Castelul din Pribileşti, monument de rang A, lăsat în paragină
0
Imobilul de la Pribileşti, caselul „Teleki”, aşa cum a fot cunoscut de-a lungul istoriei, stă să se prăbuşească. Imobilul a fost vândut la licitaţie în urmă cu mai bine de 10 ani, pentru că primăria nu avea bani să îl reabiliteze. Costurile foarte mari îl împiedică şi pe a doilea proprietar să se ocupe de el.
Domeniul nu a fost revendicat de moştenitorii vechilor proprietari, astfel că în 2006 a trecut în proprietatea privată a comunei Satulung. În anul 2007, imobilul a fost cumpărat de un urmaş englez al familiei Teleki. Preţul stabilit în urma evaluării a fost de 244.000 de euro plus TVA. Noul proprietar a promis atunci că îl va reabilita, însă criza economică ce a lovit întreaga lume i-a dat planurile peste cap. Astfel, imobilul a fost vândut în urmă cu câţiva ani altei persoane, un cetăţean austriac, unic acţionar al unei asociaţii din Pribileşti. Din păcate, costurile s-au dovedit a fi prea mari şi pentru noul proprietar, astfel că de câţiva ani zace, din nou, în uitare. „Am înţeles că au vrut să acceseze fonduri europene şi să deschidă un centru cultural pentru zona Codru-Chioar”, a arătat primarul comunei Satulung, Bujorel Mureşan.
Documentaţie scumpă, fonduri lipsă
Avocatul Ionuţ Pârvu a fost cel care a colaborat cu reprezentaţii asociaţiei culturale care îl deţine, în urmă cu câţiva ani, însă lucrurile s-au împotmolit şi, de cel puţin doi ani, nu mai ştie nimic despre proiect. Potrivit lui, predocumentaţia pentru accesarea fondurilor ridica nişte costuri enorme, iar pe de altă parte, la acest moment este incertă existenţa fondurilor pentru astfel de destinaţii, respectiv reabilitarea clădirilor istorice. „Din ce ştiu eu, doar pentru accesarea unui proiect pe fonduri trebuie întocmită o documentaţie care trebuie avizată la minister şi ar costa (din fonduri proprii) undeva la 70-80.000 de euro. Costurile erau avansate până la accesarea fondurilor europene, dar, din câte ştiu eu, nu sunt fonduri europene pentru astfel de proiecte. Au fost până la un moment dat, dar pentru a fi eligibile, numai autorităţile publice puteau accesa aceste fonduri. Ar fi fost oportun dacă statul s-ar fi implicat în urmă cu câţiva ani, când erau fonduri pentru destinaţia asta, însă acum nu ştiu dacă mai sunt fonduri sau nu pentru astfel de proiecte”, a explicat el.
De asemenea, el mai arată că, fiind o clădire de patrimoniu categoria A, sunt foarte puţini arhitecţi autorizaţi pentru a interveni.
Astfel, încet, încet, reabilitarea clădirii s-a împotmolit în hăţişul biocratic şi costurile enorme, pe care orice investitor care ar fi dispus să le investească, ar vrea să şi le recupereze, într-un fel sau altul. De altfel, şi clădirile de patrimoniu de rang A sunt foarte puţine în judeţ.
Clădirea istorică, poveşti impresionante
Istoricul clădirii din Pribileşti este unul plin de legende şi istorisiri ale localnicilor, care de care mai impresionante. Clădirea a fost locuinţa de vară a premierului maghiar din perioada interbelică, Teleki Geza şi are o vechime de aproape 300 de ani. Castelul a fost construit în secolul al XIX-lea, fiind utilizat ca reşedinţă a familiei nobiliare maghiare Teleki. Imobilul a fost folosit ca reşedinţă de vară de către nobilul Teleki Geza. În anul 1897 castelul a fost supraetajat şi modernizat în stil eclectic, iar până la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas în administrarea contelui Teleki Pál (1879-1941) şi urmaşilor acestuia. Groful de la Pribileşti a fost geograf, membru al Academiei ungare de ştiinţă. Ca om politic, a ajuns prim-ministru al Ungariei în perioadele 1920-1921 şi 1939-1941.
Imobilul a aparţinut familiei până în 1949, după război, când a fost naţionalizat. Despre familia Teleki se ştie doar că a fugit în străinătate, iar după această dată nu s-a mai aflat nimic despre membrii acesteia. În timpul comunismului, clădirea a fost folosită în diverse scopuri, fiind chiar şi sediu de CAP, sală de cinema ori depozit de cereale. Clădirea nu a mai fost niciodată renovată, singura parte refăcută fiind acoperişul, în 1998, de către Ministerul Culturii, pe vremea ministrului Ion Caramitru.
„Lucruri necurate” la castelul din Pribileşti
Despre castel, localnicii mai ştiu poveşti de la bunicii şi străbunicii lor. Castelul provoca fiori reci localnicilor din mai multe motive. Unul era pădurea de stejari canadieni de lângă castel, pe care contele a plantat-o. Stejarul canadian avea calitatea de a creşte foarte repede, ceea ce sătenilor nu li s-a părut lucru curat. Deşi umbra pe care o făcea era foarte bună şi răcoroasă, localnicii se fereau de acea zonă, considerând-o „umbra dracului”.
Alţi localnici îşi amintesc poveşti despre animalele împăiate, unele chiar exotice, pe care le păstra într-o sală de la subsol şi care îi speriau pe copiii care pândeau prin geam colecţia.
De asemenea, se mai spune că în anii ’20, clădirea avea generator de curent, ceea ce sătenilor li se prea „lucru necurat”. Despre conte se mai ştie că petrecea foarte puţin timp pe an aici, cel mult două săptămâni. Poveştile bătrânilor amintesc de o obsesie a acestuia ca dimineaţa, când se trezea, să găsească nisipul din faţa intrării nivelat perfect, fără nicio urmă pe el.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
