Incursiune în oraşele Stalin. Braşovul a avut încă 18 fraţi în lume, botezaţi în cinstea tătucului sovietic

Carte poştală falisificată foarte bine pentru acele vremuri, unde pe Tâmpa era scris Stalin. Istoricii spun că nu a existat niciodată aşa ceva în realitate

Oraşele numite „Stalin“ au fost simboluri ale vasalităţii regimurilor politice din ţările comuniste faţă de Moscova şi Stalin, ale „lumii noi” ce urma să se nască din lupta de clasă între cetăţenii ţărilor comuniste.

Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură a Comisiei Europene a anunţat proiectele câştigătoare în cadrul programului „Europa pentru cetăţeni” – componenta „Memorie istorică euopeană”. Au fost selectate 38 de proiecte din 26 de ţări care vor primi finanţare în sumă totală de 3.342.500 de euro.

Singurul proiect din România admis pentru finanţare este cel depus de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov- „I Was Citizen of Stalin Town – Am fost cetăţeanul Oraşului Stalin”, pentru care s-a acordat suma de 100.000 de euro, suma maximă acordată pentru un proiect, fără co-finanţare locală!

„Proiectul dezvoltă un parteneriat internaţional între organizaţii culturale din şase oraşe europene Stalin, respectiv Braşov, Varna (Bulgaria), Katovice (Polonia), Kucova (Albania), Eisenhüttenstadt (Germania) şi Dunaújváros (Ungaria). Partenerii Muzeului Judeţean de Istorie sunt European Network Remembrance and Solidarity (Polonia), Muzeul Naţional de Istorie al Albaniei din Tirana şi Muzeul Orăşenesc din Dunaújváros”, a precizat directorul Muzeului Judeţean de Istorie, dr. istorie Nicolae Pepene.

Instaurarea regimului comunist în România şi primii ani de dictatură proletară au însemnat şi botezarea a aproape 12 000 de localităţi, străzi, uzine şi fabrici din România după „părinţii” comunismului mondial – Karl Marx, Friedrich Engels, Vladimir Ilici Lenin şi Iosif Visarionovici Stalin.

19 oraşe au avut „mândria” de a fi botezate Stalin

În toponimia românească din perioada comunistă, cea mai importantă modificare a avut loc în 1950, prin schimbarea numelui Braşovului în „Oraşul Stalin”.

„Nu ştim cât renume a adus Braşovului deceniul în care a purtat numele ţarului roşu, nici câţi braşoveni au urât sau au iubit numele oraşului lor în acea perioadă, însă suntem siguri că locuitorii Oraşului Stalin au avut bucurii şi necazuri mai mari decât decizia administrativă luată în 1950. Numele lui Stalin a apărut pe certificatul de naştere, certificatul de căsătorie, buletinul de identitate, carnetul de partid, repartiţia locului de muncă, contractul apartamentului primit de la stat, diploma de studii, însă şi pe somaţiile Miliţiei, sentinţele Tribunalului Militar, certificatul de deces”, spune Pepene.

Este greu de spus şi câţi braşoveni s-au întristat de pierderea numelui marelui conducător. Se pare că foarte puţini, în condiţiile în care lepădarea de Stalin nu a meritat nici măcar o şedinţă de partid.

Destalinizarea denumirilor a avut loc după 1960 şi a fost accelerată de directiva dată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, din noiembrie-decembrie 1961. Acţiunea schimbării denumirilor se finalizează în 1965.

Din datele pe care le deţinute până în prezent, se pare că au existat 19 oraşe care au purtat numele lui I.V. Stalin. Mai mult de jumătate din acestea au fost redenumite înainte de debutul celui de-al Doilea Război Mondial: în deceniul 3 Doneţk (Ucraina) — 1924 (după unele surse, din 1929); Volgograd (Rusia) — 1925, Khashuri (Georgia) — 1928 (după unele surse, din 1931), Duşanbe (Tajikistan) — 1929, iar în deceniul 4 Novokuzneţk (Rusia) — 1932, Ţhinvali (Georgia) şi Novomoskovsk (Rusia) — 1934. După cel de-al Doilea Război Mondial, oiconimul a fost exportat în afara URSS: Varna (Bulgaria) — 1949, Braşov (România) şi Kuçovë (Albania) — 1950, Dunaújváros (Ungaria) — 1950 (sau 1952), Katowice (Polonia) şi Eisenhüttenstadt (Germania Democrată) — 1953.

