Tinerii europeni, prinşi într-un nou tip de război. Cum devine „Divide et impera“ principiu de acţiune pe scena UE

Sociologul braşovean Aurelian Danu analizează pentru „Adevărul“ contextul informaţional global care a generat criza britanică şi modul în care a afectat populaţia tânără a Europei.

Generalul prusac Carl von Clausewitz definea războiul ca fiind o „continuare a politicii prin alte mijloace“, adică o etapă necesară a presiunii fizice cu scopul de a-l readuce pe adversar la masa negocierilor şi a obţine, în urma războiului, maximum de avantaje posibile.

„Globalizarea de azi nu este altceva decât o altă modalitate de a încerca realizarea unui astfel de «stat», cel puţin în componentele sale economice, politice, informaţionale  şi  financiare”, ne spune sociologul braşovean Aurelian Danu.

Confruntarea asimetrică sau războiul hibrid

Acesta este o realitate accentuată a epocii moderne, a vulnerabilităţilor şi ameninţărilor care sunt un produs al decalajelor tehnologice uriaşe, a stării de haos generată de bătălia pentru resurse şi pentru reconfigurarea centrelor de putere.

Asimetria este dată - în viziunea americană - pe de o parte, de o axă a răului, din care fac parte ţări care adăpostesc terorismul, care exploatează vulnerabilităţile societăţilor moderne şi ameninţă cu proliferarea armelor de distrugere în masă, care nu prezintă garanţii, în sensul că pot controla violenţa, care se opun procesului de democratizare a lumii şi de constituire a unei noi ordini mondiale şi, pe de altă parte, de existenţa unui eşalon al ţărilor înalt tehnologizate, care au responsabilităţi (sau îşi asumă responsabilităţi) în ceea ce priveşte gestionarea crizelor şi menţinerea unui mediu de securitate care să prevină confruntărilor armate majore.

Spre exemplu, Daniel Serwer  - director ale Departamentului Operaţiilor pentru Pace şi Stabilitate în cadrul Institutului pentru Pace al Statelor Unite  - a subliniat numeroasele erori făcute de George W. Bush, de Jaques Chirac, de Gerhard Schröder şi nu numai în aprecierile situaţiei internaţionale şi, ca urmare, în deciziile luate. De aceea, în viziunea cercetătorului american, „riscurile de a înţelege prost această lume sunt mult mai numeroase decât şansele de a o înţelege“.

În percepţia clasică a războiului, acesta era privit ca o confruntare „echitabilă” între două tipuri de capacităţi militare. Diferenţa era dată de diferenţa – nu foarte mare – de tehnologie militară, tehnici de luptă relativ apropiate. Practic, părţile beligerante erau formate din armate, situaţie în care exista o „protecţie” recunoscută de către părţi faţă de instituţiile sanitare şi faţă de populaţie.

Acestea din urmă erau „protejate”, ele fiind formate din specialişti din domeniul medical şi persoane civile trecute în general de o anumită vârstă. Astăzi, acest tip de război este de domeniul trecutului. Războiul asimetric este dus pe de-o parte de forţele de ordine – incluzând aici şi armata – şi organizaţiile paramilitare, teroriste care includ acţiuni îndreptate faţă de populaţia civilă, utilizată la nivel “emoţional” ca scut împotriva unor presupuse agresiuni a forţelor de ordine, după cum notează în lucrarea „Războiul viitorului, viitorul războiului” - g-ral dr. Mircea Mureşan, g-ral de brig. (r) dr. Gheorghe Văduva, de la Editura Universităţii Naţionale de Apărare în 2004, volum apărut sub egida Centrului de Studii Strategice de Apărare şi Securitate din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare.

Ţările cu nivel avansat tehnologic încearcă să contracareze prin diverse mijloace – în special informaţionale – acţiunile grupărilor teroriste, îndreptate exclusiv împotriva populaţiei civile. În acest mecanism nu mai vorbim de supremaţia tehnologiilor militare, ci de utilizarea abuzivă a tehnologiilor din domeniul informaţiilor şi comunicării: mass-media, televiziuni, agenţii de presă.

