De ce mint copiii şi cum să reacţionăm pentru a descuraja acest comportament

Toţi copiii mint la un moment dat, dar trebuie să facem diferenţa între minciunile nevinovate şi cele care pot avea consecinţe mai grave. În niciun caz nu trebuie să certăm copiii când îi prindem cu minciuna, dar nici nu trebuie să trecem totul cu vederea.

Psihologii spun că toţi copiii mint din instinct. „Copiii mici de până la şase ani nu fac foarte bine diferenţa între realitate şi fantezie şi de multe ori cred absolut tot ce vă văd la desene animate şi tot ce li se spune. Un exemplu foarte simplu este varianta Moş Crăciun. Un copil de până la şase nu îşi va pune niciun fel de întrebări şi va crede că vine moşul. După şase ani copiii încep să facă diferenţa între minciună şi adevăr. Unii renunţă să mai mintă, dar la alţii acest obicei continuă. Dacă persistă şi după vârsta de 10 ani trebuie luate măsuri foarte clare“, spune psihologul Ana Maria Ruşizan.

Siguranţa în familie este crucială

Lăsând la o parte vârsta când minciunilele sunt instinctive, copiii au tendinţa să denatureze adevărul atunci când se tem de o pedeapsă. Este un mecanism de apărare. „Când fac o prostie, strică ceva, nu vor să facă un anume lucru, au tendinţa să mintă ca să se apere. În principiu ca să nu îi supere pe părinţi. De aceea atunci când un copil face un lucru care vă deranjează nu îl certaţi foarte tare şi în niciun caz nu îi aplicaţi o palmă la fund. Nu îl pedepsiţi dur, deoarece el va continua să mintă pentru a evita toate aceste lucruri. Copiii trebuie disciplinaţi, dar cu vorbă bună, ca să nu le fie frică să recunoască anumite lucruri. Trebuie să aibă încredere în părinţi, să se simtă în siguranţă că vor fi sprijiniţi îndiferent ce au făcut“, mai spune psihologul.

Cele mai frecvente minciuni ale copiilor au legătură cu şcoala. Când iau o notă mică sau nu îşi fac temele au tendinţa să ascundă acest lucru şi să mintă. „Cu toţii ne dorim copii silitori, care să ia note mari, să se descurce excelent la şcoală. Nu toţi copiii sunt la fel. De aceea este foarte important să nu reacţionaţi exagerat, să îi certaţi când iau o nouă mică. Dacă faceţi acest lucru vor încerca să ascundă orice eşec oricât de mic va fi şi îşi vor pierde încrederea în ei. Trebuie să îi ajutaţi, să îi încurajaţi deoarece rezultatele vor veni. Copiii nu trebuie să trăiască cu impresia că o notă mică este o dezamăgire şi să le fie frică să spună acasă că nu s-au descurcat foarte bine. De asemenea nu faceţi comparaţii cu colegii, nu le spuneţi de exemplu: De ce el poate şi tu nu. Este cea mai mare greşeală“, mai spune specialistul.

Nu treceţi cu vederea greşelile

Dacă pedeapsa nu este o soluţie pentru a evita minciune, nici indiferenţa nu este. „Nu trebuie să certaţi copiii când mint, dar nici să treceţi cu vederea pentru că ei vor crede că acest comportament este normal. Când îi prindeţi cu minciuna încercaţi să le explicaţi că nu e bine şi că trebuie să spună adevărul. Trebuie să le spuneţi că indiferent ce vor face îi iubiţi, că există o soluţie pentru orice. Copiii trebuie să se simtă în siguranţă. Dacă vor vedea că îi prindeţi cu minciuna des, vor începe să spună adevărul dacă vor şti că nu vor fi pedepsiţi aspru. Un exemplu trebuie să fie şi părinţii. Nu minţiţi copiii şi nici nu le promiteţi ceva ce nu puteţi face, deoarece atunci vă veţi pierde din autoritate. Copiii vor gândi simplu: dacă părinţii mint, eu de ce să nu o fac“, mai spune psihologul.