De ce femeile rujate au interzis la Sfânta Împărtăşanie. Sfaturile duhovnicului Ilarion Argatu pentru enoriaşele care vor să arate „bine”
0Iubit de credincioşi, dar detestat în aceeaşi măsură de autorităţuile comuniste şi condamnat chiar la închisoare pe viaţă, părintele Ilarion Argatu a fost unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei. Sfaturile sale pentru credincioşi au fost cuprinse într-o serie de lucrări religioase.
În cartea „Pe treptele suirii către cer”, ediţia a II- a, 2007, părintele îi învaţă de bunii creştini ce reguli trebuie să respecte la Sfânta Împărtăşanie. Duhovnicul Ilarion Argatu vorbeşte, în mod special, despre cum trebuie să se îmbrace femeile când merg la biserică, de ce nu trebuie să se machieze şi ce trebuie să facă pentru a nu “pierde” Sfânta Împărtăşanie.
1. În ziua în care te împărtăşeşti , să ai grijă cum te prezinţi în faţa Sfântului Potir, cu multă sfială să te apropii, cu cutremur, cu conştiinţa împăcată şi împăcat cu toată lumea, cu canonul făcut şi cu dezlegarea duhovnicului.
2. Şi ţinuta exterioară este foarte importantă. Îmbrăcămintea să fie curată şi decentă, mai ales pentru partea feminină, care, pentru a arăta „bine” în faţa lumii, vin îmbrăcate indecent şi machiate. Este urâciune în faţa lui Dumnezeu indecenţa şi lipsa de respect faţă de lucrul cel sfânt. Sf. Ap. Pavel în Epistola I Corinteni, cap. 11, subliniază foarte precis ţinuta femeii în Biserică, citiţi acolo!
3. Astfel la Sf. Împărtăşanie nu se poate apropia femeia care pe jumătate este goală, cu rochia scurtă, cu braţele goale, cu rochia decoltată şi transparentă prin care i se văd toate formele, fiind sminteală în faţa bărbaţilor din Biserică. Femeia trebuie să aibă capul acoperit aşa cum spune Sf. Ap. Pavel ca „ semn de supunere faţă de îngeri”.(I Cor.11,10)
4. Nu pot lua Sfânta Împărtăşanie femeile cu ruj pe buze. Rujul fiind fabricat din grăsimi animale rămâne pe linguriţa de împărtăşanie, se introduce în Sfântul Potir şi se amestecă cu Sfânta Împărtăşanie, fiind această o greşeală de moarte, făcându-te vinovat de Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos şi se scârbeşte de el Duhul Sfânt din Sfânta Împărtăşanie. Ţinuta aceasta îl jigneşte pe Dumnezeu care te-a creat şi ţi-a dat frumuseţe fizică, de care tu te faci nemulţumită.
Pângărirea pe care o fac femeile fardate şi cu ruj pe buze se extinde batjocorind toată Biserica, lăsând rujul de pe buze pe icoane, pe Sfânta Evanghelie, pe Sfânta Cruce, pe care le sărută. Degeaba săruţi şi te închini la Sfintele icoane cu rujul pe buze, pentru că nu laşi pe ele „căldura buzelor tale, iubindu-L pe Dumnezeu” ci laşi grăsimea de pe buze, murdărind icoana. Femeia care se rujează pe buze, nu poate posti curat, pentru că de fiecare dată când mănâncă sau bea ceva, odată cu mâncarea de post ia şi rujul, acesta fiind din grăsimi animale cu el pângăreşte postul pe care-l face, se înfruptă. Faptul că se rujează în post nu este semn de smerenie, ci de trufie, deci nu face un post smerit.
5. În ziua când te-ai împărtăşit să ai mare grijă, să nu pierzi Sfânta Împărtăşanie. Să nu scuipi, să ai grijă ce mănânci, să ai grijă şi cât mănânci, ca nu cumva să-ţi fie rău. Să nu mănânci ceva murdar sau ceva spurcat.
