FOTO Cartierele arădene care pe vremuri au fost localităţi: Micălaca, Bujac şi Sânicolaul Mic
0
Cartierul Bujac este situat geografic în partea de Nord-Vest a municipiului Arad. Istoricii arădeni spun că din punct de vedere etimologic denumirea cartierului posibil să derive din cuvântul „bugeac”, de origine asiatică (turcă-bucak), cuvânt denumit în DEX ca însemnând „ţinut de stepă, brăzdat de văi adânci şi seci şi lipsit de ape curgătoare.
Motivaţia denumirii este plauzibilă deoarece terenul este lipsit de ape curgătoare. Tot atât de bine denumirea poate deriva din substantivul neutru „bulhac”, folosit şi astăzi în Moldova, sinonim cu mlaştină mocirlă, smârc (cf. dicţionar de sinonime).
Terenul cartierului până nu demult era foarte mlăştinos deoarece stratul de apă freatică este la suprafaţă. Mergând pe varianta turco-tătară a termenului de „bugeac-bu jac”, prima menţiune documentară o găsim tocmai în Moldova cronicarului fie de la avari, fie direct de la tătari.
Pe teritoriul judeţului Arad există încă destule localităţi în care anumite ţarini sau chiar părţi a satelor poartă denumiri care amintesc de contactul populaţiei autohtone cu hoardele turco-tătare. Spre exemplu, la Şepreuş, există o parte a satului numită şi astăzi „Tătari”, deoarece se pare că aici ar fi fost colonizaţi odinioară câţiva tătari. Oricum, zona mlăştinoasă şi vegetaţia specifică acesteia au contribuit decisiv la stabilirea denumirii de „Bujac”, cu derivatul său: „Pusta Bujac”.
Este cunoscut faptul că Aradul de astăzi s-a construit în timp, ca aşezare urbană compusă din mai multe aşezări rurale, după unii 13 la număr, atestate documentar în anumite perioade care, fi e s-au contopit, formând oraşul actual, fie au dispărut. Printre localităţile astfel menţionate se numără Micălaca, Şega, Geled, Abad, Desc, Chemperlaca sau Fuc. Cea cu numele de Abad este localizată de cei mai mulţi dintre istorici pe locul Bujacul de astăzi. (Material inspirit din Monografia cartierului Bujac din Municipiul Arad – la care au contribuit Pr. dr. Vasile Pop, Moise Ardelean, Ioan Buşan, Mariş Tafie, Dan Demşea şi Doru Sinaci)
Micălaca, cel mai populat cartier
Cel mai populat cartier al Aradului rămâne Micălaca. Iniţial a fost o comună, fiind ulterior înglobat în oraşul Arad, devenind un cartier al acestuia. În vara anului 1906, fizicianul maghiar Lóránd Eötvös a efectuat experimente fizice de gravimetrie în comuna pe atunci numită Mikelaka prin măsurătorile efectuate cu pendulul Eötvös s-au colectat date în sprijinul teoriei echivalenţei dintre masa inertă şi masa grea. („Principiul Echivalentei Slabe”).
Prin strădania credincioşilor şi sub păstorirea preotului paroh Romulus Furdui, la 8 septembrie 1930 s-a pus şi s-a sfinţit piatra fundamentală a actualei biserici cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. Construirea bisericii a durat patru ani (1930-1934) şi a fost efectuată conform proiectului arhitectului Silvestru Rafiroiu, cel care a conceput şi „Crucea Martirilor” („Troiţa”) din parcul Eminescu, precum şi alte edificii din Arad. Biserica este aşezată pe un soclu înalt de piatră cioplită, zidurile sunt de cărămidă, iar acoperişul este învelit cu tablă. Blocurile de locuinţe au putut fi ridicate în cartierul arădean de-abia în anii ‘80. Până atunci, revărsările râului Mureş au făcut practic imposibilă construcţia. Primele blocuri au apărut în zonele denumite 100, 200, Mioriţa, 500, 600 şi 700 şi au fost finalizate în anii 1982-1983. Ultimele construcţii comuniste au fost începute înainte de 1989 şi au fost finalizate după Revoluţie, în anii ‘90.
