Profesoara care scrie despre satul ei natal
0O profesoară din Arad este aşa de strâns legată de locul natal, încăt nu există eveniment în sat sau anivesare mai deosebită ca ea să nu fie prezentă, deşi acum locuieşte la oraş, la câţiva kilometri buni.
Florica Ranta Cândea a scris mai multe cărţi despre comuna Macea şi despre obiceiuri. Putem spune că profesoarei satul i-a fost patron spiritual. Autoarea a devenit propriul personaj, cărţile despre sat fiind de fapt nişte mici romane care vor compune marea carte. Ca să scrie despre sat, autoarea a trebuit să plece din el la cincisprezece ani într-un internat pe strada Ceaikovschi, ca mai apoi să se reîntoarcă dascăl.
Colegă de cancelarie cu foştii dascăli, nu şi-a purtat amintirile decât împletite într-un respect aparte, iar uliţa copilăriei i-a devenit Mănăstire, cum cum spune chiar ea. Vreme de aproape zece ani a dăscălit la Macea la Castel, timp în care s-a format ca om. Teiul eminescian i-a găzduit lansări de carte ca un balsam pentru suflet.
„Profesorii Elena şi Carol Feher, cu gingăşia sufletului, mi-au dat binecuvântarea pentru Baladă măcenilor care s-or pierdut ghie şireglă. O carte cu aproape cinci sute de nume şi porecle, din satul în care nu m-am mai dat plecată. Coperta mi-am ales-o singură, o poză de la Festivalul de Umor Vaslui 1980, unde am jucat un Monolog, cu un titlu predestinat, oarecum, Fata me, o fi, o doamnă?! Au urmat apoi, cărţile dedicate copiilor, semnate cu distinşii dascăli, căci dascălii nu au avut copii!”, spune Florica Ranta Cândea.
Florica Ranta Cândea, alături de cei care au partcipat la una dintre lansări FOTO Claudia Untaru
Într-un Ajun de Crăciun, Florica Ranta Cândea a mers în vizită la familia profesorului Feher pentru a vedea câteva manuscrise despre sat.
„Cei doi soţi mi-au spus că ei au notiţe de peste zeci de ani dar nimeni nu i-a provocat. Ajunsă acasă, desprinsă, parcă dintr-un vis cu ..profesori, ochii mi s-au luminat şi privirea mi s-a înceţoşat de atâta decenţă. Cum să corectezi profesorii care te-au învăţat Gramatica literelor şi Alfabetul cunoaşterii? În ziua de Bobotează i-am vizitat din nou. I-am rugat să scriem împreună despre sat”, mărturiseşte profesoara.
Aşa au apărut, volumele-Carte, vouă, fiilor satului, Macea, alean şi dor, Rapsozi şi rapsodii măcene. Sunt cărţi în care Vatra satului, ca un cântec, adăposteşte simfonia epicului, cu nume, porecle, amintiri, antropologie, toponimie, desprinse toate din cocia măceană.
Copertele au fost realizate de fiul profesoarei, azi pictor în Timişoara, care de fapt, a debutat tot la Macea dar ca şi caricaturist în 1987 la Festivalul de Umor sătesc.
Mai târziu, neţinând cont de faptul că ar fi ţinta propriului exil, profesoara a urmat un alt traseu. Bătând din poartă în poartă, scormonind arhive, fotograme, a luat creionul, sapa secera şi bicicleta şi s-a dus pe urme de mărturii orale ale localnicilor, vreme de câţiva ani până când a tipărit Mărturii măcene şi Macea. Vatră. Chipuri. Amintiri.
Profesoara spune că: „farmecul cărţilor sunt măcenismele, glosarele explicative, vorbele acelea de-ale noaşte, întâmplările şoade, la diferite sărbători, adevărate ..Cumetrii literare”. Ca să lase ceva şi învăţăceilor, şi-a pus elevii să scrie şi a editat cu ei cinci cărţi întrebând în final -Cine eşti, dumneata, domnule profesor?!
Florica Ranta Cândea alături de săteni la un eveniment din municipiu FOTO Claudia Untaru
Florica Ranta Cândea spune că scrisul despre sat i-a învăluit şi dovedit faptul că: „viaţa, ca un lac întins, e ca o eşarfă colorată în care fiecare culoare înseamnă iubire! croşetată! Una pe faţă, alta pe dos! Şi că, fiecare duleu bătut, la Gropoi sau Cânepişte e o fereastră sau o uşă deschisă!. Sătenii îmi respectă iubirea şi mă răsplătesc mereu, ba, când am de fugit câteva ore doar, şi să mă ascund sub o şapcă, sătenii mă recunosc după voce «tolvai, Floare îmi pare că tu eşti, după voce....»”.
Florica Ranta Cândea are 66 de ani şi este îndrăgită nu doar de localnicii din Macea, ci şi de prietenii şi colegii din municipiul Arad unde locuieşte acum. În Macea o serie de scriitori şi-au început cariera de profesori şi s-au dezvoltat la Şcoala Specială: Gheorghe Schwartz, Horia Ungureanu, Mihai Traianu şi Francisc Vinganu.
Vă mai recomandăm:
Legenda castelului din Macea: un grof cântă la pian într-o cameră misterioasă
Se încarcă comentariile...
