Benone Sinulescu, la 80 de ani: „Am făcut şi fapte bune, Ilenei Sărăroiu i-am dat două cântece cu care s-a şi lansat“
0
Benone Sinulescu este singurul artist român în viaţă căruia îi este dedicat un festival de folclor. S-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute, în centrul Buzăului, unde a avut loc prima ediţie. A fost un nou prilej pentru maestrul cântecului popular să revină pe meleagurile natale, fiind stabilit de ceva vreme în cealaltă parte a ţării, la Bârzava, judeţul Arad.
La împlinirea vârstei de 80 de ani, solistul de muzică populară, Benone Sinulescu, a primit în dar de la autorităţile Buzăului un festival de muzică populară. De asemenea, a obţinut din partea Consiliului Local Municipal Buzău şi titlul de 'Omul anului'. Interpretul octogenar susţine că se află într-o frumoasă prioadă a vieţii sale.
"Pe lângă acest festival-concurs care, după câte ştiu, este singurul de acest fel dedicat unui artist în viaţă şi pentru care îi mulţumesc primarului Buzăului, cel mai frumos dar pe care l-am primit la împlinirea vârstei de 80 de ani au fost analizele medicale care au ieşit foarte bune", a spus Benone Sinulescu, adăugând că, deşi "hălăiduişte pe meleagurile Aradului" unde are trei case, "sufletul şi inima sa rămân la Buzău".
Cu acest prilej, interpretul a anunţat că va "dona cântecul 'Cât e Siriul de mare, hai Buzău, Buzău!' Primăriei municipiului Buzău". În jurul acestui cântec au existat dispute între cânăreţ şi municipalitatea buzoiană. Refrenul melodiei lui Benone Sinulescu se aude în Buzău de fiecare dată când orologiul din turnul Palatului Comunal dă ora exactă. În urmă cu şapte ani, melodia a ajuns motiv de mare scandal între artist şi vechea conducere a primăriei Buzău.
”Scandalul nu a fost scormonit de mine. A fost misiunea UCMR-ului să descopere şi m-au sunat la un moment dat să îmi spună că se dă ora exactă de peste 20 de ani, chiar de pe timpul lui Ceauşescu, cu melodia mea. Eu nu am ştiut. Am zis în prima fază că dacă primesc acei bani îi donez şcolii de nevăzători. Acum am donat primăriei oraşului Buzău”, spune cunoscutul cântăreţ de muzică populară.
Benone Sinulescu mărturiseşte că după acest scandal relaţia sa cu autorităţile locale a avut foarte mult de suferit: ”Nu am mai cântat demult în Buzău pentru că cei care considerau că acel cântec nu îmi aparţine şi care dădea ora exactă au considerat că nu e nevoie de mine ci mai degrabă de manelişti şi de cântăreţi de mâna a treia”.
Despre melodia ”Cât e Siriul de mare”, Benone Sinulescu spune că este o melodie culeasă din folcorul zonei de munte a judeţului Buzău, prelucrată şi înregistrată pe numele său. Este una dintre sutele de creaţii preluate din popor şi aduse în repertoriul său ori al altor artişti de valoare.
”Făceam foarte des culegeri de folclor. Unde mă duceam, preluam balade, cântece, mă zbăteam, le mai prelucram, iar dacă era ceva mai obscen scoteam şi înlocuiam cu un cuvânt mai acceptabil. Mereu am încercat să mă prezint frumos în faţa publicului şi câteodată chiar am reuşit. Eu dacă aveam nişte cântece culese care nu mi se potriveau le dăruiam. De exemplu, Sofiei Vicoveanca i-am dat vreo cinci cântece foarte frumoase, dintre care una foarte cunoscută”, mărturiseşte artistul născut la Siriu.
Maestrul susţine că marea cântăreaţă, Ileana Sărăroiu, s-a lansat cu două melodii populare dăruite de el. Este vorba despre ”Ţi-o părea puiule bine” şi ”Satule, vatră frumoasă”.
”Ilenei Sărăroiu i-am dat două cântece cu care s-a şi lansat. Deci am făcut şi fapte bune. Era foarte bună prietenă cu Sarita Montiel. În urmă cu mulţi ani, când a fost în vizită la noi această frumoasă actriţă ea s-a oprit şi a rămas surprinsă de vocea Ilenei care cânta în Bucureşti. Sarita Montiel a întrebat cine este această vedetă care cânta şi în italiană şi în spaniolă. S-au împrietenit atunci şi la ceva timp Sarita Montiel i-a trimis cadou o păpuşă cât un om de înaltă”, povesteşte artistul de 80 de ani.
Născut în comuna Siriu, judeţul Buzău, Benone Sinulescu s-a stabilit la Bârzava, în Arad, de unde este soţia sa. Atunci când revine pe meleagurile natale mărturiseşte că este cuprins de nostalgia vremurilor în care era întâmpinat la poartă de părinţii săi, pe care Benone i-a divinizat.
