VIDEO Cum a dispărut în trei ani o perdea de 20.000 de salcâmi plantaţi la marginea drumului. „I-au mâncat animalele sătenilor“

Aşa arată acum ceea ce-ar fi trebuit să fie o lizieră matură de salcâmi FOTO Iulian Bunilă

Lipsa bunului simţ şi indiferenţa autorităţilor locale au făcut să dispară în trei ani o perdea de salcâmi plantată pe marginea unui drum din Buzău ca protecţie împotriva fenomenelor naturale extreme.

Zeci de localnici şi elevi au fost mobilizaţi în primăvara anului 2014 pentru a planta 20.000 de puieţi de salcâm şi glădiţă pe marginea drumului între satele buzoiene Bălaia şi Sălcioara.

Liziera urma să protejeze şoseaua de viscol într-una dintre zonele din România cel mai grav afectate de intemperii naturale în cursul iernii.

Acţiunea de plantare, cu puieţi donaţi de Direcţia Silvică Buzău, a durat patru zile. Perdeaua de arbori a avut câţiva metri lăţime şi s-a întins pe o lungime de 4 kilometri.

„A fost un eveniment deosebit la care au participat 200 de persoane. Tot atunci, fâşia cu puieţi a fost împrejmuită cu sârmă ghimpată, pentru a limita accesul animalelor care pasc pe păşunile comunei. Noi am investit doar în gard şi pregătirea terenului“, spune Ion Andrei, primarul comunei Smeeni, din care fac parte cele două sate.

95% din puieţi au fost devoraţi de animale

La trei ani de la plantarea puieţilor de salcâm şi glădiţă, liziera a ajuns doar o rămăşiţă. Peste 95% dintre salcâmi au fost mâncaţi de animalele crescătorilor din zonă. Lăsate supravegheate, au pătruns dincolo de gardul de sârmă ghimpată. Mai mult, o parte din gard a fost distrus intenţionat de ciobanii şi văcarii, acuză primarul din Smeeni.

S-a irosit material săditor în valoare de aproximativ 10.000 de lei, aşa cum a calculat primarul costul pe piaţă al puieţilor. „Dincoace de lizieră erau nişte ţăruşi din fag, la 1 metru şi 20 între ei. Erau patru rânduri de sârmă ghimpată legaţi de stâlpii ăia. Au avut grijă crescătorii de animale să rupă gardul ca să lase animalele pe aici. Într-un singur loc au mai rămas pomişori din plantaţia făcută pe patru rânduri şi o lungime de 4 kilometri, în nordul localităţii Smeeni“, adaugă primarul din Smeeni.

Ionuţ, un cioban tânăr pe care l-am găsit foarte aproape de terenul care urma să devină lizieră, se jură că nu şi-a lăsat oile printre copaci. „Eu n-am intrat printre pomişori pentru că e sârmă ghimpată şi se rup animalele la picioare. Băieţii ăstia cu vacile vin, nu noi cu oile“, spune tânărul oier.

Un singur pâlc a supravieţuit

Primarul susţine că a înştiinţat de nenumărate ori atât poliţia, cât şi crescătorii de animale din zonă, cu privire la protejarea plantaţiei. N-a dat amenzi, fiindcă a considerat că sancţiunea ar fi prea dură.

„Aici, zăpezile se pun mari şi am zis şi noi că scăpăm de troiene dacă se fac copacii mai mari, fiindcă pădurea aduce ploi şi ţine zăpezile departe. Au distrus cu oile, cu vacile, dar eu zic că şi primăria are o vină, pentru că trebuia să fi dat un paznic, să-l plătească măcar până creşteau pomii“, se plânge Alexandrina Rusu, o localnică de la marginea satului.

După împădurirea făcută în 2014, au rămas în viaţă câţiva salcâmi dintr-un pâlc aflat foarte aproape de gospodării. Pomii au ajuns la aproape trei metri înălţime şi ar trebui să depăşească cinci metri. Există riscul, spun autorităţile, să fie devoraţi, de asemenea, de animalele sătenilor.