8 lucruri inedite despre drumurile romanilor. Care erau regulile după care se ghidau inginerii antici
0
Sistemul de infrastructură a romanilor fascinează şi astăzi. Atenţia la detalii, dar şi adaptabilitatea în funcţie de zonele unde erau acestea amenajate ne duce cu gândul că această chestiune era mult studiată şi analizată.
Constructorii şi inginerii antici din Imperiul Roman erau extrem de pricepuţi, motiv pentru care, infrastructura romanilor continua să impresioneze şi să fie studiată de istorici.
Potrivit istoricului Florin Fodorean, care a dedicat mai multe studii infrastructurii din Imperiul Roman, inginerii antici ţineau cont beneficiarul drumurilor respective, de clima şi solul din zonele unde acestea erau amenajare, dar au venit cu soluţii şi pentru apele pluviale şi ninsorile abundente.
Folosind lucrarea „Observaţii în legătură cu infrastructura şi suprastructura drumurilor romane din Dacia Porolissensis”, publicată în Revista Bistriţei, am realizat o listă cu 10 curiozităţi despre drumurile romane:
- Inginerii romani au adaptat fiecare tehnică de construcţie a arterelor rutiere la particularităţile şi specificul climatic al zonelor unde se construiau acestea. Astfel, drumurile din Africa nu semănau cu cele din Dacia.
- În curbă, lăţimea drumului era dublă, semn că romanii se gândeau şi la siguranţa celor care parcurgeau aceste drumuri.
- Drumurile se amenajau cu ajutorul a două şanţuri paralele, care delimitau lăţimea căii rutiere. Pământul dintre aceste două şanţuri era săpat şi înlăturat, până se ajungea la o rocă rezistentă. Dacă aceasta nu exista, atuci se tasa pietriş, iar dacă solul prezenta umezeală se înfingeau adânc în el piloni de stejar. Marginile erau întărite cu blocuri de piatră suprapuse.
- Partea superioară a drumului era bombată, pentru scurgerea apei pluviale.
- Singurele aspecte teoretice respectate şi verificate de nenumărate ori în teren au fost rectiliniaritatea, drumurile romane căutând cu orice preţ linia dreaptă, respectiv executarea arterelor rutiere în rambleu (peste nivelul terenului încojurător), pentru a evita posibilitatea înzăpezirii şi pentru o rapidă uscare la soare şi vânt.
- Romanii se foloseau de materiale din vecinătatea drumurilor, care erau folosite în mod raţional. Erau folosite materiale din văile râurilor şi din carierele de piatră aflate în apropiere.
- Drumurile militare aveau o structură mult mai solidă, pentru a putea servi nevoilor de deplasare ale armatei romane.
- Drumurile erau clasificate în drumuri publice şi private, în funcţie de cine deţinea terenul pe care acestea treceau.