Cum s-a abătut „mânia lui Dumnezeu“  pe cătanele grofului din Geoagiu care pusese gând rău unei Biserici de piatră din Munţii Apuseni în 1841

Întâmplarea a avut loc în perioada în care românii din Transilvania nu aveau voie să ridice Biserici decât din lemn. Îndrăzneala preotului şi a credincioşilor din satul Glod, din Munţii Apuseni, de a-şi zidi lăcaş de închinare lui Dumnezeu din piatră,  a stârnit furia „şpanului“ pe pământurile căruia vieţuiau.

Despre biserica din satul Glod, ce aparţine acum comunei Almaşu Mare, judeţul Alba, se spune că în 1841 sătenii şi preotul lor, Iosif Rob Becar, s-au hotărât să zidească un lăcaş de cult. Asta, pentru că Biserica din lemn se ruinase şi era necesară ridicarea alteia. Cum autorităţile vremii nu dădeau „dezlegare“ pentru aşa ceva, românii din Glod s-au hotărât să „rişte” construindu-şi biserica din piatră.

„După un obicei întâlnit cam peste tot (până şi în veacul XX la Almaşu de Mijloc!), credincioşii au început zidirea pe marginile pereţilor exteriori ai bisericii din lemn. Numai că, fiind înştiinţate autorităţile „şpanului” („uradalmy birö) din Geoagiu de Jos, acesta a venit cu armata peste Bozeş, Băcâia, Cheile Cibului şi sosind în Glod s-au pus să-l bată pe preot şi lucrători, ca să dărâme ce au construit“, se spune în lucrarea „Repere monografice”, coordonată de Valer Petru Olea, cof. univ. dr. Vasile Moga, drd. prof. Constantin Inel, protopop Vasila Răscău şi av. dr. I. Valerui Todea.

Furtuna „din senin“

„Îngenunchind preotul Iosif Rob Becar - iobagul / robul - şi rugându-se Sfinţilor Arhangheli, patronii lăcaşului şi ocrotitorii parohiei, a dat Dumnezeu o furtună „din senin” şi fulgerele au lovit câţiva slujitori ai şpanului. Vă închipuiţi, stimaţi cititori, spaima acelor demolatori, dar şi ruga în genunchi, cu lacrimi în ochi, a căpeteniei către preot „să oprească mânia Cerului”. La ruga preotului, s-a făcut senin, comandantul promiţându-le libertatea de a ridica biserica din ce vor ei şi luându-şi morţii trăzniţi s-a retras cu jale la Geoagiu de Jos. Mai mult, la scurt timp, a trimis preotului o importantă sumă de bani, ajutor bisericii, promiţând sprijin episcopului Moga să vină liber să le sfinţească lăcaşul. Aşa s-a şi întâmplat, iar pe piatra prestolului bisericii s-a scris cu litere chirilice: «Stăpânind împăratul Ferdinand, la anul 1841 s-au făcut aceasta, arhiereu fiind Vasile Moga, protopop Petru Pipoş şi preot Iosif Rob Becar»“, se mai spune în lucrarea citată.

Lucrări de reparaţii a Bisericii din Glod au avut loc în anii 1960, când a fost descoperit prestolul(n.r. Sfânta Masă pe care se sfinţeşte pâinea şi vinul), gaura din mijloc deschisă şi conţinutul aruncat. „Erau ceva resturi de hârtii şi miezuri de prescură” (sigur sfintele moaşte!) spunea, potrivit sursei citate,  bătrânul crâsnic Bazil Maniu, fără să-şi dea seama de profanarea făcută din crasa neglijenţă a preotului, care trebuia să atenţioneze lucrătorii că nu au voie să descopere şi să „cureţe” prestolul.

Biserica din satul Glod, aflată într-o zonă mirifică, parcă mai aproape de Dumnezeu, este considerată în literatura de specialitate drept una predestinată dăinuirii credinţei străbune.(Articol scris de NICU NEAG)