Hitler sau Stalin, cine a fost cel mai mare criminal din istorie. Psihopatul ucigaş şi paranoicul cu un „complex mesianic” - controversa înfiorătoare lăsată în urmă
0Părerile istoricilor sunt împărţite, având în vedere că amândoi sunt vinovaţi de moartea a zeci de milioane de oameni. Perioada mai lungă în care s-a aflat la conducerea Uniunii Sovietice îl indică pe Stalin ca fiind mai ”sângeros” decât Hitler, deşi metodele aplicate nu par atât de dure în raport cu Germania nazistă.
Cifrele maxime indicate de mai mulţi istorici indică faptul că Iosif Stalin ar avea o răspundere privind moartea a peste 20 de milioane de oameni, în timp ce Adolf Hitler ar fi vinovat pentru mai mult de 15 milioane de victime. Amândoi au pus în aplicare două metode proprii de exterminare: gulagul şi holocaustul.
Iosif Stalin a fost Secretarul General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică din 1922 până la moartea sa în 1953. În această perioadă, Ucraina a trecut printr-o mare foamete cauzată de deciziile politice şi administrative ale dictatorului. Între cinci şi 10 milioane de oameni au murit în urma acestui genocid, doar în Ucraina.
Regimul impus de dictatorul sovietic viza o politică de epurare a Uniunii Sovietice de orice persoană care era considerată a fi inamicul statului. Istoricii sunt, în general, de acord că foametea, mortalitatea din lagărele de muncă şi din închisori, ca şi terorismul de stat (deportările şi epurările politice) au făcut milioane de victime de care Stalin şi tovarăşii săi sunt responsabili direct sau indirect. Câte milioane de victime au murit pe vremea lui Stalin este o chestiune îndelung disputată. Deşi nu s-a recunoscut o cifră oficială, cele mai multe estimări sunt între 15 şi 20 de milioane de victime.
Comparaţii ale rezultatelor recensămintelor din perioada 1926-1937 sugerează decesul a 5 – 10 milioane de oameni în plus faţă de ce ar fi fost normal în acea perioadă, cei mai mulţi morţi de foame în perioada 1931-1934. Recensământul din 1926 arată că populaţia Uniunii Sovietice era de 147 milioane, iar în 1937 recensământul da un total de 162-163 milioane. Aceste cifre sunt cu 14 milioane mai puţin decât valoarea estimată a populaţiei şi nu au fost dezvăluite, totul fiind considerat ”sabotaj” iar cei care s-au ocupat de organizarea recensământului au fost aspru pedepsiţi. 50 de milioane de morţi reprezintă cifra cea mai mare care a fost estimată pentru perioada 1920 – 1953, dar, cel mai probabil, ea este exagerată.
Gulagul a fost principala modalitate de exterminare în perioada cât Stalin a condus Uniunea Sovietică. În traducere din limba rusă cuvântul reprezintă prescurtarea de la ”Administraţia Generală a Lagărelor de Muncă Forţată” şi a fost o ramură a poliţiei interne şi serviciilor de securitate sovietice care controla sistemul penal al lagărelor de muncă, a închisorilor şi lagărelor de detenţie.
Cum aceste lagăre găzduiau criminali de toate tipurile, sistemul Gulag-ului a devenit cunoscut ca un loc pentru deţinuţii politici şi ca un mecanism de represiune a opoziţiei politice în Uniunea Sovietică. Chiar dacă a întemniţat milioane de oameni, numele a devenit familiar în Occident după publicarea de către Aleksandr Soljeniţîn a cărţii Arhipelagul Gulag în 1973 care făcea asemănarea dintre numeroasele lagăre împrăştiate în toată ţara cu un lanţ de insule.
Psihopat ucigaş
În volumul intitulat ”Red terror” (Teroarea roşie), Jorg Baberovski, profesor la Universitatea Humboldt îl descrie pe Stalin că fiind un violent şi nemilos psihopat, un despot crud şi, totodată, un ucigaş în masă, omul care a aruncat o întreagă naţiune în haos şi teroare. Omul care a condus Uniunea Sovietică timp de 26 de ani este descris drept un ucigaş care dorea să simtă plăcerea reală a agresiunii şi violenţei asupra semenilor, totul fiind executat, potrivit autorului, ca un pur antrenament.
Dictatorul sovietic nu a fost capabil să facă distincţia între prieteni şi duşmani. În imperiul sau paranoic, oamenii erau lichidaţi fără discriminare. Pentru Stalin nu existau conceptele de ”bun sau rău”, toţi cetăţenii fiind consideraţi potenţiali duşmani. Viaţă de zi cu zi era marcată de foamete, persecuţie, teroare, tortură, exproprieri forţate, distrugerea mijloacelor de subzistenţă a oamenilor obişnuiţi, continuă autorul german.