„În ceea ce priveşte renunţarea la noul nume, aceasta s-a făcut într-un mod mult mai grupat cronologic. Exceptând oraşul armean, Çaylı Tartar, pentru care nu avem date, şi oraşul Khashuri din Georgia, al cărui nume a fost schimbat în 1934 (şi remarcăm faptul că numele a fost atribuit altui oraş georgian, Ţhinvali), toate celelalte oraşe au revenit la vechiul nume după condamnarea crimelor staliniste de către Nikita Hruşciov în 1956: Katowice (Polonia) şi Varna (Bulgaria) în 1956, Braşov (România) în 1960, Doneţk (Ucraina), Duşanbe (Tadjikistan), Novokuzneţk (Rusia), Novomoskovsk (Rusia), Ţhinvali (Georgia), Volgograd (Rusia), Sovkhoz Nomer Shest (Armenia), Belowodskoe (Kirghistan), Karviná Nové Město (Cehia), Žďárnad Sázavou 3 (Cehia), Eisenhüttenstadt (Germania), Dunaújváros (Ungaria) în 1961 şi Kuçovë (Albania) în 1990”, precizează Bogdan Florin Popovici, directorul Serviciului Judeţean al Arhivele Naţionale Braşov.

KUÇOVË (Albania)

A devenit Oraşul Stalin (Qyteti Stalin) în 1950 şi a cunoscut o dezvoltare intensivă, economică (în special în ramura industriei petroliere) şi urbanistică. A revenit la vechiul nume în 1990.

VARNA (Bulgaria)

Era al doilea oraş ca importanţă economică al Bulgariei şi al treilea ca număr de populaţie. A primit noul nume (Stalin) în 20 decembrie 1949, marcând, probabil, şi aniversarea a 70 de ani de viaţă a dictatorului sovietic (data oficială de naştere a lui I. V. Stalin era 21 decembrie 1879). La acel momet, un monument dedicat patronuli spiritual al oraşului a fost ridicat la intrarea în grădină de pe litoral (foto).

În perioada rebotezării, oraşul s-a dezvoltat accelerat, populaţia crescând de la 76.954 (în 1946) la 120.345 (în 1956). Se pare că a primit această onoare deoarece era cel mai mare port al Bulgariei şi centru important al industriei grele. Oraşul a renunţat printre primele la noul nume, în 20 octombrie 1956.

EISENHÜTTENSTADT (Germania)

Oraş în landul Brandenburg. În iulie 1950, cu scopul de a mări producţia de oţel, s-a decis ridicarea „Combinatului Metalurgic de Est”, cu o zonă rezidenţială aferentă. Lucrările au început la 8 august 1950 iar zona rezidenţială va deveni oraş în 1953.

Populaţia sa a crescut de la 2 400 locuitori în 1953 la 38 138 în 1965. S-a intenţionat să fie un oraş socialist model. La 14 martie 1953, cu ocazia comemorării a 70 de ani de la moartea lui Karl Marx, oraşul urma să primească numele filosofului german.

Moartea lui I.V. Stalin, intervenită pe 5 martie 1953, a modificat planul iniţial: oraşul a devenit Stalinstadt, iar localitatea Chemnitz a devenit Karl Marx Stadt în 10 mai 1953. Odată cu procesul de destalinizare, la 13 noiembrie 1961, localitatea a primit numele de Eisenhüttenstadt („Oraşul metalurgiei”).

KATOWICE (Polonia)

Era unul dinte cele mai dezvoltate oraşe poloneze, iar politicile comuniste au intensificat dezvoltarea ramurii de industrie grea. Oraşul a fost ales să devină un model de oraş socialist pentru că era oraşul de origine al multor lideri comunişti importanţi ai momentului (inclusiv Edvard Gierek, viitor prim-secretar al Partidului Muncitoresc Polonez).

În 1953, la două zile după decesul liderului sovietic (7 martie), oraşul a fost rebotezat „Oraşul Stalin” (Stalinogród) de către guvernul polonez comunist. A revenit la vechiul nume în 10 decembrie 1956.