„Acestea sunt vehiculele prin care aceste organizaţii încearcă – şi de multe ori reuşesc să distrugă economii, să distrugă mecanismele de liber schimb, să manipuleze opiniile sociale, să distrugă ţări sau – după cum putem observa însăşi proiectul european”, este de părere Aurelian Danu.

Brexit-ul britanic – manipulare sau destabilizare?

Cu toţii am asistat la reacţiile dinainte şi după Brexit. Sunt câteva elemente care ne semnalează faptul că dincolo de dorinţa cetăţenilor Brexit-ul poate fi considerat ca parte integrantă, ca efect şi al manipulării şi al dezinformării.

A fost manipulare prin mesajele transmise de către partizanii ideii de „exit” şi dezinformare prin mecanismele de transmitere a acestor mesaje.

„Nu trebuie să uităm de faptul că nici iniţiatorii Brexit nu credeau în succesul acestuia. Aş privi Brexit-ul ca fiind unul din „episoadele” războiului existent la nivel european, război asimetric dus între ţări dezvoltate tehnologic şi aliate fie în cadrul structurilor UE şi NATO, episod care putem spune că a avut şi alte două finalităţi: inducţia unui conflict generaţional şi implicit crearea în interiorul UK a unor crize de sistem – economic, social, politic, cultural – cu «beligeranţi» generaţionali, speculând prin mecanismele manipulării eternul conflict dintre generaţii şi distrugerea unităţii Marii Britanii prin manifestarea dorinţei Scoţiei şi Irlandei de Nord de a părăsi Regatul Unit şi exprimându-şi dorinţa de a rămâne în UE”, precizează Aurelian Danu.

Cine a votat ieşirea Marii Britanii?

Din analiza structurii votului pe grupe de vârstă rezultă că au decis „ieşirea” persoanele peste 43 de ani, acest grup fiind majoritar. Tinerii au fost prea puţini prezenţi într-o zi de joi la vot, fiind o zi de muncă.

Lumea a presupus că generaţia mai în vârstă are maturitatea necesară unor decizii corecte şi fidele cu politica Marii Britanii de a face parte din familia europeană ca partener fondator şi cu un set impresionant de privilegii obţinute de-a lungul timpului – în special păstrarea lirei ca monedă naţională.

„În acea zi de joi, tinerii au fost înşelaţi – din păcate! – votul seniorilor fiind unul fundamentat pe elementele emoţionale, abil manipulate de către susţinătorii «exit»-ului sau – ne întrebăm noi – nu cumva de forţele asimetrice care doreau destabilizarea Marii Britanii?”, întreabă retoric sociologul braşovean.

Cu ce au fost minţiţi cei care sunt peste 43 de ani?

Putem accepta ca ipoteză că în cazul acestei populaţii – sociologic vorbind – au fost speculate două teme: sănătatea şi siguranţa cetăţeanului.

„Prima temă s-a manifestat prin agresivitatea mesajului cheltuielilor cu sistemul de sănătate, promisiunea fiind aceea că toată contribuţia la Uniunea Europeană – de 350 milioane de euro – va fi utilizată exclusiv în sănătate, situaţie în care mai ales persoanele aflate la vârsta pensionării au reacţionat prin votul lor masiv pentru «ieşire», văzând deja cum această finanţare le va asigura mai mult decât acum. Aceasta în condiţiile în care în Marea Britanie sistemul sanitar şi de protecţie socială este unul mult peste nivelul european. Nu trebuie decât să ne gândim la cele câteva zeci de mii de români sau est-europeni care sunt recrutaţi de ani de zile pe posturi de asistenţi, infirmiere sau medici specialişti în domenii medicale specifice afecţiunilor vârstelor înaintate... O privire pe site-urile româneşti de profil este edificatoare!”, explică Aurelian Danu.

