Găurile din gard care spun o poveste. Sunt semnele unei ambuscade care a nimicit o unitate germană în retragere
0Câteva găuri dintr-un gard din fier forjat, aparent banale, sunt mărturia unui scurt episod de război care a avut loc în 1944, în oraşul Buzău. În retragerea spre Transilvania, o unitate germană a fost întâmpinată de militari sovietici care ajunseseră cu câteva zile înainte în ţara noastră. Bătălia s-a dat în faţa fostului spital I.C. Brătianu, urme ale împuşcăturilor fiind şi acum în gardul spitalului.
Amplasat la intersecţia străzii Spiru Haret cu Bulevardul Nicolae Bălcescu, Spitalul I.C. Brătianu din Buzău a luat fiinţă în anul 1872 sub denumirea de „Spitalul Judeţean” şi a fost cea mai mare unitate sanitară din municipiu, până după 1970, când a fost inaugurat Spitalul Judeţean Buzău. A servit şi ca spital militar în primul război mondial, iar apoi a fost folosit pentru tratarea bolilor chirurgicale, de ochi şi la naşteri.
Puţin după anul 2000, clădirea fostului spital, monument istoric, a fost închisă şi lăsată să se degradeze. Aceeaşi soartă o are şi gardul din fier forjat, cu valoare de patrimoniu, care ascunde încă rănile ultimului mare război. Este vorba despre mai multe orificii produse de glonţ, în urma schimbului de focuri dintre militari sovietici care se aflau în curtea spitalului şi câteva zeci de soldaţi germani care încercau să se retragă spre Transilvania.
”Înfiinţată la 1872, clădirea spitalului a fost dată în folosinţă la 18 aprilie 1896, dată de la care există şi gardul din fier forjat care se păstrează şi astăzi. De la tatăl profesorului Valeriu Moşneaga, director adjunct la şcoala gimnazială nr. 11 Buzău, am aflat un important episod de istorie locală. Este vorba despre o ambuscadă care a surprins, în septembrie 1944, trupe germane ce tocmai scăpaseră din confruntările militare de la Pogoanele, Brădeanu şi Albeşti-Smeeni şi se îndreptau către Buzău în încercarea de a se deplasa către şoseaua spre Nehoiu şi a se retrage către Germania”, povesteşte istoricul buzoian Valeriu Nicolescu.
O jumătate de oră de gherilă urbană
Timp de trei - patru zile, trupele germane care se aflau în retragere dinspre Brăila şi Ialomiţa către Transilvania au fost hăituite de armata română, în câmpia Bărăgan. Pe raza judeţului Buzău, au fost înregistrate trei confruntări, la Pogoanele, Brădeanu şi Albeşti-Smeeni, în urma cărora unitatea germană a suferit importante pierderi. Nemţii care au scăpat celor trei lupte au ales ca rută de retragere spre Germania Valea Buzăului, prin Nehoiu, traversarea oraşului Buzău fiind inevitabilă.
”Grupul de germani, format probabil din câteva zeci de oameni, a purtat ultima luptă la Albeşti-Smeeni, după care s-a îndreptat către Buzău. Mama profesorului Moşneaga tocmai se întorcea de la Albeşti cu căruţa, de la casa părintească, chiar când nemţii se deplasau spre Buzău. Păreau foarte speriaţi. Suferiseră pierderi serioase în cele trei lupte, după ce au fost hărtăniţi de armata română, erau sleiţi de puteri, disperaţi să se retragă spre Ardeal apoi spre Germania”, spune istoricul buzoian, Valeriu Nicolescu (foto).
Nemţii au intrat în Buzău prin zona Cimitirului Evreiesc însă au nimerit chiar în faţa sovieticilor care se baricadaseră în spatele gardului din fier forjat care împrejmuia Spitalul I.C. Brătianu. Militarii germani au fost întâmpinaţi cu rafale de mitralieră, au răspuns cu foc de armă, însă, după aproximativ o jumătate de oră de lupte, cei care au scăpat cu viaţă au fost nevoiţi să se predea.
”Intrând pe strada Iancu Demetriade, actualmente Spiru Haret, apropiindu-se de spitalul I.C. Brătianu au fost întâmpinaţi, potrivit relatărilor tatălui profesorului Moşneaga, de un puternic baraj de mitraliere grele amplasate în spatele unor lucrări genistice din curtea spitalului Brătianu, moment care a condus la mutilarea gardului, semne care au rămas până astăzi. Încercarea lor disperată a fost sortită eşecului, trupele fiind capturate şi duse în lagăr”, spune Valeriu Nicolescu.
Sursa foto: kemma-auf-wudigess.de
Armata Roşie a pus bocancul în Buzău pe 27 august 1944
Locuitorii Buzăului au fost nevoiţi să convieţuiască, după 1944, timp de 14 ani, cu câteva sute de militari sovietici cantonaţi în unităţile militare din judeţ, dar şi în case închiriate în oraş. În jurul orei 14.00, pe 27 august 1944, în timp ce trupele germane se retrăgeau sub tirul de artilerie şi al bombelor, la porţile Buzăului şi-au făcut apariţia trupele sovietice însoţite de tancuri şi alte care de luptă.
Palatul Comunal din centrul oraşului, clădire emblematică, pe care la 8 august 1944 o bombardaseră avioane britanice, a fost atins de proiectile iar în noaptea de 27 spre 28 august a fost incendiat.
”Soldaţii sovietici au ajuns în Buzău la sfârşitul lunii august 1944. În afară de unităţile Armatei Roşii care mergeau mai departe au rămas şi trupe de ocupaţie în judeţul nostru. Până în 1958 am avut o garnizoană militară sovietică aici, în Buzău. Îşi avea sediu în clădirea în care a funcţionat după aceea Centrul Militar, Comisariatul, şi la intersecţia străzilor Păcii cu Crizantemelor, fostul sediu TAPL, actualmente un centru medical particular. Ofiţerii au fost încartiruiţi în diverse case naţionalizate, în camere din case naţionalizate”, precizează istoricul Valeriu Nicolescu.
În timp ce soldaţii şi subofiţerii cu grade inferioare, peste 500 la număr, erau cantonaţi cu tehnică cu tot în unităţile militare de pe raza judeţului, cadrele Armatei Roşii au fost cazate în case din oraş, unde au locuit împreună cu familiile aduse din URSS pe toată durata staţionării Armatei Roşii în ţara noastră, respectiv 28 august 1944 - 10 iulie 1958. Unii dintre ei locuiau sub acelaşi acoperiş cu reprezentanţii autorităţii lcale comuniste.
CITEŞTE ŞI
Se încarcă comentariile...
