare şi Constatare a pagubelor produse la culturile agricole.

Ministrul Agriculturii a anunţat deja că fermierii afectaţi urmează să fie despăgubiţi.

”Anul acesta, pentru prima dată în zece ani, o să despăgubim pagubele produse de secetă. Acolo unde fermierii anunţă, se vor prezenta echipe pentru a consemna cât mai exact care sunt pagubele”, a declarat ministrul Agriculturii, la Realitatea PLUS.

În anii foarte buni în care a plouat, producţia de grâu şi de porumb era de trei ori mai mare. Dacă producţia se va diminua, atunci va trebui să rămână în ţară pentru a asigura necesarul de hrană.

”În momentul în care vom simti că securitatea alimentara va fi pusa in pericol vom lua iarasi masuri in consecinta. Ştiu ca sunt contacte mai ales cu tari terţe, dar nu ne putem permite chiar cu riscul de a supara acesti parteneri ca sa vindem toata productia de cereale si apoi sa cumparam la preturi exorbitante alte cereale de care am avea nevoie”, a mai spus Adrian Oros,.

Marea foamete din 1947

În anii 1946 şi 1947, populaţia României, şi mai cu seamă cea din regiunile Munteniei şi Moldovei, s-a confruntat cu situaţia dramatică a crizei de alimente şi a foametei. Acestea au fost determinate de verile extrem de secetoase, dar şi de livrările însemnate pentru întreţinerea armatei sovietice şi pentru îndeplinirea condiţiilor Convenţiei de armistiţiu din 12 septembrie 1944, care consfinţea ieşirea României din războiul împotriva Naţiunilor Unite şi continuarea războiului alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei.

Un prim episod de secetă s-a înregistrat încă din vara anului 1945, fiind afectate regiunile sudice şi răsăritene ale României. În vara anului 1946, Muntenia şi Moldova sunt bântuite de o mare secetă, cu consecinţe dezastruoase asupra recoltei. Lipsa alimentelor a dus la o creştere rapidă a preţurilor.

Din vara anului 1946, au început să fie raportate şi primele cazuri de moarte prin înfometare, în special în rândul copiilor.

La 7 august 1946, generalul Constantin Sănătescu (care a prezidat două guverne, între 23 august — 4 noiembrie 1944, respectiv între 4 noiembrie — 2 decembrie 1944) nota, în ''Jurnalul'' său: ''Lucrările Conferinţei de la Paris merg încet (...). În ţară iar secetă, care a compromis recolta de porumb şi fâneţele (...) Scumpetea creşte, a ajuns o varză să se plătească cu 5.000 lei''. (''Jurnalul generalului Sănătescu'', Editura Humanitas, Bucureşti, 1993). La 31 august 1946, a fost creat Comitetul guvernamental pentru ajutorarea regiunilor afectate de secetă (C.A.R.S.), menit să acorde asistenţă populaţiei înfometate, copiilor sinistraţi şi pentru asigurarea viitoarei recolte. C.A.R.S. s-a ocupat astfel, îndeosebi, de copiii din zona Moldovei lăsaţi în grija statului sau rămaşi orfani ca urmare a situaţiei grele. Printre măsurile luate de C.A.R.S. s-a numărat şi deschiderea de cantine în numeroase localităţi, în special în mediul rural. Seceta prelungită a cuprins zone tot mai întinse, compromiţând recoltele. În cel mult şapte zile, anunţă ''Scânteia'' în numărul său din 1 septembrie 1946, fiecare judeţ va primi 40-50 de vagoane de grâu. La 2 septembrie 1946, Traian Săvulescu, inspectorul general al comisiei interministeriale de luptă împotriva acestui fenomen, declara că seceta cuprinde pentru al doilea an 16 judeţe ale ţării, conform volumului ''Instaurarea totalitarismului comunist în România'' (autori: Şerban Rădulescu-Zoner, Daniela Buşe, Beatrice Marinescu ; Editura Cavallioti, 1995).

Alimentele se găsesc greu şi la preţuri mari

Generalul Constantin Sănătescu nota, în ''Jurnalul'' său, în ianuarie 1947: ''Începem acest an sub auspicii foarte triste. Seceta, neprevederea guvernului, prevalările ruşilor în contul armistiţiului şi consumul armatelor ruse de ocupaţie au adus foametea în ţară. În special în Moldova se semnalează zilnic oameni ce mor de foame. Foametea nu s-a mai cunoscut sub această formă în România. (...) Alimentele se găsesc greu şi la preţuri mari. Pâine de-abia mai căpătăm o dată pe săptămână, în celelalte zile doar mălai şi câteodată nimic. A venit şi frig mare. A fost raţionalizat combustibilul, încât în case avem mai mult frig decât cald; zăpada mare căzută a întrerupt şi circulaţia trenurilor şi circulaţia pe şosele. Trece câte o săptămână fără să primim lapte.'

Mai spicuim din ''Jurnalul'' generalului Sănătescu:

''Luni, 10 februarie 1947 — (...) Primesc de la Craiova de la fratele meu o scrisoare alarmantă asupra situaţiei alimentare, iar de la comandantul Corpului 7 teritorial un raport prin care-mi face cunoscut că nu mai are cu ce hrăni oamenii şi animalele; soldaţii au început a dezerta în masă din cauza frigului şi foamei''; ''15 februarie 1947 — G-al Creţulescu, comandantul Corpului de Grăniceri, a fost în inspecţie în Moldova de nord şi mi-a raportat mizeria din cauza foamei; zilnic mor acolo oameni de foame.''; ''20 februarie 1947 — Americanii, din spirit umanitar, au hotărât trimiterea de ajutoare pentru regiunile înfometate (....)''; ''28 martie 1947 — (...) Alimentele lipsesc şi rar mai căpătăm pâine; cu ceva cartofi, orez sau macaroane simt veşnic că nu sunt sătul. Se găseşte carne de miel la preţul de 80.000 lei, însă nu pot să cumpăr, deşi solda mi-a fost ridicată de două ori şi jumătate (...)''. n lipsa ajutoarelor, din iarna 1946/1947 mulţimi de oameni din regiunile afectate de secetă şi foamete s-au deplasat cu trenurile (''trenurile foamei''), într-un adevărat ''exod'', spre judeţele din Oltenia şi din vestul ţării, unde se mai găseau cereale (judeţe ''excedentare'').