De ce durează Postul Paştelui 40 de zile. Semnificaţia religioasă puţin cunoscută a numărului ce se repetă des în cărţile sfinte
0Postul Paştelui este perioada de 40 de zile în care Biserica se pregăteşte pentru Săptămâna Mare şi Paşte. Din secolul al IV-lea, creştinii au început să marcheze acest timp prin post şi abstinenţă, ca un gest de pocăinţă şi purificare spirituală.
Postul este un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, spun preoţii, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Este totodată şi un act de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că postul este o jertfă, o renunţare de bunăvoie la ceva care ne este îngăduit.
Postul Paştelui durează 40 de zile, asemenea postului dinaintea marii sărbători a naşterii lui Hristos, Crăciunul. Se observă repetarea numărului 40, care în sens religios are o semnificaţie deosebită. Potrivit teologilor, postul Paştelui durează 40 de zile din două mari motive: unul istoric şi unul spiritual-duhovnicesc.
Numărul 40 este adesea întâlnit şi în Vechiul Testament. Potopul lui Noe durează 40 de zile şi 40 de nopţi, poporul Israel a mâncat mană din cer şi a fost purtat prin pustie 40 de ani înainte de a intra în ţara făgăduită de Dumnezeu, Moise a postit negru 40 de zile şi nopţi înainte de a primi de la Dumnezeu tablele Legii, cu cele zece porunci. De asemenea, profetul Iezechiel a stat culcat 40 de zile pentru cei 40 de ani de nelegiuiri ai poporului iudeu, primii regi ai poporului ales, David, Solomon, au domnit cam tot 40 ani, ca şi alţi regi sau judecători drepţi, precum Otniel, Debora şi Barac, Ghedeon, Eli, Ioaş.
SURSA kznprihod.ru
De menţionat este că toate aceste momente au ca numitor comun postirea asociată cu rugăciunea de pocăinţă, pentru îndreptare şi iertare a păcatelor, concept teologic preluat şi în creştinism. Hristos însuşi recomandă postul însoţit de rugăciune, pentru izbăvirea de ispite şi îndreptare.
”Postul Sfintelor Paşti are şase săptămâni, echivalentul a 40 de zile. De ce 40 de zile? Pentru că însuşi Mântuitorul Hristos a postit 40 de zile şi 40 de nopţi şi de aceea Biserica a rânduit acest interval de timp de 40 de zile la care se mai adaugă şi săptămâna cea mai Mare care este cu totul specială, înainte de Paşti”, explică preotul buzoian Mihail Milea.
”Postul a fost practicat de evrei în Vechiul Testament, fiind cerut şi de Legea lui Moise. După exemplul Vechiului Testament, înainte de a-şi începe activitatea, Mântuitorul Hristos s-a retras în pustie, unde a postit 40 de zile şi 40 de nopţi), sancţionând astfel postul prin însuşi exemplul Său şi desăvârşindu-l prin arătarea sensului său adevărat, ca şi a modului în care trebuie să fie practicat, de asemenea recomandându-l, alături de rugăciune, drept mijlocul cel mai eficace de a izgoni diavolii.” (crestinortodox.ro, autori: prof. dr. Ioan Zagrean şi pr. dr. Nicolae Necula)
Creştinii postesc 40 de zile înaintea celei mai mari sărbători a creştinătăţii, Învierea, asemenea lui Hristos, care, înainte de a-şi începe activitatea sa de propovăduire şi de a se descoperi lumii ca Mântuitorul Cel Înviat, a postit 40 de zile şi 40 de nopţi, după care a înfruntat cu succes cele trei ispitiri ale diavolului.
SURSA calindragan.wordpress.com
Ulterior, apostolii şi ucenicii lor au continuat exemplul Mântuitorului, totdeauna pregătindu-se pentru misiuni importante prin post şi rugăciune. De asemenea au recomandat creştinilor practica postului ca obligaţie generală.
În secolele următoare, sfinţii Părinţi ai Bisericii au practicat şi recomandat postul, subliniind valoarea deosebită a acestuia, iar prin hotărârile unor Sinoade ecumenice şi particulare, ca şi prin canoanele unor Sfinţi Părinţi, postul a fost instituţionalizat.
”Rânduiala aceasta a Postului Mare este din perioada apostolică, de la începutul bisericii primare, în semn de evlavie faţă de jertfa Mântuitorului de pe Cruce. Au postit şi de aceea şi noi atăzi trebuie să arătăm Postul ca o jertfă faţă de Mântuitorul Iisus Hristos”, spune preotul Milea.
La început nu au existat recomandări precise cu privire la timpul, durata ori severitatea postului, dar ulterior, capii Bisericii au stabilit prescripţii şi norme care reglementau timpul, durata si modul de a posti. Despre existenţa acestora sunt dovezi din veacul al IV-lea, însă unele existau de mai înainte.
”În privinţa lungimii acestui post, la început el nu se ţinea la fel peste tot: unii posteau o zi înainte de înviere, alţii mai multe zile, până la o săptămână. Din veacul IV avem dovezi că acest post era de 40 de zile, iar apoi de 6 săptămâni, pentru ca după aceea să se fixeze la 7 săptămâni (49 de zile), ultima săptămână, numită a Patimilor, fiind considerată ca un post deosebit, mai sever, legat de Paştele Răstignirii.” (crestinortodox.ro, autori: prof. dr. Ioan Zagrean şi pr. dr. Nicolae Necula)
SURSA: mediafax.ro
Explicaţia din punct de vedere spiritual-duhovnicesc asupra duratei Postului Paştelui este aceea că intervalul de 40 de zile reprezintă o perioadă nici prea lungă, nici prea scurtă, în care omul se poate transfigura sufleteşte.
Dacă postul ar fi mai scurt, spun teologii, ar însemna un parcurs spiritual incomplet, deşi astăzi societatea pare setată pentru a face totul foarte repede. Mai lung, ar însemna o posibilă speriere a celor ce sunt la începutul postirii. 40 de zile reprezintă o perioadă rezonabilă de timp ca să te poţi lupta cu sinele tău.
La acestea se adaugă încă 7 zile ale Săptămânii Patimilor, dar mai mult de acestea ar da posibilitatea apariţiei unor alte ispite sufleteşti, precum demobilizarea din start sau apariţia plictisului duhovnicesc şi a sentimentului de inutilitate a postului.
Se încarcă comentariile...