6. În ziua când te-ai împărtăşit să stai liniştit să te rogi şi să citeşti din cărţile sfinte, mulţumind lui Dumnezeu pentru Sfinţenia care ţi-a dăruit-o. Să nu dormi ca nu cumva vrăjmaşul să te ispitească în vis şi să te pângăreşti prin somn în ziua când te-ai Împărtăşit.
Sfânta Împărtăşanie este foc pentru cei ce o primesc cu nevrednicie, îi arde Flacăra Duhului Sfânt, de aceea unii după Sfânta Împărtăşanie se îmbolnăvesc sau le vin primejdii de moarte.
7.Preotul nu poate da Sfânta Împărtăşanie credinciosului s-o ducă acasă pentru a se împărtăşi singur ulterior. Preotul care face acest lucru se face vinovat de înstrăinarea Trupului şi Sângelui Mântuitorului Hristos care i s-a încredinţat la hirotonie.
8.Pentru cei ce sunt pe patul de moarte se poate duce preotul cu Sfânta Împărtăşanie la patul celui bolnav şi pentru pericolul de a nu muri fără Sfintele Taine, îl poate împărtăşi chiar dacă acesta a mâncat şi chiar dacă nu a împlinit canonul.
Cine a fost părintele Ilarion Argatu?
Părintele Ilarion, pe numele său de botez, Ioan, s-a născut la 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, comuna Vultureşti, judeţul Suceava, şi a trecut în nefiinţă la 11 mai 1999, la Mănăstirea Cernica. Preot ortodox, renumit pentru slujbele de exorcizare pe care le-a ţinut în Europa şi America, după 1990, părintele Argatu a fost dehumat în 20056, iar trupul său a fost găsit aproape intact. Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veşnice la data de11 mai 1999, la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică şi unde a slujit mulţi ani ca preot. A fost înmormântat într-o criptă săpată în pronaosul bisericii alături de soţia sa.
Ioan Argatu a urmat şcoala cu 5 clase din Valea Glodului, apoi, la îndemnul unchiului său, Epifanie Crăciun, stareţul Mănăstirii Cocoş din Dobrogea, a mers la Seminarul Teologic cu 8 clase din Dorohoi, după care a urmat şi absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În paralel cu studiile teologice, a urmat cursurile Şcolii Militare din Bacău, obţinând gradul de sublocotenent. După absolvirea Facultăţii de Teologie şi a şcolii militare, s-a înrolat în armată, fiind trimis ofiţer în cadrul unităţii de grăniceri de la Careii Mari, la graniţa cu Ungaria. A urmat şi o şcoală de serviciu social, iniţiată de către ministrul învăţământului de atunci, Dimitrei Gusti(1933-1934).
A dat haina militară pe sutană
După căsătorie, renunţă la cariera militară şi depune cerere la Mitropolia Moldovei să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Oniceni, fiind preot ajutător al socrului său. În anul 1940, este hirotonit ca preot de mir, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În anul 1946, arhiepiscopul şi mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ioan Argatu, de la Parohia Oniceni la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat, a cărei construcţie stagnase de 22 ani. Părintele Argatu a adus la Boroaia biserica monument istoric de la Râşca şi a procurat, de asemenea, piatra pentru zidărie şi alte materiale.
Dar lucrările vor intra într-o nouă perioadă de stagnare. Devenit incomod pentru autorităţile comuniste, părintele Argatu, fugărit de Miliţie, a stat ascuns mai bine de 16 ani, fiind condamnat chiar la închisoare pe viaţă. În 1972, părintele Ioan Argatu a rămas văduv şi, în anul următor, în luna ianuarie 1973, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, luând numele de Ilarion. A petrecut, apoi, câţiva ani la Mănăstirea Căldăruşani, iar ultimii 19 ani din viaţă i-a trăit la Mănăstirea Cernica, unde a fost duhovnicul întregii comunităţi de călugări. Aici a exorcizat sute de posedaţi, români si străini.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