”Când ajung la casa bătrânească am un oftat profund pentru că văd locurile pe unde au trecut mama, tata, cunoscuţii care nu mai sunt. Pe părinţi îi port permanent în suflet. Îi semăn la veselie mamei, pentru că tata era mai ordonat, era un tip isteţ. Casa noastră a fost mult mai mare dar tata a făcut apoi o terasă de vară. Vărul meu are grijă de gospodăria de acolo pe care vreau să o renovez, pentru că nu vreau să se piardă”, spune Benone Sinulescu.
”Mama mea, de câte ori veneau actori şi cântăreţi la Siriu, pentru spectacole la casa de cultură, aproape toţi se duceau în vizită să vadă casa lui Benone Sinulescu. Atunci, mama făcea cantităţi industriale de dulceaţă, de zmeură, de cireşe negre, de fragi, de orice, şi fiecăruia îi dădea câte un borcan.” Benone Sinulescu
Revenirea la Buzău a maestrului Benone Sinulescu a fost încă un prilej pentru prietenii săi de a-i asculta poveştile din cei 60 de ani de carieră. Maestrul Beni este mândru că a oferit lumii numeroase şlagăre cântate pe tot globul.
”Când a împlinit Kim Ir-sen 80 de ani a fost organizat un mare festival cu vreo 80 de formaţii din tot atâtea ţări. Dintre toate acestea, preşedintele a selectat 13 între care şi eu. Am cântat un cântec vesel, românesc, 'Mână caii vizitiu' şi un cântec, 'Mama lui Kim Ir-sen'. Nu exista oră în care să nu fiu difuzat pe postul lor de televiziune cu melodia asta. Veneau cei de la hotel şi îmi spuneau să mă uit la televizor. Am învăţat mecanic şi învăţase cu mine şi nevasta, care mă corecta prin casă”, îşi aminteşte Nea’ Beni.
Se consideră un om fericit pentru că în urma sa rămân multe cântece valoroase care au alimentat până şi repertoriul corului Armatei Roşii. ”Am avut de curând şansa să ascult celebrul cor rusesc în timp ce interpreta un cântec de-al meu. Vă spun că mi-au dat lacrimile când ascultam acum ştiind că ei nu mai există. Mi-am auzit melodiile şi în China, cântate de un cor feminin, un fel de Madrigal al lor, la o recepţie pentru preşedinte. Nu mă săturam să ascult cântecul acela şi plângeam”, mărturiseşte artistul.
Benone Sinulescu este cunoscut mai mult pentru veselia pe care o degajă în jur. Nu are nicio reţinere în a se autoironiza atunci când deapănă amintiri, în stilu-i mucalit.
”Mi-a rămas în minte o păţanie la un mare spectacol, pe stadion, la Constanţa. Regizorul a avut idioata idee să mă urc într-o trăsură care să se plimbe în jurul terenului în timp ce cântam. Înainte tocmai venise un domn de la Murfatlar cu două lăzi de struguri, negri, pentru că aşa a avut plăcerea. Le-am pus la picioare iar la un moment dat am căzut cu fundul acolo. Nu mai aveam alţi pantaloni şi vai de capul meu ce am tras pentru că trebuia să mai cânt la Mamaia. Şi acum simt poponeţul ud de la strugurii ăia”, îli aminteşte Benone Sinulescu.
Cântăreţul de muzică populară Benone Sinulescu s-a născut la 24 mai 1937, în localitatea Siriu din judeţul Buzău. A făcut parte din corul bisericii, unde cânta la Denii şi la Prohod. După ce a terminat şcoala elementară din Siriu, tânărul Benone a devenit solistul şcolii din Pleşcoi şi dirijorul corului. La vârsta de 12-13 ani, Benone avea deja un repertoriu vast şi cunoştea şi cântecele unor artişti precum: Ioana Radu, Maria Tănase şi Maria Lătăreţu.
În timp ce urma cursurile Şcolii Medii Tehnice din Buzău, mergea să cânte la staţia de amplificare a oraşului. După absolvire, a mers la Bucureşti unde a dat examen la Şcoala Specială de Muzică, dar nu a reuşit să intre de prima dată. Ulterior, a încercat din nou şi a fost luat în clasa Elisabetei Moldoveanu, profesoară de canto.
În 1956, la vârsta de 18 ani a înregistrat la radio piesele: "Străina mamei, străină", "La Lenuţa sub cerdac" şi "În munţii Buzăului". Au urmat concerte în ţară şi în străinătate, cele mai mari succese înregistrându-le cu ansamblul "Ciocârlia". Împreună cu acesta a susţinut turnee la Moscova, la Kiev, precum şi la muntele Găina, în faţa a peste 150.000 de persoane.
Se încarcă comentariile...
