Iubirea de legendă care a inspirat povestea „Casei cu stafii” din Brăila
0
În Brăila Chirei Chiralina, multe poveşti de dragoste au ars mistuitor până s-au sfârşit în drame, iar dramele au dat naştere unor legende ce dăinuie peste veacuri. O astfel de legendă este cea a „Casei cu stafii”, o clădire din centrul vechi al oraşului, care impresionează cu arhitectura sa deosebită dar care stă nelocuită de ani de zile.
Se spune că nimeni nu s-ar încumeta să rămână peste noapte în acest imobil, pentru că o fantomă bântuie prin camere, băgându-i în sperieţi pe muritori care-i ies în cale. Stafia ar fi spiritul unei femei de o frumuseţe răpitoare, care în urmă cu o sută de ani i-a subjugat inima unui negustor grec foarte bogat. Acesta a clădit impresionanta casă ca pe un omagiu adus femeii El era bătrân, însă, iar ea foarte tânără, iar într-o noapte ar fi prins-o cu un amant. De furie, a împuşcat-o direct în inimă. Spiritul ei neîmpăcat ar fi rămas de atunci prins între pereţii groşi ai conacului, ca o pasăre măiastră captivă într-o colivie eternă.
Povestea a început cu un veac în urmă, pe când Brăila era un oraş cosmopolit, capitala negoţului cu grâne din Europa. Unul dintre cei mai bogaţi negustori era grecul Nicolachi Mavrocordulas, care nu se sfiise să facă speculaţii ce ruinaseră mulţi colegi de breaslă, dar lui îi dăduseră o avere uriaşă.
Mavrocordulas era un barbat cam de 50 de ani, voinic, cu barba neagra, impunator. Iubea cu patimă vânătoarea şi de multe ori îşi lăsa afacerile pe mâna unor oameni de încredere, pentru a sta cu săptămânile pe câmpurile şi prin bălţile Brăilei, în căutare de vânat.
Într-o iarna a plecat la vanatoare de vulpi, dar un viscol năpraznic l-a forţat să se adăpostească în gospodăria unui ţăran din satul Însurăţei. Aici a cunoscut-o pe Voica, fiica gospodarului, şi s-a îndrăgostit nebuneşte. Fata era de o frumuseţe rară şi, deşi era foarte tânără, i-a plăcut ideea de a pleca la oraş, ca nevastă de boier bogat.
Dupa cum o cerea datina, negustorul a cumpărat-o pe Voica de la tatal său, a suit-o pe sanie şi a plecat cu ea la Brăila. În scurt timp, în inima târgului grecul a ridicat o casă cum nu s-a mai văzut şi s-a stabilit acolo cu Voica, sperând să îşi trăiască în tihnă zilele, în braţele ei iubitoare, până la adânci bătrâneţi.
Câţiva ani au trecut în tihnă şi armonie. Până la urmă, însă, diferenţa de vârstă dintre cei doi avea să îşi spună cuvântul. Voica s-a lăsat sedusă de un tânăr din lumea bună a Brăilei, consumându-şi iubirea pe ascuns. Mavrocordulas a prin de veste şi, deşi nu-i venea a crede, a hotărât să afle adevărul. Într-o zi şi-a anunţat nevasta că pleacă la vânătoare. A ieşit din oraş şi s-a oprit la un han, iar când a căzut noaptea s-a întors pe neaşteptate acasă.
Era o noapte de iarna la fel de geroasa ca si aceea in care, cu ani in urma, se indragostise de sotia sa. In iatacul sotiei, cumplitabănuială s-a dovedit întemeiată. Pe o blana de urs, în faţa şemineului, Voica dormea fericită ţn braţele unui bărbat. Înnebunit de gelozie, Mavrocordulas a ridicat puşca pregătită pentru sălbăticiuni şi a tras spre pieptul iubitei sale soţii. Aşa a murit Voica. Se spune că grecul i-ar fi zidit trupul într-un perete din subsolul casei. Apoi a plecat din oraş pentru totdeauna, iar mai târziu s-ar fi sinucis de durere, printre străini.
În urma acestei poveşti nefericite a rămas impunătoarea casă din centrul Brăilei. De-a lungul vremii, aceasta a adăpostit tot felul de instituţii. Pe timpul regimului comunist, a adăpostit un cămin de bătrâni, şi mulţi dintre locatari relatau faptul că, în fiecare zi de 20 a lunii, auzeau zgomote ciudate care veneau de niciunde. Unii au spus chiar că ar fi văzut fantoma unei femei frumoase, care se tânguia plutind pe lângă pereţi. Între timp, azilul de bătrâni a fost mutat, iar clădirea este scoasă la vânzare, însă nu prea se încumetă nimeni să o cumpere.
Se încarcă comentariile...
