Cum arăta studentul tipic ardelean la 1848. Cele mai „vânate“ cariere pe care doreau să le urmeze tinerii avuţi ai vremii
0Studentul ardelean tipic la 1848 se pregătea să devină avocat la unul dintre puţinele centre universitare din Transilvania. Tinerii cu posibilităţi materiale visau să mai ajungă medici sau farmacişti, poate şi pentru că făceau astfel parte din categoria „honoratiores”, adică din rândul cetăţenilor cei mai respectaţi din societatea vremii.
Cea mai populară carieră profesională în 1848 în Transilvania era cea de avocat. Acest drum era încurajat şi de faptul că doar în zona Transilvaniei puteai obţine o diplomă de avocat la Târgu Mureş, Cluj, Sibiu, Oradea sau Timişoara, nemaifiind necesară deplasarea în străinătate.
Alături de breasla avocaţilor, potrivit lui Ioan Chiorean care prezintă evoluţia intelectualităţii transilvănene în „Aspecte privind dinamica intelectualităţii juridice din Transilvania în perioada dualismului austro-ungar”, publicată în Revista Bistriţei, mai erau populari medicii, chirurgii sau farmaciştii.
Acest lucru se întâmpla şi pentru că făceau parte din categoria „honoratiores”, adică cea a cetăţenilor respectaţi în societatea vremii. Deşii erau foarte populari avocaţii, cei mai mulţi tineri cu studii superioare erau preoţii.
Istoricul Victor Chereşteşiu semnalează existenţa în preajma revoluţiei de la 1848 a 5.291 de preoţi, ortodocşi, greco-catolici, romano-catolici, calvini şi lutherani, a circa 2.400 de funcţionari de stat ai comitatelor şi oraşelor, a 600-700 de avocaţi, şi a aproximativ 200 de medici şi chirurgi.
La aceştia se adăugau şi în jur de 200 de profesori şi peste 1.000 de învăţători. Aceste date sugerează faptul că şi la acea vreme societatea românească se confrunta cu o lipsă acută de dascăli calificaţi, în condiţiile în care erau înregistrate în Transilvania 962 de şcoli maghiare, 353 germane, 298 româneşti şi 13 mixte. În multe şcoli nu existau dascăli calificaţi sau preoţii îndeplineau şi rolul profesorilor.
Ce facultăţi oferea prima universitate clujeană?
Universitatea de la Cluj s-a înfiinţat în 1872. În primul an de funcţionare, universitatea avea doar 40 de profesori şi 16 conferenţiari, lectori şi asistenţi. Cursurile erau frecventate de 269 de studenţi: 173 la drept, 27 la medicină, 16 la farmacie, 21 la filosofie şi litere şi 31 la matematică şi ştiinţele naturii.
40 de ani mai târziu, numărul de studenţi ajungea la 2.110. Intelectualii reprezentau 1,22% din populaţia Transilvaniei, ajungând la 32.783, în condiţiile în care în 1857 numărul celor cu studii superioare nu trecea de 16.300.
Printre noile profesii întâlnite la începutul anilor 1900 se numără inginerii, gazetarii şi artiştii. Deşi învăţământul superior a început timid să facă paşi încă din 1870-1880, mulţi preferau să studieze la Budapesta, Viena sau Graz.
În 1897, la Universitatea din Budapeste erau înscrişi mai bine de 100 de studenţi, cei mai mulţi la medicină şi farmacie, filosofie şi teologie.
„Una dintre explicaţii era faptul că populaţia românească din Transilvania, deşi majoritară, era lipsită de învăţământ superior în limba naţională. Pe de altă parte distanţa redusă în timp şi spaţiu, cheltuielile de studii mai moderate, facilitatea urmăririi cursurilor în limba oficială, prestigiul corpului profesoral pentru anumite discipline, un stimul şi o emulaţie academică în cazul susţinerii tezei de doctorat ori a prelungirii carierei postuniversitare au contribuit la motivarea majorităţii opţiunilor studenţilor din Transilvania pentru Universitatea din Budapesta”, explică Ioan Chioran în lucrarea amintită.
Se încarcă comentariile...