Un citat celebru atribuit lui Stalin este ”Moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este statistică”. Acesta ar fi fost răspunsul dat de dictatorul sovietic lui Churchill în timpul Conferinţei de la Ialta în 1945. Stalin a murit la 5 martie 1953, la vârstă de 73 de ani, iar cauza oficială a morţii a fost o hemoragie cerebrală. Trupul său a fost mumificat şi păstrat în Mausoleul lui Lenin până la 3 octombrie 1961, când a început destalinizarea în Uniunea Sovietică. Trupul lui Stalin a fost îngropat, după aceea, lângă zidul Kremlinului.
Adolf Hitler şi Holocaustul
Adolf Hitler a fost numit Cancelar al Germaniei în 1933, devenind ”fuhrer” din 1934 până la sinuciderea lui din 1945. Politicile lui Hitler care vizau cuceriri teritoriale şi subjugarea rasială au dus la uciderea a milioane de oameni nevinovaţi. Cel mai dramatic eveniment din perioada conducerii lui Hitler a fost genocidul evreilor, cunoscut în istorie ca Holocaust.
Şi în cazul perioadei cât Hitler a condus Germania nazistă, principalele surse pentru statisticile privind numărul morţilor sunt comparaţiile dintre recensămintele de dinainte de război şi cele postbelice. În a treia ediţie a lucrării sale în trei volume, The Destruction of the European Jews, Raul Hilberg a estimat numărul evreilor omorâţi în Holocaust la 5,1 milioane. Această cifră include ”peste 800.000” care au murit din cauza ”ghetoizării şi privaţiunilor”; 1.400.000 ucişi prin ”împuşcare în aer liber” şi până la 2.900.000 pieriţi în lagăre de concentrare. Hilberg estimează numărul de morţi în Polonia la circa 3 milioane de persoane. Dintre aceştia, 2 milioane erau etnici polonezi, restul de un milion fiind membri ai minorităţilor etnice, ucraineni, bieloruşi. Marea majoritate a celor ucişi erau civili, masacraţi mai ales în timpul operaţiunilor speciale ale Germaniei naziste.
Potrivit istoricului Michael Berenbaum, între două şi trei milioane de prizonieri de război sovietici (57% dintre toţi prizonierii de război sovietici) au murit din cauza malnutriţiei, maltratărilor sau execuţiilor între iunie 1941 şi mai 1945, majoritatea în timpul primului an de captivitate. Conform altor estimări ale lui Daniel Goldhagen, aproximativ 2,8 milioane de prizonieri de război sovietici au murit în opt luni între 1941–42, cu un total de 3,5 milioane până la jumătatea anului 1944. Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite a estimat că 3,3 milioane din cei 5,7 milioane de prizonieri de război sovietici au murit fiind captivi ai germanilor, în comparaţie cu 8.300 din 231.000 de prizonieri britanici şi americani. Romii au fost, de asemenea, vizaţi de politica de exterminare a regimului nazist. Ian Hancock, director al Programului de Studii Romani şi al Arhivei şi Centrului de Documente Romani de la Universitatea Texas din Austin, a înaintat o cifră a morţilor de etnie romăde peste 500.000 de persoane.
În total numărul morţilor la nivel mondial în cel de-al doilea război mondial, care include militarii, civilii şi cei decedaţi în Holocaust se ridică la aproximativ 70 de milioane de persoane.
Paranoia şi ”complex mesianic”
Un studiu psihologic al discursurilor lui Adolf Hitler, realizat de un serviciu de ascultare a programelor radiofonice lansat de BBC în 1942, a semnalat paranoia acestuia faţă de evrei, în momentul în care liderul nazist a lansat teza "soluţiei finale". Studiul a fost făcut public în 2012 de Universitatea Cambridge. Potrivit AFP, istoricul Scott Anthony a intrat în posesia unui document ce a aparţinut familiei unui sociolog renumit, Mark Abrams, care lucra în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru serviciul de ascultare a programelor radiofonice lansat de BBC. Un departament special din BBC avea sarcina de a monitoriza şi a analiza emisiunile radiofonice din Germania şi din celelalte ţări ocupate din Europa şi de a redacta un raport săptămânal.
Acest serviciu de ascultare a propagandei inamice, alături de o unitate de cercetare psihologică, încerca să descifreze resorturile psihologice care îl animau pe Hitler prin intermediul discursurilor acestuia. Studiul, comandat de Mark Abrams unui coleg, Joseph MacCurdy, evoca în 1942 ”tendinţele morbide” ale lui Hitler şi obsesia sa tot mai mare pentru ”otrava evreiască”. MacCurdy vorbeşte în document despre un ”complex mesianic” al lui Hitler, care îl făcea să se creadă implicat într-o cruciadă contra răului, întruchipat în opinia sa de evrei. Studiul denotă o ”fobie” crescândă a lui Hitler faţă de evrei şi subliniază faptul că liderul nazist îi considera pe evrei nu doar o ameninţare pentru Germania, ci şi «o întreprindere diabolică universală»”.
VIDEO DOCUMENT ”Ţara Moţilor”, cel mai bun documentar la Festivalul de film de la Veneţia în 1939
Se încarcă comentariile...
