Comunitatea care a înlocuit cerşitul şi furatul cu prelucrarea lemnului: meşteşugul care ţine în viaţă o localitate din Bistriţa-Năsăud

Publicat: 12.01.2016 15:25

Ultima actualizare: 10.08.2022 22:18

Augustin combină mijloacele moderne cu uneltele care se foloseau acum jumătate de secol FOTO: Bianca Sara

Într-o societate în care romii sunt stigmatizaţi şi arătaţi cu degetul, o comunitate din Bistriţa-Năsăud ne arată cum pâinea cea de toate zilele se poate pune pe masă şi cu ajutorul meşteşugului transmis din generaţie în generaţie.

Budacu de Sus este una dintre localităţile din Bistriţa-Năsăud cu populaţie preponderent romă. În ciuda prejudecăţilor care însoţesc această etnie, puţini sunt cei care au probleme cu legea în Budacu de Sus sau care sunt prinşi pe la cerşit.

Întreaga comunitate a fost „salvată” de muncă, mai exact de un meşteşug, care a fost lăsat din generaţie în generaţie, asigurându-le şi în momentul de faţă pâinea celor mai tineri din comună.

De secole romii din Budacu de Sus se „joacă” cu lemnul, pe care-l transformă în linguri, vase, cozi de unelte, coşuri, scări sau mături. Folosesc uneltele pe care le foloseau şi străbunicii lor acum un secol, uşurându-şi totuşi munca cu ajutorul instrumentelor moderne.

Pe Augustin Bucşa, un rom de 49 de ani, îl găsim într-una din camerele căsuţei sale cocoţate pe un deal din Budacu de Sus. Camera îi este şi bucătărie şi dormitor şi atelier. Acolo, în mijlocul camerei, cu televizorul mergând în „surdină”, îşi desfăşoară bărbatul activitatea, care l-a şi costat un deget în urmă cu câţiva ani.

„De patru generaţii tot cu asta ne ocupăm. Am făcut şi linguri şi vase, dar nu se mai cer, nici nu mai avem scule pentru ele. Acum facem cozi de secure, târnăcop, coasă. Le dăm pe la târguri. Luăm între 3 şi 5 lei pe o astfel de coadă”, precizează Augustin Bucşa în timp ce lucrează de zor la o coadă se secure.

A început la 14 ani, mânat de...necaz

Spune că face asta de la 14 ani, după ce a crescut în casă cu acest meşteşug. Întrebat ce l-a determinat să se apuce de treabă la o vârstă aşa fragedă, mărturiseşte că necazul şi lipsurile au fost cele care i-au „construit” dorinţa de muncă.

„Nu avem ce face, alt loc de muncă nu avem. Decât să mergem să furăm sau să cerşim mai bine muncim ce ştim. Dacă tata cu treaba asta ne-a crescut, a venit normal pe la 14 ani. Ne-a obligat mai mult nevoia”, completează bărbatul, care lucrează uneltele cu ochii închişi.

Domnul Augustin recunoaşte că noile apariţii din acest domeniu i-au uşurat mult munca, astfel că acum petrece doar o jumătate de oră la o secure, nu ore bune cum se întâmpla acum 25 de ani, când bucata de lemn trebuia lucrată de la zero cu fierăstrăul şi mai apoi cu securea. Finisajul se face şi acum cu „curăţătoarea”, un instrument de care domnul Augustin se foloseşte de aproae trei decenii.

Citește și: Studiu despre plagiat şi despre universităţile „copy-paste“. Liderul studenţilor: „Ne dorim să fim mândri că am studiat în România, nu să ne fie jenă“

Bărbatul recunoaşte că industrializarea şi modernizarea a cam omorât aceste meşteşuguri, care în prezent abia le asigură un trai decent. Mai mult, familia Bucşa e nevoita ca vara să completeze veniturile cu culesul de fructe de pădure şi ciuperci. Cu toate acestea, fărădelegile şi cerşitul ies din discuţie în familia Bucşa.

La nici un kilometru distanţă, pe altă uliţă ascunsă pe dealuri găsim o altă familie care trăieşte din prelucrarea lemnului. În familia Oprea toată suflarea munceşte la nuiele pentru mături.

Deşi pentru un mănunchi de nuiele nu primesc nici un leu, iar într-o zi întreaga membrii familiei reuşesc să facă doar 7 astfel de „baloţi” cum îi numesc, Anton Oprea, de 44 de ani, nici nu ia în calcul ca cei doi copii ai săi să înlocuiască şcoala cu cerşitul.

Dacă până acum câteva decenii operatorii de salubritate veneau în Budacu de Sus special pentru a achiziţiona mături pe care le foloseau pentru curăţarea oraşului, iar fabricile le foloseau pentru a-şi curăţa halele, în prezent o singură firmă mai cumpără nuiele pentru mătură.

„Asta e averea noastră, părinţii ne-au arătat cum se face. Au spus: uite aşa se face, să învăţaţi să lucraţi să nu mergeţi să furaţi. Bătrânii ne-au învăţat, stăteau de multe ori până la 12:00, la 1 să ne înveţe să facem”, precizează Anton Oprea.