Ţăranul scriitor care a publicat a patra carte la 97 de ani: „După pensionare, am zis să mă ocup şi eu de ceva”

Ioan Godja-Ou are 97 de ani şi este un localnic din satul Văleni, comuna Călineşti, judeţul Maramureş. În urmă cu o lună, bărbatul a scos de sub tipar a patra sa carte. Nu este scriitor de profesie, ba chiar spune cu mândrie că e un simplu ţăran, dar care a vrut mereu să cunoască mai multe despre satul său.

Pensionarea este un moment psihologic destul de greu de depăşit pentru mulţi oameni activi, iar Ioan Godja-Ou, un localnic din Călineşti, Maramureş, a încercat să-şi ocupe timpul liber cu ceva: a început să aştearnă pe hârtie amintiri şi diverse observaţii pe care le-a făcut de-a lungul vieţii. „După ce m-am pensionat, pământul l-am dat la cele trei fete. Ele s-au căsătorit şi m-au lăsat singur, cu soţia. Aveam şi un pic de pensie, aşa că am zis că ar trebi să mă ocup şi eu de ceva“, îşi începe el povestea.  Astfel, în 2002 a apărut prima lui carte, în care vorbeşte despre satul în care s-a născut şi a trăit, satul Văleni, comuna Călineşti. Ne arată mândru caietele lui cu notiţe, care l-au ajutat în scrierile sale. Prima carte, „Cuvinte despre satul meu“, este mai degrabă o monografie a satului, dar şi celelalte au în centru acelaşi subiect. Acum, la 97 de ani, vorbeşte cu greu, face pauze lungi şi se străduieşte să-şi găsească cuvintele, însă asta nu-l împiedică să-şi dorească să mai scrie o carte. „Acum lucrez la o altă carte, însă pe următoarea o vor scrie nepoţii mei“, spune bătrânul.

Ioan Gojda-Ou nu are studii superioare, însă a făcut o şcoală medicală pe front, în timpul războiului, pe când era foarte tânăr. A făcut şcoala de agricultură la Bocicoiu Mare şi a fost magazioner la o mină din Baia Mare, apoi curier la o altă mină. Asta însă nu l-a oprit să citească, să cerceteze mereu cu pasiune orice putea afla despre satul său.

Aşa se face că într-una dintre cărţile sale a demonstrat că satul Văleni are o vechime mai mare cu aproximativ 200 de ani faţă de ceea ce se cunoştea oficial. În urmă cu câţiva ani, în timpul demolării unei biserici, s-au descoperit unele însemnări scrise de un sătean, culmea, care se numea Ionel Godja (de altfel, Ou este doar o poreclă). „Eu n-am fost sigur despre ce am auzit de la bătrâni, că în Văleni a mai fost un scriitor care a decedat în 1883. L-am găsit într-o carte a parohiei Văleni, Godja Ionel, scriitor, mort la 48 de ani de tuberculoză, şi m-am gândit să cercetez şi io mai amănunţit. Am descoperit că de la el au rămas scrise cu litere chirilice trei hârtii sub crucea de la biserica din Văleni. Când s-a demolat biserica, hârtiile acelea au fost duse la parohie şi erau scrise acolo nişte date care nu erau cunoscute până atunci. Şi anume că satul s-ar fi înfiinţat în 1207, iar până atunci se cunoştea doar de la 1405“, spune el. De aici a început munca lui de cercetare şi, încet, încet, a tot descoperit diverse date care au completat istoria aşezării.

Originea denumirii „Dealului babelor“

Despre „Dealu’ babelor“ din Văleni s-a mai scris, în special datorită faptului că în vârful dealului tronează impunător un fus uriaş, realizat de un celebru meşter popular, Petru Godja Pupăză, din Valea Stejarului. Însă puţini ştiu de ce se numeşte „Dealu’ babelor“ şi care este povestea din spatele acestei denumiri. Bătrânul spune că, într-una dintre cărţile sale, a amintit şi această istorioară, care este pe cât de amuzantă, pe atât de tipică ţăranului român, inventiv şi ambiţios. 

„Pe timpuri, când au venit aici năvălitorii, ar fi venit trupele să ocupe satul şi s-au pregătit unii bărbaţi care au rămas în sat, n-au fost duşi în război. S-au îmbrăcat în femei şi au urcat în vârful dealului. Acolo erau pietrării mari, iar drumul mergea pe sub deal. Şi astăzi se cheamă «Uliţa subdealului». Şi ca să-i sperie pe năvălitori, au tăvălit pietre şi le-au aruncat pe uliţă, ca năvălitorii să nu poată înainta, şi de atunci a rămas denumirea de «Dealu’ babelor». Că năvălitorii au crezut că au fost opriţi de nişte babe. În numele lor, anul acesta, pe deal a fost aşezat un fus făcut de Petru Godja Pupăză“, povesteşte bătrânul.

Povestea apelor minerale

Godja-Ou mai amintit, în scrierile sale, despre obiceiuri, tradiţii de Crăciun, de Paşte, de Rusalii, însă în ultima carte a vorbit despre un amănunt pe care puţină lume îl cunoaşte despre Văleni, şi anume despre izvoarele cu ape minerale. El îşi aminteşte cum a fost vindecat miraculos de gastrită în urma tratamentului cu apa unui izvor din Văleni. Astăzi, apele minerale nu sunt exploatate, dar localnicii şi cei din satele învecinate ştiu de existenţa lor şi vin cu găleţile la izvoare. Ioan Godja a considerat că e un detaliu despre Văleni căruia trebuie să-i acorde o mai mare atenţie, astfel că, deşi a mai amintit în alte cărţi ale sale despre existenţa acestor ape, în al patrulea volum le-a dedicat un spaţiu mai larg.

Un spaţiu amplu a acordat şi istoriei unui sat dispărut din apropierea localităţilor Văleni şi Glod. „Satul Mocira se crede că a dispărut din cauza secetei. Se afla pe un deal şi lipsea apa. Se cunoaşte despre existenţa lui de prin anul 1300 şi ceva, dar când a dispărut nu se ştie. Se ştie însă că primul nume al satului Glod a fost Mocira. Apoi s-a numit Glod“, mai relatează bătrânul.

Ioan Nemeş, preşedintele Asociaţiei Culturale „Tiberiu Utan“ din Văleni, l-a ajutat pe bătrân să publice cărţile. „La a doua carte am contribuit substanţial, dar la celelalte - mai slăbuţ.  E foarte interesant şi e grozav ca un localnic să aibă aceste preocupări: să pună în valoare zestrea spirituală a înaintaşilor noştri. Istoria e importantă pentru oricine, să ştim de unde venim, încotro ne ducem“, spune Ioan Nemeş. Ioan Godja-Ou a mai fost ajutat la redactarea şi culegerea informaţiilor din cărţile sale şi de alţi oameni de cultură.

Mai puteţi citi:

Cum faci mâncarea gustoasă fără carne. Ciulamaua de ciuperci este reţeta perfectă