Potrivit acestuia, al doilea element emoţional – care a fost şi „fitilul” care a activat „bomba” Brexit-ului a fost generat de nesiguranţa cetăţeanului dată de valurile de imigranţi – în special est-europeni – sau refugiaţi de religie musulmană.

Aceasta a fost de fapt – în opinia sociologului braşovean, adevărata „capcană” şi totodată semnul distinctiv al acestui război asimetric: Marea Britanie a devenit „captivă” propriei manipulări, generând astfel conflictul generaţional şi identitar manifestat prin manifestările extremiste post-Brexit.

La fel ca şi piaţa forţei de muncă în domeniul sănătăţii, în acest al doilea caz a fost afectat procesul de recrutare al studenţilor cu rezultate deosebite din toate ţările europene de către universităţile britanice. Şi în acest caz site-urile româneşti, est-europene sau chiar din afara UE sunt pline de oferte pentru tineri capabili şi care ulterior să fie „înregimentaţi” de multinaţionalele şi reprezentanţele lor din Marea Britanie sau filiale din şările europene.

„De ce au fost minţiţi nu ştim. Ceea ce ştim însă este faptul că după dezminţirile referitoare la aceste dezinformări grosolane, recunoscute chiar de către susţinătorii «exit»-ului, astăzi nici aceşti bătrâni nu ar mai vota «ieşirea». Însă efectul acestui «episod» din cadrul unui război absurd s-a produs, acum neputând spune decât ... prea târziu, dargi senior. Răul s-a produs!”

De ce tinerii au votat pentru „rămânerea” în UE?

Răspunsul este foarte simplu: pentru că ei doresc un viitor european, un viitor în care libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor este o realitate modernă care le poate asigura viitorul.

Ceea ce este interesant de remarcat este reacţia tinerilor după aflarea rezultatelor Brexit-ului, aceştia generând o petiţie semnată de peste 3,5 miliuoane de persoane care cer anularea Brexit-ului şi păstrarea statutului Marii Britanii de membră a Uniunii. Este o reacţie firească, pe care ar aveao şi tinerii din România, din Bulgaria sau alt stat din UE. 

„Aceasta este reacţia unei generaţii care nu îşi vrea compromis viitorul. Aceasta este expresia unui conflict generaţional la capătul căruia sperăm că va învinge raţiunea unui viitor solidar european şi nu «iluzia» emoţionalului”, consideră sociologul braşovean.

Este recunoscut faptul că absenteismul la vot al tinerei generaţii este un fenomen manifestat la nivel european. Însă la fel de adevărat este că – ipotetic vorbind – dacă acest referendum ar fi fost programat într-o zi nelucrătoare, rezultatele ar fi fost altfel.

Diferenţa de vot în favoarea rămânerii în UE ar fi fost compensată de tinerii care probabil erau la serviciu, în universităţi la examene sau pur şi simplu se pregăteau pentru o nouă zi de muncă...

Pentru ei, viaţa merge pe alţi parametrii... ei trebuie să mucească pentru a-şi asigura traiul! Ei nu beneficiază de timp sau de pensie! Ei trebuie să muncească....

Cine pierde în acest război şi cine a conştientizat efectele „ieşirii”?

Per total, marele perdant este Marea Britanie. În mod particular pierde economia, pierd cei care sunt la vârsta activă şi care –probabil – se vor confrunta cu un şomaj ridicat, pierde economia şi sistemul bancar prin faptul că marile corporaţii au anunţat relocări în alte ţări europene, pierde industria britanică, celelalte „forţe” reuşind să afecteze domeniul de excelenţă al Marii Britanii – şi care a condus la formarea Comunităţii Europene – industria siderurgică.

Şi bineînţeles pierd cei care  erau beneficiarii fondurilor europene: agricultorii şi comunitatea de afaceri. Ei sunt cei care au înţeles că în cei 43 de ani care au trecut de la formarea integrarea Marii Britanii, a Danemarcei şi Irlandei la spaţiul european. Timp de 43 de ani, votanţii “exit-ului” de azi au beneficiat de fondurile comune spaţiului european.