Regimul maxim de înălţime este parter şi opt etaje, dar sunt puţine imobile de acest tip. Sunt disponibile apartamente cu una-cinci camere, cu suprafeţe cuprinse între 37 şi 120 metri pătraţi. Preţurile au scăzut în ultima vreme în zonă, la fel ca peste tot în oraş. Micălaca este în estul Aradului, delimitat la nord de calea ferată Arad - Deva, la est de şoseaua de centură, la sud de strada Marginei şi la vest de râul Mureş. În acest cartier există mai multe spaţii comerciale, atât în interior, cât şi la ieşire. Există de asemnea, patru grădiniţe, două şcoli generale şi o parte din facultăţile Universităţii „Aurel Vlaicu”.
Există şi o clinică şi peste zece farmacii. De asemenea, cartierul are parcuri şi zone verzi amenajate, cum este Aleea Borsec. Despre identitatea acestui cartier a vorbit şi istoricul drd. Doru Sinaci, care a scris şi monografii.
,,Am pornit acest demers, privind redefinirea identităţii cartierelor municipiului nostru, pornind de la o realitate cât se poate de evidentă: Aradul este un conglomerat de cartiere, multe dintre acestea foste comune de sine stătătoare, care se încăpăţânează să-şi conserve identitatea. Arădenii, deşi acceptă – chiar cu mândrie – să se prezinte în faţa străinilor ca aparţinând cochetului şi (mai) civilizatului oraş din extremitatea vestică a României, fiind dispuşi să ofere oricând detalii referitoare la principalele puncte de atracţie din acest municipiu de tip occidental, în subsidiar şi, mai ales între ei, îşi definesc cu precădere identitatea de cartier. Găianul, pârneveanul, micălăceanul sau grădişteanul „de pământ” – adică individul care provine cel puţin dintr-o a treia generaţie de băştinaşi – foloseşte acest toponim identitar inclusiv pentru a se distanţa de „viniturile” contemporane, care populează în prezent blocurile ce s-au ridicat în jurul acestor cartiere tradiţionale. La biserica din Micălaca Veche, credincioasele cu poale şi cu fuste apretate chiar te întreabă despre locul unde stai: la case, sau la bloc. Desigur, această aplicaţie imobiliară este cât se poate de aleatorie, deoarece inclusiv „la blocuri” există oameni care sunt deja la a treia generaţie şi care au tot dreptul să se considere, la rândul lor, băştinaşi”, spune Doru Sinaci.
Sânicolaul Mic, purta denumirea de localitatea Sfântului Nicolae
Sânicolaul Mic este un cartier distinct al Aradului, cu o puternică personalitate urbanistică care îşi are orgintea în istoria lui, începută la 1453 şi continuată multe secole la statutul de comună, cu primar şi pecete proprie până în anul 1950, anul alipirii la Arad.
Sânicolaul Mic, alături de cartierul Aradul Nou au avut în timp o populaţie majoritar germană, şi ca urmare celor două cartiere le-a fost dedicată câte o monografie în limba germană. Sânicolaul Mic are monografia „Das war unser Klein Sankt Nicolaus” publicată în 2010 la editura Trinom scrisă de Paul Weiss locuitor al cartierului, emigrat astăzi în Germania. Ziua cartierului Sânicolau Mic, se desfăşoară în ultima duminică din luna mai. Vasile Motocea a scris în lucrarea „Sânicolaul Mic aşezarea cu cinci cimitire” că aşezarea Sânicolaul-Mic nu are pe plan local nici un fel de documente care să-i ateste existenţa.
La Arhivele Statului Arad, în marea lor majoritate, documentele istorice sunt în limbi străine. Multe date şi evenimente au fost reţinute din bogata colecţie de cărţi afl ate la Biblioteca Judeţeană, la Biblioteca Muzeului Judeţean şi chiar exponate din cadrul muzeului, la arhiva bisericii ortodoxe din cartier şi la cea catolică din Aradul-Nou.
„Căutând prin documentele vremii, am găsit o apreciere care mi-a reţinut atenţia. Multă vreme, localitatea a fost denumită Szent-Miklos, adică localitatea Sfântul Nicolae. E posibil ca denumirea localităţii să aibă legătură cu cea a hramului fostei biserici din lemn, până în anul 1804, şi care se găsea în apropierea actualei biserici, având hramul Sfântul Nicolae. Pe o bună parte din suprafaţa acestui cartier, casele sunt construite peste morminte”, afrima Vasile Motocea.
Mai puteţi citi: FOTO Cartierele Slatinei, botezate cu nume comuniste
Se încarcă comentariile...
