Steagul cu care Avram Iancu a mobilizat românii la luptă în 1848, scos la vânzare de un român din Germania
0Drapelul realizat din pânză, mătase şi broderie din fir de argint, reprezenta steagul de luptă al uneia din legiunile eroului naţional Avram Iancu. Inedita piesă de colecţie, o raritate absolută şi un adevărat obiect muzeal, a fost scoasă la vânzare de către un colecţionar din străinătate.
Steagul aparţine, potrivit organizatorilor licitaţiei, casa Artmark, unui român stabilit în Germania, care l-a moştenit de la înaintaşii săi. „Statul român are ocazia să cumpere steagul de luptă a lui Avram Iancu, piesă de valoare insetimabilă, care să ajungă apoi într-un muzeu, să fie văzut de publicul larg. Până la urmă, la licitaţie statul are plăcuţa cu numărul 1. Şi pentru noi este o premieră, când vine vorba de valoarea istorică a obiectului“, spune Valeriu Sângeorzan, de la casa de licitaţii Artmark.
Scos la licitaţie pentru 10.000 de euro
Partea centrală a drapelului este realizată din pânză pictată pe ambele feţe, ilustrează apelul la protecţia divină prin invocarea unor figuri ale panteonului ortodox, grupate în jurul Mântuitorului. Marginile sunt decorate în culorile naţionale, roşu, galben şi albastru. Obiectul reprezintă o piesă extrem de rară, cu o valoare istorică deosebită, fiind în acelaşi timp un artefact de colecţie râvnit de colecţionari, spun organizatorii licitaţiei.
Steagul de luptă care, împreună cu celebra lozincă a lui Iancu „Voi suntei poporul!”, a mobilizat ardelenii în
timpul Revoluţiei de la 1848, a pus în dificultate experţii evaluatori. Aceştia au recunoscut că „este greu, aproape imposibil, a evalua un obiect cu o astfel de încărcătură emoţională şi istorică”. Preţul de pornire a fost stabilit totuşi la 10.000 de euro.LIcitaţia va avea loc în Bucureşti, marţi, 22 octombrie, la Athénée Palace Hilton, începând cu ora 19:00.
Cine a fost Avram Iancu
Singura regiune care nu a putut fi controlată de guvernul revoluţionar maghiar la 1848 a fost aceea a munţilor Apuseni, apărată de Avram Iancu şi de legiunile sale. Trebuie spus că disciplina impusă de crăişorul Munţilor Apuseni, după cum mai este cunoscut, uneori cu mijloace extreme, a fost dură, dar necesară până la urmă în faţa unor luptători mai degrabă ţărani, neobişnuiţi cu războiul. Ataşamentul românilor pentru persoana lui Avram Iancu, strâns legat de rolul său de comandant al Revoluţiei române de la 1848, va conduce în percepţia colectivă românească la conturarea unei staturi de proporţii grandioase, cu calităţi mult superioare celor comune. Mitul eroului Iancu se conturează în pas cu derularea existenţei sale terestre şi chiar printre oamenii aflaţi în preajma şi subordinea lui. Legende privitoare la persoana sa se plămădesc şi circulă încă din anii Revoluţiei, în rândul românilor şi maghiarilor deopotrivă.Poate una dintre cele mai frumoase şi mai expresive, în legătură cu o întâlnire mai puţin obişnuită între Iancu şi împărat, sună aşa: „Când intra Iancu la împărat...(de la Viena, n.a.) trei lumânări erau în mâna sa şi în mâna împăratului ardeau trei lumânări. Lumânările dinaintea împăratului s-au stins de la sine. Iancu a mers înainte, a aprins lumânările împăratului şi pe ale sale le-a stins. Îndată ce s-a retras mai înapoi însă, lumânările împăratului s-au stins, iar ale sale s-au aprins (din nou). Fiule Iancu, a zis bătrânul împărat, nu mă împotrivesc mai departe lui Dumnezeu, i-am înţeles voinţa şi mă învoiesc ca de acum înainte tu să fii împăratul Ardealului“.
(Text scris de NICU NEAG)