Povestea neştiută a lui Pintea Viteazul. De ce s-a răspândit printre localnici legenda potrivit căreia avea puteri supranaturale

Bastionul măcelarilor, locul unde haiducul şi-a găsit sfârşitul     Foto: Adevărul

Despre haiducul care şi-a găsit sfârşitul pe 13 august 1703 se spune că a fost împuşcat mortal în timpul unei bătălii. Pe tema morţii sale, dar şi pe cea a puterilor sale, circulă o serie de legende în folclorul local, fără un temei istoric, însă. Aceste legende s-au transmis doar pe cale orală, din generaţie în generaţie.

Despre haiducul Pintea s-au scris numeroase texte, istoricii au publicat studii în legătură cu personajul istoric, bazate pe documente istorice care s-au păstrat şi care atestă existenţa şi faptele sale. Însă în folclorul local circulă o serie de legende, care de care mai frumoase, în legătură cu personajul istoric. Drept dovadă poate fi considerată şi topinimia locului, care abundă în denumiri atribuite haiducului: Izvorul Pintii, Casa lui Pintea, Fântâna lui Pintea, Şatra Pintii, Vârfu Pintii sau Peştera lui Pintea.  De asemenea, legendele vorbesc despre „berbinţele cu galbeni” ale lui Pintea, ascunse în peşteri sau grotele.

Puterea lui Pintea şi „iarba fiarelor”

Legendele haiducului Pintea s-au perpetuat în folclorul local, fără un temei istoric, s-au transmis pe cale orală. Una dintre acestea se referă la puterea lui, despre care se credea că a fost dobândită prin „magie”. De asemenea, se spune despre Pintea că nu putea fi omorât decât dacă era împuşcat cu nouă boabe de grâu, în locul în care cămaşa de zale de deschide pentu a-şi putea mişca braţele. Etnograful Nicoară Mihali explică:

„Toată legenda porneşte din noaptea de Sânziene. Se zice că există o plantă care dă în floare numai în noaptea de Sânziene, iar cine găseşte floarea respectivă, capătă <puterea fiarelor>, adică nu-i stă niciun lacăt în cale, pentru că poate să-l desfacă şi este iscusit în mânuirea armelor. Despre o asemenea <floare a fiarelor> sau <iarba fiarelor>, cum mai este numită, zice legenda că ar fi găsit şi Pintea în satul Peteritea. Acolo unde, după moartea tatălui său a fost nevoit să lucreze la un unchi de-al său, groful Racz”, explică etnograful Nicoară Mihali.

Poveştile din bătrâni spun că pentru a căpăta puterea din „iarba fiarelor”, eroul tebuia să-şi facă o crestătură mică în formă de cruce, de unde să picure sânge şi acolo să pună planta căreia îi sunt atribuite puterile magice. Însă la fel ca toate legendele despre puterile magice atribuite unor eroi, şi aceasta are un punct vulnerabil. „La fel ca puterea lui Ahile, care era în călcâi, care dacă era lovit cu săgeata însemna moartea lui, şi putera lui Pintea Viteazul avea un punct sensibil. Este locul unde cămaşa de zale nu se putea împreuna, ca să poată să-şi mişte braţele, sub braţ. Şi dacă sub braţul stâng era tras un foc cu nouă boabe de grâu, asta însemna moartea lui”, mai arată etnograful Nicoară Mihali.

Lucruri neînţelese până azi, legate de moartea lui

Studierea datelor despre haiducul Pintea a fost întotdeauna o provocare, având în vedere că datele sunt de multe ori contradictorii. Dacă despre naşterea şi originea lui există anumite contradicţii, despre moartea sa sunt date, însă şi aici există mistere neelucidate încă până acum. Haiducul şi-a găsit sfârşitul pe 13 august, 1703. Se presupune că a fost împuşcat mortal în timpul unei bătălii care a avut loc la poarta de sud a oraşului, acolo unde astăzi se află Bastionul Măcelarilor. În faţa acestei porţi existau poduri care se lăsau şi se ridicau peste sanţurile aflate în faţa zidurilor. În total, cetatea avea patru porţi de acces, două mari şi două mici, toate acestea fiind foarte bine păzite. Pintea îl sprijinea pe principele Francisc Rakoczi, care voia să cucerească cetatea Baia Mare. Alăturându-se răscoalei acestui principe, armata lui Pintea a atacat oraşul Baia Mare, în august 1703. Potrivit Monografiei Municipiului Baia Mare, documentele istorice arată că Pintea ar fi cerut conducerii oraşului să se supună principelui Francis Rakoczi, iar conducerea oraşului părea să fi cedat. “Lucrurile petrecându-se probabil în seara zilei de 13 august, ducerea tratativelor a fost amânată pentru a doua zi dimineaţă, făcându-se un  schimb de ostateci. A doua zi, conducerea oraşului a căzut de acord cu propunerile lui Pintea, cu condiţia să se trimită o delegaţie la Francisc Rakoczi să-i facă cunoscută hotărârea şi să primească oraşul în graţia sa. Armatei, care staţiona sub zidurile oraşului, i s-au trimis alimente, şapte căruţe cu pâine, carne şi butoiaşe cu vin”, se arată în volumul apărut în 1972. Mai departe, evenimentele aveau să ia o turnură a căror explicaţie nu s-a putut găsi niciodată. “Curuţii, la un moment dat au aruncat pâinea şi carnea, au spart butoiaşele cu vin şi s-au îndreptat spre poarta cetăţii, dărâmând-o”, se mai arată în volumul I al Monografiei Municipiului Baia Mare. Atacul a fost neaşteptat şi cauzele lui sunt încă neînţelese până azi, singura explicaţie la care s-au gândit istoricii fiind acea că alimentele ar fi fost otrăvite. Pintea a fost împuşcat mortal în timpul acestui atac, căzând în faţa porţii, la intrarea în oraş.

Mai puteţi citi:

Sindicaliştii din administraţie, nemulţumiţi de legea salarizării. Azi şi mâine, grevă japoneză