Ce s-a ales de cea mai mare uzină a Braşovului. Roman SA încă are comenzi, dar e cu un picior în groapă
0
Uzina Roman SA, fostă Steagul Roşu, a fost cea mai mare fabrică a Braşovului. A avut 26.000 de angajaţi şi producea 33.000 de camioane pe an. Acum este în reorganizare, are doar 300 de angajaţi şi, deşi are cereri din străinătate, tot are mari probleme.
Viaţa uzinei „Roman" a început în anul 1921, când s-a înfiinţat Societatea Romloc, unde se reparau locomotive şi vagoane. De-a lungul anilor, uzina a trecut prin numeroase transformări, de nume, dar şi din punctul de vedere al produselor. În anul 1938, Societatea Romloc a început să fabrice armament şi a devenit o afacere bănoasă. După naţionalizare, în 1953, uzina a fost botezată „Steagul Roşu", iar guvernul de atunci i-a dat o nouă destinaţie: producerea primelor autocamioane româneşti. Primul model, SR 101, a ieşit pe poarta uzinei un an mai târziu. Atunci s-au produs 700 de camioane, iar în 1977 s-a ajuns la o producţie record de 33.000 de maşini pe an.
Şi numărul de angajaţi a crescut vertiginos de la un an la altul. Dacă în 1954 fabrica avea 4.400 de salariaţi, în 1978 s-a ajuns la 26.000. „Steagul Roşu" devenise cea mai mare uzină din Braşov şi un succes peste hotare. Celebrele modele Carpaţi, Bucegi, ROMAN sau DAC aveau mare căutare la export în Ungaria, RDG, Polonia, Statele Unite sau Grecia.
Ioan C. a lucrat toată viaţa la „Steagul Roşu". Chiar dacă au trecut 25 de ani de la revolta din 1987, bărbatul se teme încă de apariţii publice. „Cea mai bună perioadă la uzină a fost în anii ‘70-‘80. Era mult de lucru. Se muncea în trei schimburi, şi sâmbăta, şi duminica. Câştigam 2.500 de lei, uneori şi 3.000 de lei. Era un salariu bun. În anii '80, când ieşeau oamenii de la schimbul unu, ziceai că e manifestaţie. Am sperat că totul se va schimba după Revoluţie. În schimb, industria s-a distrus. Acum au mai rămas doar câţiva muncitori. Este mare păcat", povesteşte bărbatul.
După 1990 a început declinul
Timp de cinci decenii, „Steagul Roşu" a fost emblema oraşului. După Revoluţie, însă, a început perioada nefastă. Fabrica a fost rebotezată Roman SA. În 2004, uzina a fost privatizată şi mii de oameni au fost daţi afară. În 2006, fabrica a fost preluată de omul de afaceri Ioan Neculaie. Modul în care a devenit patron este şi acum motiv de scandal.
În 2004, 80% din acţiuni au fost date Asociaţiei Pro Braşov, iar preşedinte al Consiliului de Administraţie a fost numit Ioan Neculaie. El a preluat însă acţiunile doi ani mai târziu. Ioan Olaru, preşedintele de acum al Asociaţiei Pro Braşov, l-a dat în judecată pe Neculaie şi, după opt ani ani de procese, a câştigat. Tribunalul a decis revenirea la acţionariatul din 2004. Uzina a supravieţuit în ultimii ani din banii obţinuţi pe camioanele făcute pentru armata Statelor Unite şi livrate către Pentagon.
Roman a obţinut aproape 200 de milioane de dolari pe 600 de camioane. Nu a mai reuşit însă să câştige o a doua licitaţie. Ultima dată a înregistrat profit în 2009, respectiv 120.000 de lei. În 2014 uzina a intrat în insolvenţă cu datorii de 90 de milioane de lei. Acum este în reorganizare şi mai are 300 de angajaţi. Mai multe active ale fostei uzine, cum ar fi terenuri valoroase, au fost scoase la vânzare pentru a mai recupera din datorii.
Uzina Roman a încheiat recent un contract de 12 milioane de euro şi urmează să livreze 100 de camioane în Taiwan. Două dintre ele au fost finalizate şi urmează să fie livrate. „Avem acest contract de 100 de autobasculante ce vor fi livrate în Taiwan. Suntem în discuţii şi cu companie din Pakistan, iar camioanele sunt deja în probe acolo. Mai avem în derulare un contract cu Ministerul Apărării după ce am câştigat licitaţia. Este vorba despre 23 de camioane militare în valoare de 2 milioane de lei“, ne-a declarat Carol Rugacs, director de producţie şi administratorul Romna SA.
Chiar dacă produsele uzinei sunt apreciate atât în ţară, cât şi peste hotare, problemele sunt la fel de mari. „Noi suntem o societate în reroganizare şi, potrivit instrucţiunilor Băncii Naţionale, nu putem primi scrisoare de ganranţie atunci când ne înscriem la o licitaţie, deşi avem bani în cont. Asta ne afectează foarte mult. Vrem să facem ceva, să supravieţuim, dar legile din România ne pun probleme. De exemplu când am participat la licitaţia cu Ministerul Apărării, aveam în cont de 100 de ori mai mult decât suma necesară pentru înscrierea la licitaţie, dar nu am primit scrioare de garanţie de la bancă. Până la urmă cei din armată au înţeles situaţia şi am putut să virăm banii în contul de la trezorie şi să participăm la licitaţie. Degeaba ai produse bune şi competitive, dacă te loveşti de astfel de prevederi“, a mai declarat Carol Rugacs.
Se încarcă comentariile...