BRAŞOV (România)

A devenit Oraşul Stalin prin Decretul Marii Adunări Naţionale din 22 august 1950, cu ocazia aniversării a 6 ani de la momentul istoric din august 1944. Muncitorii ceferişti din Braşov ar fi înaintat o solicitare de schimbare a numelui oraşului. Modificarea a atras cu sine schimbarea tuturor numelor care conţineau termenul „Braşov”: a apărut Raionul Stalin, Regiunea Stalin, Poiana Stalin.

Bogdan Florin Popovici susţine că o densitate relativ mare de întreprinderi industriale, dublată poate de dorinţa de umilire a unui fost oraş săsesc au fost, poate, argumente pentru schimbarea de nume.

Este însă de remarcat că Braşovul nu era nici cel mai mare centru demografic, nici cel mai mare centru industrial al României, ceea ce nu oferă siguranţa descifrării motivelor care au stat în spatele opţiunii comuniştilor români.

DUNAÚJVÁROS (Ungaria)

După război, guvernul comunist a pornit o campanie de industrializare intensivă şi, în 1949, lângă localitatea Dunapetele, a fost ales un loc pentru un combinat metalurgic. Zona rezidenţială ce urma să deservească întreprinderea trebuia să găzduiască 25 000 locuitori.

Numele i-a fost atribuit în 7 noiembrie, cu ocazia celei de-a 34-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, când primul oţel a fost produs de combinat. În 1960, oraşul avea 31.000 de locuitori. Ca o consecinţă a destalinizării, pe 26 noiembrie 1961, oraşului i-a fost schimbat numele în Dunaújváros („Noul oraş de pe Dunăre”) după ce, în timpul revoluţiei maghiare din 1956, numele îi fusese schimbat din nou în Dunapetele.

NOVOKUZNEŢK (Rusia)

Oraş în regiunea Kemerovo. A făcut obiectul unei intense industrializări în timpul perioadei staliniste, devenind un centru important de minerit şi industrie în anii 1930.

În 1932 a fost numit Stalinsk şi a revenit la vechiul nume în timpul destalinizării, în 1961.

NOVOMOSKOVSK (Rusia)

Oraş situat la izvoarele Donului. A fost botezat Stalinogorsk în 1934. A continuat să se dezvolte ca un centru minier (lignit), sporindu-şi populaţia de la 76 000 (1939) la 107.000 în 1959.

A fost rebotezat cu numele actual în 1961.

ŢHINVALI (Georgia)

Este capitala Osetiei de sud din 1922. Oraşul a cunoscut o dezvoltare demografică importantă prin colonizare de populaţie rusofonă. A devenit un centru industrial semnificativ, axat pe producţia manufacturieră şi de prelucrare a lemnului.

A primit numele de Staliniri în 1934, preluând patronimicul de la un alt oraş georgian, Khashuri. A revenit la numele iniţial odată cu destalinizarea, în 1961.

VOLGOGRAD (Rusia)

Oraş pe malul Volgăi. A fost unul dintre centrele importante de rezistenţă bolşevică în timpul războiului civil. Ca o recunoaştere a acestui rol, în 10 aprilie 1925, a fost redenumit Oraşul Stalin (Stalingrad). A cunoscut o dezvoltare intensă a industriei grele.

A fost teatrul uneia dintre cele mai atroce lupte din cel de-al Doilea Război Mondial (peste 1 milion de morţi). În 1961, ca parte a procesului de destalinizare, oraşul a fost redenumit Volgograd.

DUŞANBE (Tadjikistan)

Era un târg regional până la victoria Armatei Roşii în 1925, când a fost ridicat la rang de oraş şi capitală a Republicii Sovietice Socialiste Tadjice.

În 1929, a fost rebotezat Stalinabad şi a cunoscut o dezvoltare importantă, atât industrială, cât şi demografică. A revenit la vechiul nume, ca urmare a destalinizării hruşcioviene, în 1961.

DONEŢK (Ucraina)

Cel mai important centru urban, economic şi cultural al bazinului Doneţului. În 1924, numele oraşului a fost schimbat în Stalin, iar între 1929-1931 a fost modificat în Stalino (= oţel, în limba rusă). Cu toate acestea, rezonanţa numelui a făcut ca, în timpul destalinizării, oraşul să fie rebotezat Doneţk (1961).