Axa Londra - Istambul destabilizează Europa şi creează un nou tip de „război rece”

Poate cea mai plauzibilă ipoteză este faptul că ultimele două săptămâni au relevat faptul că Europa este în război, că Europa este vulnerabilă la destabilizare economică, socială şi politică, că Europa este „atacată” sistematic, economia europeană fiind agresată în cel mai brutal mod.

„Ce trebuie să ne amintim este faptul că în atentatele de la Paris a fost „atacată” liberatea presei şi libertatea de exprimare în cele mai variate forme – a se citi a fost „atacat” fundamentul cultural, la atentatele de la Bruxelles a fost „atacată” însăşi „inima” instituţională a Uniunii. Brexitul şi-a propus să destabilizeze piaţa financiară, industrială şi să genereze conflicte fundamentate emoţional: conflictul generaţional şi conflictul interetnic şi exacerbarea extremismului în spaţiul nord european”, este de părere Aurelian Danu.

El spune că Sudul Europei a fost destabilizat prin valurile de refugiaţi care afectat economia şi viaţa cotidiană a tuturor ţărilor din sudul europei: Grecia, Italia, Spania şi Franţa – spaţiile de intrare a refugiaţilor musulmani- vorbitori de limbă engleză şi aplaudaţi în gările din Germania, ţară aflată în relaţii instituţionale cu Turcia şi vecinul mare de la Răsărit.  

În Estul european radicalismul uneori ia forme periculoase – a se vedea Ungaria, Slovacia, Polonia şi că există o Rusie din ce în ce mai agresivă faţă de scutul de la Deveselu şi care într-o formă sau alta sprijină ţările arabe de „pericolul” vestului şi al SUA.

Ultimele două săptămâni au demonstrat că după destabilizarea turismului din Grecia, Italia şi coasta franceză a urmat destabilizarea turismului din Turcia, unul dintre cele mai dezvoltate din lume.

Axa Londra – Istambul are darul să formeze o mare „ruptură” la nivel european, are darul să restabilească principiile unui nou tip de „război rece”, are darul să creeze o Europă a conflictelor, o Europă în care libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor devine element major de negociere.

Efectul Brexit: Va avea nevoie Prinţul Charles de viză pentru România?

Casa Regală britanică – şi în mod special prinţul Charles – a avut şi are opinii extraordinare despre România, despre valorile, tradiţiile şi cultura noastră, desprea cum am reuşit noi să păstrăm natura şi civilizaţia satului românesc.

Scena politică europeană speră ca şi în cazul Brexit-ului Elisabeta a II-a şi prinţul Charles va avea o poziţie fermă şi va contribui la menţinerea Marii Britanii în spaţiul european. Altfel, ne vom vedea nevoiţi să îi acordăm viză la frontieră prinţului Charles pentru a vizita România şi proprietăţile sale din Braşov şi Covasna. Şi ar fi păcat...

Care este soluţia pentru Europa?

Probabil că Brexit-ul nu va fi pus în aplicare. Probabil că viitorul va trebui să ne facă să regândim siguranţa în spaţiul european. Probabil că viitorul o se na mai rezerve multe surprize şi ne va revela mai multe elemente în sprijinul ipotezelor mai sus enunţate.

„Cert este faptul că indiferent de ce ne va rezerva viitorul acesta trebuie gândit pentru viitorul acestei generaţii şi al generaţiilor următoare. Viitorul Europei se «scrie» astăzi. Liderii europeni trebuie să fie conştienţi că tinerii de azi sunt cei care au nevoie de o altfel de Europă: o Europă a solidarităţii, a liberei circulaţii a persoanelor mărfurilor şi serviciilor, o Europă în care statul bunăstării să fie respectat”, concluzionează Danu.