Misterul tăbliţelor de la Sinaia. Teoriile care privilegiază falsul ordinar în dauna cronicii originale a istoriei dacilor
0
Un set de artefacte arheologice controversate, descoperite în urmă cu circa 140 de ani provoacă dezbateri în luma istoricilor din România. Sunt Tăbliţele de la Sinaia, realizate din plumb şi scrise într-o limbă necunoscută sau inventată, în alfabetul grecesc, textele fiind însoţite uneori şi de imagini.
Unii presupun că Tăbliţele de la Sinaia ar fi o cronică a dacilor - menţionează nume de regi daci şi toponime dacice. Specialiştii - istoricii şi lingviştii - le consideră în general falsuri moderne. Astăzi se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti, de mai bine de un secol.
Originea tăbliţelor este obscură şi controversată. Cei care susţin autenticitatea inscripţiilor de pe ele se împart aici în două categorii: cei care care consideră că tăbliţele de plumb de astăzi sunt originalele realizate de daci şi cei care susţin că actualele tăbliţe de plumb sunt copii ale unor tăbliţe dacice orginale de aur, descoperite cu ocazia săpării fundaţiei castelului Peleş, copiate şi apoi topite la ordinul lui Carol I, care ar fi vrut să folosească aurul tăbliţelor dar să păstreze pentru posteritate informaţia de pe ele.
În lucrarea ”Tezaurul dacic de la Sinaia - legendă sau adevăr ocultat?”, Dumitru Manolache încercat să strângă laolaltă puţinele mărturii scrise existente şi declaraţiile oferite lui de către oameni care ar fi intrat în contact cu tăbliţele sau ar fi auzit de „tradiţia locală” referitoare la ele. În ciuda caracterului anecdotic al informaţiilor, există totuşi specialişti, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora Peţan, care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la premisa că acestea sunt adevărate.
„În anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleş, [...] s-a descoperit un tezaur de aur, compus din mai multe
tablete scrise în relief şi alte obiecte de aur. Din ignoranţă - tezaurul fiind privit doar ca valoare de aur- a fost cedat de către guvernul procarlist Lascăr Catargiu domnitorului Carol I de Hohenzollern. Operaţia a fost efectuată prin administraţia locală şi jandarmi, în cea mai mare taină şi, astfel, tezaurul cu piese de aur, care ar fi fost impresionante, a dispărut. Posterităţii au rămas doar copiile efectuate pe metal nepreţios de autorităţile locale, la atelierele metalice [...], care au constituit nucleul fabricii de cuie, înfiinţată apoi în Sinaia în anul 1892. Facsimilele au rămas în păstrare la Mânăstirea Sfântul Nicolae din Sinaia. Tradiţia a fost transmisă de foştii primari ai comunei Sinaia: Gh. Gătej, I. Suvrezeanu, I. Manoilescu, Ghiţă Ionescu, I. Stoicescu, Gh. Matheescu, inginerul silvic Vasile Al. Ionescu,[...] domiciliat în Sinaia încă din 1921, şi pe care o vizitase încă din 1912. De-a lungul vremii, a făcut numeroase investigaţii asupra dramei tezaurului şi, încercând să studieze şi să descifreze scrierile lor, a înmânat unele copii arheologului prof. Niculescu-Plopşor”, afirmă Iordache şi Bălaş Moldovan în lucrarea „Dacii vorbesc. Introducere în tracologie”.
Dumitru Manolache susţine că istoria plăcilor despre care, generic, se spune că provin de la Sinaia, poate fi
explicată doar în limita a patru ipoteze: prima, existenţa într-adevăr a unor originale de aur care, într-un anumit moment, au fost copiate în plumb, aşa cum susţin tradiţia şi o serie de dovezi indirecte, prezentate de noi până acum; a doua, existenţa unor plăci de aur care nu au fost topite în totalitate, parte din ele păstrate de Casa Regală, ajunse fie la Moscova, odată cu Tezaurul României, fie la Banca Naţională Română, sau, de ce nu, fie rămase la Peleş; a treia, inexistenţa unor originale de aur sau din alte materiale, situaţie în care plăcile de plumb cunoscute astăzi ar fi produsele unuia sau a mai multor falsificatori; şi a patra, autenticitatea artefactelor din plumb cunoscute astăzi.
Zvonurile, niciodată confirmate oficial, dar nici infirmate categoric, spun că pe la 1890 regele Carol I şi-a dat
seama că Peleşul va costa mai mult decât banii din averea personală pe care el îi avea disponibili. Motiv pentru care a trebuit să folosească “darul” pe care i-l făcuse guvernul Catargiu. Se mai spune că el ar fi cerut părerea unor mari cărturari ai acelor vremuri. Fascinaţi doar de vestigiile care aveau legătură cu Roma antică, se pare că savanţii vremii nu au fost însă prea impresionaţi de acele relicve. Motiv pentru care l-au încurajat pe suveran să le topească şi să utilizeze aurul obţinut pentru finanţarea Castelului Peleş. Mult mai interesat de istorie, regele a dispus totuşi ca, înainte de a fi topite, vestigiile antice să fie copiate în aliaj tipografic. Copiile ar fi rămas la Peleş până în 1947-1948, când, după venirea comuniştilor la putere, au fost transferate la muzeul din Bucureşti.
“Istoria acestor plăcuţe îşi are începutul în urmă cu un secol, la Mănăstirea Sinaia, unde le-a adus nu se ştie
cine. Erau în număr de 100, unele dintre ale având 10 kilograme, dar la Institutul de Arheologie există acum doar 35 neinventariate şi mai sunt încă vreo 50 risipite prin alte locuri. Există părerea că ar fi fost de aur, iar cele care au rămas nu sunt altceva decât nişte replici în plumb. Privindu-le, însă, cu luare aminte, impresia este de autenticitate. Au fost numite pornindu-se de la propensiunea acestuia de a inventa un alfabet getic în polemosul său cu Grigore Tocilescu”, arată istoricul George Coandă, în lucrarea sa “Vechi coduri ale românilor”.
După decenii de tăcere, plăcile de la Sinaia au revenit în actualitate după anul 2000, fiind scrise articole şi chiar cărţi ce au ca subiect originea aecestora. Totuşi, până în prezent nu au fost studiate într-un mod ştiinţific, care să ofere o soluţie clară la dezbaterile existente în legătură cu originea acesora.
Se încarcă comentariile...
