Premieră în justiţia din România: testări poligraf transformate în probe de procurori pentru a obţine incriminarea comisarului Berbeceanu
0
Anchetatorii comisarului Traian Berbeceanu, condamnaţi la închisoare cu executare în prima fază a procesului de la ÎCCJ, s-au folosit chiar şi de testările poligraf ale unor martori pentru a obţine probe împotriva fostului şef de la BCCO Alba Iulia.
Potrivit instanţei de la ÎCCJ, ”testările poligraf nu sunt probe în sensul art.100 Cod procedură penală, dar fiind înscrisuri pot fi apreciate într-un ansamblu probatoriu”. Judecătorii susţin că, de cele mai multe ori, aceste testări sunt utile în special în faza de urmărire penală, pentru clarificarea versiunilor de anchetă.
”Probele demonstrează că inculpaţii Mureşan Ioan şi Muntean Alin au folosit aceste înscrisuri pentru a ascunde adevărul şi nu pentru a-l afla. Astfel, în cazul martorilor U. şi S. se poate observa o mistificare a prezentării rezultatelor acestor testări poligraf, prin aceea că au fost folosite doar unidirecţional în scop incriminator, contrar motivului ce a determinat folosirea acestor testări şi străin de întrebările adresate, iar în cazul lui R., testarea poligraf a fost trecută pur şi simplu cu vederea, ignorată. Este dincolo de orice altă concluzie, că deşi în cazul lui B., U. şi S. nu s-a adresat nicio întrebare referitoare la deconspirarea percheziţiilor, totuşi cele consemnate a fi fost petrecute în procedura pre-testare au fost folosite unidirecţional şi persuasiv pentru susţinerea unei acuzaţii nedrepte, iar în situaţia lui R. rezultatele palpabile ce indicau falsitatea incriminării lui Berbeceanu Traian, au fost trecute sub tăcere şi ignorate”, se afirmă în motivarea deciziei de la ÎCCJ.
Judecătorii mai susţin că modalitatea prin care a fost emisă Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale relevă faptul că inculpatul Mureşan Ioan a transformat metoda ştiinţifică a testului poligraf într-o veritabilă probă, pe care a manevrat-o potrivit scopului urmărit. ”Astfel, deşi rezultatele testărilor nu sunt o probă în sine din perspectiva Codului de procedură penală, inculpatul le-a menţionat doar acolo unde îi era favorabilă susţinerii alegaţiilor, cum a fost cazul martorului B., despre care a susţinut că a minţit la întrebarea dacă Berbeceanu Traian i-a transmis date din dosar, dar a trecut sub tăcere toate demersurile nelegale realizate asupra acestuia pentru a-l determina să facă declaraţii incriminatoare la adresa lui şi fără să analizeze probele cauzei”, se precizează în documentul instanţei de judecată. Printre martorii testaţi poligraf s-au aflat şi soţii L., iar rezultatele au fost folosite împotriva lui Berbeceanu Traian, ”dar s-a ascuns cum s-a ajuns în fapt la obţinerea acelor relatări”.
”Atât în Ordonanţa de punere în mişcare, cât şi în referatul cu propunerea de arestare preventivă, inculpatul Mureţan Ioan a consemnat nereal: ... dovada cunoaşterii de către cei trei a momentului percheziţiilor îl reprezintă faptul că atât U., cât şi S. au trecut proba cu detectorul poligraf. Mai mult, toate probele evidenţiază că inculpaţii Mureşan şi Muntean cunoşteau că rezultatele testărilor nu pot conduce către o incriminare a lui Berbeceanu, deoarece scopul lor era să verifice versiunile de anchetă exclusiv în ceea ce priveşte activitatea de evaziune fiscală, după cum rezultă explicit din actele procedurale întocmite bpentru dispunerea efectuării celor două constatări tehnico-ştiinţifice tip poligraf din datele de 2.08.2012 şi 25.10.2012”, afirmă judecătorii în motivarea deciziei de condamnare a inculpaţilor, respectiv de achitare a comisarului Traian Berbeceanu.
Alte precizări ale instanţei de judecată din sentinţa penală pronunţată în iunie 2016:
Înalta Curte mai reţine că inculpatul Mureşan Ioan a profitat de funcţia deţinută, aceea de procuror şef al Serviciului Teritorial Alba din cadrul DIICOT şi astfel, deşi nu avea în instrumentare dosarul penal, cu acceptul procurorului de caz, atât personal, cât mai ales, cu contribuţia necondiţionată a inculpatului Muntean, au administrat probe nelegale prin folosirea de promisiuni şi îndemnuri la adresa unor persoane ce se aflau în stare de deţinere.
(...)Prin actele procesuale întocmite, inculpatul Mureşan Ioan a „acoperit”, aşa cum s-a arătat, această activitate infracţională, prin utilizarea contrar scopului normei legale, dispoziţiile referitoare la disjungerea şi reunirea cauzelor. Astfel, „probele” obţinute controlat au fost disjunse din cauzele iniţiale, respectiv din dosarul nr....D/P/2012 s-a disjuns dosarul nr....D/P/2013, iar din dosarul nr....D/P/2011 s-a disjuns dosarul nr....D/P/2013, pentru ca apoi ambele cauze să fie conexate la data de 30.09.2013 la dosarul nr....D/P/2011 privind familia Biriescu, constituit ulterior, în adevăratul scop al acţiunilor sale - dosarul Berbeceanu. Doar în acest dosar, inculpatul Mureşan Ioan şi-a asumat „la vedere” actele procesuale întocmite împotriva lui Berbeceanu Traian, fiind sprijinit pe parcursul anchetei atât de către inculpatul Muntean Alin cât şi de către inculpatul Cean Nicolaie. (...)
Nu există niciun dubiu cu privire la concluzia că inculpatul Mureşan Ioan a urmărit să-l incrimineze pe Berbeceanu Traian, căruia cu un cinism incalificabil i-a reproşat în actul de acuzare tocmai că nu s-ar fi sesizat pentru faptele ce i-ar fi fost relatate de către L.: „ ... Legal şi conform atribuţiilor de serviciu ale comisarului şef Berbeceanu Traian, şeful Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba, acesta ar fi trebuit să ia măsuri pentru cercetarea grupului infracţional şi stoparea infracţiunilor comise de care a luat cunoştinţă şi cu privire la care avea competenţă şi nu să acorde protecţie şi sfaturi liniştitoare liderilor grupării (L. şi S.), sau măcar să sesizeze ori să transmită informaţiile deţinute altor organe judiciare ale statului, deşi scopul înfiinţării B.C.C.O. era tocmai acela al combaterii fenomenului de criminalitate organizată şi al unor astfel de grupări....”. (...)
În limitele investirii sale, Înalta Curte observă că la nivelul DIICOT exista o „practică” concretizată prin aceea ca procurorii cu funcţie de conducere să se implice, atât personal, cât şi prin procurori interpuşi, în anchete ce nu erau repartizate potrivit legii şi în acest sens are în vedere declaraţiile martorilor: Înalta Curte constată că această „practică” de a trimite un procuror, cu ordin de serviciu, înainte de a se declanşa acţiunea propriu-zisă împotriva unei persoane, nu este prevăzută în legea procesual penală, în legea de organizare judiciară ori în Regulamentul de organizare şi funcţionare al DIICOT şi este cauza favorizantă ce a condus la săvârşirea faptelor comise de către inculpaţii Mureşan Ioan şi Muntean Alin, deoarece tocmai această „practică” a fost urmată de către inculpatul Mureşan pentru a interveni într-o anchetă ce era instrumentată de către un alt procuror, de la un nivel inferior. (...)
Formularea „acuzaţiilor” la adresa lui Berbeceanu Traian a avut la bază doar date, neverificate şi necoroborate, care nu pot avea nici măcar caracterul unor indicii temeinice, deşi în actele de inculpare s-a susţinut expres că aceste acuzaţii au la bază probe certe.
Instanţa supremă motivează şi de ce a decis aplicarea pedepselor cu executare în cazul celor trei inculpaţi: ”executarea pedepsei în regim privativ de libertate este singura modalitate care poate asigura un răspuns ferm pentru a se asigura o reparare a încrederii faţă de actul de justiţie, dar în acelaşi timp şi un răspuns pentru faptele comise de către inculpaţii Mureşan Ioan, Muntean Alin şi Cean Nicolaie, care deşi au perceput consecinţele profunde pe care le-au produs prin faptele lor asupra unui om nevinovat, până în ultimul moment procesual, au urmărit demonstrarea unor alte şi alte „incriminari” la adresa ofiţerului de poliţie”.
În final, Traian Berbeceanu a fost achitat iar cei trei inculpaţi care au lucrat la dosarul împotriva sa au primit pedepse cu executare: Ioan Mureşan a fost condamnat la 7 ani de închisoare, Alin Muntean a primit 4 ani după gratii, iar Nicolaie Cean a fost condamnat la 2 ani de detenţie. Aceştia nu au recunoscut acuzaţiile aduse şi au precizat că sunt nevinovaţi. Din punct de vedere legal, prezumţia de nevinovăţie a tuturor inculpaţilor din dosar subzistă până la pronunţarea unei sentinţe definitive. Dosarul va intra în cea de-a doua etapă, urmând să ajungă în apel, tot la o instanţă de la ÎCCJ. O decizie definitivă va fi pronunţată cel mai devreme în 2018.
Se încarcă comentariile...
