Bălăriile au pus stăpânire pe cimitirul israelit din Buzău

Bălăriile au pus stăpânire pe cimitirul israelit din Buzău

Năpădit de buruieni şi ciulini, Cimitirul Israelit din Buzău a devenit un loc de care se pare că nimănui nu-i mai pasă. Deşi are o istorie de peste o sută de ani, astăzi, cimitirul evreiesc arată mai rău decât atunci când a fost profanat de către legionari şi armata germană.

Ştiri pe aceeaşi temă


Cimitirul evreiesc, cu capela din incinta sa, era odinioară centrul religios dar şi administrativ al comunităţii iudaice. În perioada interbelică, târgul Buzăului era locuit de peste 2.500 de evrei, minoritate care la acea vreme reprezenta o pondere însemnată a populaţiei. Odată cu trecerea anilor, comunitatea s-a stins încet iar cimitirul a ajuns un loc al nimănui.

Situat la ieşirea din oraş către Zona Industrială, Cimitirul Evreiesc din Buzău are o istorie de peste un secol, cu dese perioade negre, cum ar fi profanarea mormintelor de către legionari şi armata germană, în anii ‘40. Trist este că locul unde se odihnesc pe veci evreii din Buzău arată astăzi mai rău decât atunci. 

Pentru că nimeni nu s-a mai îngrijit de lespezile, aleile şi clădirile aferente, cimitirul a fost năpădit de buruieni şi ciulini. Multe dintre pietrele funerare sunt sparte, zidul de cărămidă abia mai rezistă iar faţada clădirii principale este scorojită şi cu geamuri sparte.
 
În localul de la intrare, care pe vremuri era capela unde erau depuşi morţii, a locuit vreme de un deceniu o familie sărmană, ai cărei membri erau şi paznici, şi îngrijitori ai mormintelor. Au părăsit clădirea iar de atunci cimitirul a fost supus unor acte de vandalism. Locul considerat un spaţiu cu valoare istorică, a căzut pradă frecvent hoţilor de fier vechi, care au luat de pe morminte barele de fier ce împrejmuiau locurile de veci şi plăcuţele indicatoare.

Potrivit istoricului buzoian Valeriu Nicolescu, Cimitirul Israelit a fost înfiinţat în 1853, la marginea de vest a cartierului Poştă, pe atunci când raza oraşului nu se întindea şi peste linia ferată. ”În anul 1896, primarul Nicu Constantinescu le cerea evreieilor din Buzău să mute cimitirul, pentru că zona devenise populată. Au fost nişte discuţii pe baza actului de proprietate deţinut de evrei pe acel teren, însă primarul i-a obligat atunci să îl transforme în cimitir. Actul de vânzare a terenului dintre Primărie şi comunitatea israelită pentru ridicarea noului cimitir, pe locul în care se află astăzi, s-a realizat la 1896”, a declarat istoricul Valeriu Nicolescu.
 
Multe dintre lespezile pe care sunt înscrise scurte necrologuri atât în ebraică, cât şi în româneşte, sunt realizate în marmură neagră sau în piatră de Măgura, semn al bunăstării de odinioară a defuncţilor. Potrivit istoricului Valeriu Nicolescu, pe vremuri comunitatea era compusă din oameni importanţi, de la medici, comercianţi, la telali, adică vânzători ambulanţi de haine vechi; pe scurt, oameni care aveau ştiinţa de a acumula averi.
 
Principalul motiv pentru care s-a ajuns aici este numărul mic al buzoienilor care mai formează comunitatea evreiască. „Au rămas mai puţin de zece membri în comunitate şi posibilităţile materiale ale acestora sunt mici”, consideră istoricul Valeriu Nicolescu că ar fi motivul lipsei de reacţie pentru salvarea de la distrugere a cimitirului evreiesc.

citeste totul despre: