Secretul succesului unei studente de etnie romă: „Au fost momente în care nu aveam ce mânca. Dacă nu învăţam, aş fi făcut curăţenie în scările blocurilor“
0
Crina Mondoc are 19 ani, iar viaţa ei este demnă de un scenariu de film. Este singura dintr-o familie de romi, cu nouă copii, care a reuşit nu doar să termine liceul, ci să ajungă şi la facultate, în ciuda tuturor piedicilor.
Crina Mondoc este o frumoasă tânără de etnie romă, are opt fraţi, dintre care niciunul nu a reuşit să ajungă măcar la liceu. Una dintre surorile ei are opt clase şi a abandonat şcoala după ce a rămas însărcinată. Ceilalţi fraţi ai ei au renunţat mai devreme. Crina a fost singura care a reuşit să termine un liceu, iar acum este în anul al doilea de facultate.
12 oameni în două paturi
Primii ani din viaţa Crinei au fost departe de o copilărie de basm. De fapt, îşi aminteşte mai ales certurile, scandalurile din familie şi nenumăratele neajunsuri. A locuit, pe rând, cu familia în Ploieşti şi în Târgovişte pe la rude, iar în final s-a stabilit în comuna Budila din Braşov, la bunica din partea tatălui. Aici au locuit cu toţii, 12 suflete, într-o cămăruţă de doar câţiva metri pătraţi.
Dormeau cum apucau, înghesuiţi în două paturi, dar şi pe jos. „Condiţiile au fost extrem de grele, stăteam cu toţii într-o singură cameră în casa bunicii. Câţi puteam ne înghesuiam în paturi, dar dormeam şi pe jos“, povesteşte Crina Mondoc. Trăiau din alocaţiile ei şi ale fraţilor ei. Banii nu le ajungeau nici măcar pentru hrană. „Au fost şi momente în care nu aveam ce mânca. Părinţii mai luau pe datorie alimente de la magazin, iar uneori factura noastră era încărcată de vânzători. Când venea alocaţia, se plătea datoria la magazin şi nu mai rămânea nimic. Tata mai câştiga bani din vânzarea de coşuri de nuiele, dar nu era de-ajuns“, mai spune Crina.
„Peste vară m-am refugiat la o mătuşă“
Familia Crinei avea să se destrame când fata era în clasa a VIII-a. Părinţii au divorţat din cauza problemelor cu băutura ale tatălui, iar mama şi fraţii ei au plecat din Budila. Crina a refuzat să plece cu ei. Ar fi însemnat să renunţe la şcoală şi nu putea să conceapă aşa ceva. A preferat să suporte crizele de nervi ale tatălui ei pentru a putea merge la şcoală.
Era în luna mai, în anul 2010, şi eu mai aveam puţin până să termin clasa a VIII-a. Am ales să rămân cu tata, să îndur scenele pe care le făcea din cauza băuturii, pentru că am vrut neapărat să îmi termin şcoala. După ce mama şi fraţii mei au plecat, a fost şi mai rău. Tata suferea după ei, a început să bea şi mai mult şi să facă zilnic scandaluri. A fost groaznic, dar am reuşit să stau până când am luat vacanţa şi am terminat cele opt clase. Peste vară m-am refugiat la o mătuşă“, mai povesteşte Crina Mondoc.
Viaţa a început a 14 ani
În vara lui 2010, viaţa Crinei avea să se schimbe complet. În Budila venea regulat la familiile de romi asistentul social de la Spitalul de Copii din Braşov. Acesta aducea acasă copiii externaţi din spital şi evalua situaţia din fiecare familie. Asistentul social era însoţit de multe ori de reprezentanţii organizaţiei Firm Foundation România, care se ocupă printre altele şi de integrarea romilor în societate, pe care îi ajută să facă şcoală şi îi sprijină financiar pe timpul studiilor.
„Cei de la fundaţie mi-au propus să vin la Braşov, la Colegiul de Transporturi, să stau în cămin şi să-mi termin studiile. Am acceptat imediat, pentru că îmi doream extrem de mult să scap de probleme şi de scandaluri. M-au susţinut foarte mult cu tot ce aveam nevoie. Practic, de la 14 ani mi-am luat viaţa în propriile mâini şi m-am descurcat singură“, mai povesteşte Crina.
Pe timpul liceului a lucrat pentru a avea bani să-şi cumpere haine şi tot ce îi este necesar unei adolescente. „Am lucrat ca babysitter, am făcut curăţenie în casele oamenilor, iar în clasa a XI-a, m-am angajat la o covrigărie. M-am bucurat foarte mult că nu a contat că sunt de etnie romă. Am avut grijă de băieţelul unei familii, iar oamenii au fost foarte mulţumiţi de mine, au avut încredere în mine şi chiar m-au lăudat pentru munca mea“, mai povesteşte fata.
„Niciun băiat nu a vrut să meargă cu mine la bal“
La liceu, Crina Mondoc a fost singura fata într-o clasă de băieţi. Nu puţine au fost momentele în care s-a simţit marginalizată pentru că era de etnie romă. „Îmi aduc aminte că în clasa a IX-a mi-am dorit foarte mult să merg la Balul Bobocilor. Era ceva extraordinar pentru mine, nu avusesem parte de o astfel de petrecere până atunci. Din păcate niciun băiat nu voia să meargă cu mine şi mă refuzau spunându-mi că sunt ţigancă. M-am simţit foarte prost, dar până la urmă am reuşit să găsesc un băiat care să meargă cu mine“, spune Crina.
Studentă la Asistenţă Socială
După terminarea liceului a ales să urmeze specialitatea de Asistenţă Socială, la Facultatea de Sociologie a Universităţii Transilvania din Braşov. Întâlnirea cu Marton Szasz, consilierul prefectului pe problemele romilor, a ajutat-o foarte mult. „Iniţial nu am vrut să accept să fiu admisă pe locul special pentru romi la facultate. Mă gândeam că viitorii colegi o să se uite ciudat la mine, ca şi cum aş fi fost admisă pentru că sunt de etnie romă şi nu pentru că am învăţat bine. În cele din urmă, domnul Marton Szasz mi-a explicat exact ce înseamnă aceste locuri pentru romi şi am acceptat. M-a ajutat că era un loc bugetat, pentru că nu mi-aş fi permis să plătesc taxa de şcolarizare. Am ales această specializare pentru că mi-a plăcut mult ce făcea asistentul social care venea la noi în comună“, mai povesteşte Crina.
Acum, Crina Mondoc este în anul al II-lea la facultate şi viaţa ei a intrat pe un făgaş normal. „M-am integrat foarte bine la facultate. Nimeni nu a avut vreo problemă că sunt de etnie romă şi am reuşit să-mi fac câteva prietene. Sunt mândră de ce am realizat şi cred că şi credinţa în Dumnezeu m-a ajutat foarte mult. Eu nu am niciun viciu, nu ies în cluburi, prefer ca în timpul liber să mă plimb cu prietenele cu bicicleta şi să fac drumeţii în natură. Dacă acum câţiva ani am ascuns de câteva ori că sunt de etnie romă, acum sunt mândră de originea mea. Am ajuns să cunosc şi romi de succes, care au făcut facultate şi care s-au realizat şi asta m-a făcut să-mi schimb mult gândirea“, mai povesteşte Crina.
Educaţie prin joc alături de copiii romi
Crina munceşte pentru a se putea întreţine în facultate. Locuieşte acum într-un apartament, iar reprezentanţii Firm Foundation România îi plătesc chiria. Ea trebuie să achite utilităţile şi să-şi cumpere cele necesare. Ţine legătura şi cu fraţii ei, pe care îi ajută cu tot ce poate. „Lucrez tot la o organizaţie nonprofit, la Homorod. Fac educaţie prin joc cu toţi copiii romi din localitate. Faptul că sunt una de-a lor a ajutat foarte mult. S-au apropiat de mine şi s-au deschis pentru că mă văd una de-a lor. Ţin legătura cu fraţii mei şi îi ajut cu ce pot, cu haine, cu mâncare, îi mai aduc la Braşov să vadă şi ei oraşul“, mai povesteşte Crina. Acum face şi un stagiu de voluntariat pentru a-i putea consilia pe romii cu probleme, pentru a-i putea face să vadă că educaţia le poate schimba radical viaţa în bine.
Părinţii îngrădesc accesul la şcoală
După terminarea studiilor, Crina vrea să devină asistent social şi să-şi ajute semenii. Visează să-şi deschisă o organizaţie nonguvernamentală şi să să-i sprijine pe romi, mai ales pe cei din Budila, unde a crescut. Este conştientă că fără şcoală şi fără un ajutor, soarta ei ar fi fost cu totul alta.
„Sunt convinsă că dacă nu aş fi avut sprijin şi dacă nu aş fi făcut şcoală, aş fi ajuns la vârsta asta să trăiesc în concubinaj şi să am vreo doi-trei copii. Îmi doresc şi eu copii, dar toate la vremea lor. Ca meserie, aş fi făcut probabil ce fac toate femeile din Budila, cele care vor să muncească şi nu să stea acasă: aş fi făcut curăţenie în scările blocurilor. De aceea, vreau să-i fac pe romi să înţeleagă cât de importantă este educaţia şi cât de important este să ceară ajutor, să treacă peste orgoliu şi teama de necunoscut. De multe ori, părinţii sunt cei care nu acceptă ideea şi merg pe principiul «dacă eu nu am făcut şcoală, ei de ce să facă». Le îngrădesc accesul la informaţie şi sunt greu de convins. Sper ca eu să fiu un exemplu şi să reuşesc să-i conving măcar pe câţiva să vină la Braşov şi să facă măcar un liceu“, mai spune Crina.
Se încarcă comentariile...
