Anii negri ai comunităţii evreieşti din Alba: raţie de 150 de grame de pâine pe zi, deposedaţi de firme şi proprietăţi
0
Măsurile represive luate împotriva populaţiei evreieşti, după anii ´40, au fost deosebit de dure. A fost o perioadă neagră, în care comunitatea evreiască, pentru simplul fapt că aparţinea unui anumit rit şi avea o anumită etnie, a suferit privaţiuni care acum ar părea de neimaginat. Aveau o raţie de pâine de 150 de grame pe zi şi nu puteau merge în piaţă decât după ora 10.00, când nu se mai găsea nimic.
Chiar dacă evreii din Alba Iulia nu au fost deportaţi după anul 1940, comunitatea acestora a avut mult de suferit. A fost o perioadă neagră, în care comunitatea evreiască, pentru simplul fapt că aparţinea unui anumit rit şi avea o anumită etnie, a suferit nişte privaţiuni care acum ar părea de neimaginat. Fiecare evreu avea o raţie de pâine de 150 de grame pe zi. De asemenea, populaţia care făcea parte din această etnie era obligată să meargă la piaţă doar după ora 10.00, când nu mai era aproape nimic de cumpărat pe tarabe.
Un tabel al comercianţilor evrei din Alba care deţineau firme, aflat în colecţia Arhivelor Naţionale Alba, dovedeşte cum aceştia erau deposedaţi de unităţile comerciale sau întreprinderile pe care le aveau. Le era luată munca de o viaţă şi, odată cu asta, erau deposedaţi şi de case. Au fost obligaţi să lucreze în domenii în care nu erau pregătiţi. Erau de meserie doctori, farmacişti, ingineri şi au ajuns să fie obligaţi să sape şanţuri, să construiască poduri, să fie oameni de serviciu la anumite instituţii de stat. Au fost obligaţi să plece de acasă şi au fost internaţi în lagărele de muncă. Iar pe lângă toate aceste măsuri, legiunea le confisca aparatele de radio. Un document cu instrucţiuni generale privind munca obligatorie a evreilor arată că aceştia erau obligaţi, pe lângă munca de jos şi din lagăre, să aibă relaţii intime numai cu românce.
Document referitor la comuniateta evreilor aflat la Arhivele Naţionale Alba
Pentru munca în folosul armatei sau a statului, evreii erau împărţiţi în trei categorii. Aceştia erau „folosiţi” şi în niciun caz nu face referire la faptul că vor lucra. O categorie erau „evreii în vârstă de 18 şi 19 ani, precum şi cei de la 41-50 de ani împliniţi, care vor fi folosiţi individual sau în grup, în interesul armatei instituţiilor de stat/judeţ/comună sau la întreprinderi particulare care lucrează în folosul armatei şi economiei naţionale şi numai pe timpul cât se efectuează contractele”.
Interiorul Sinagogii din Alba Iulia
Din documente rezultă că în perioada celui de al doilea război mondial la Alba Iulia exista o comunitate puternică evreiască care număra peste 2.000 de suflete, având o şcoală primară cu predare în limba ebraică, existau două sinagogi din cărămidă, una aparţinând comunităţii sefarde iar cealaltă comunităţii aşchenaze. Pe timpul acestei conflagraţii mondiale, evreii din oraşele şi satele judeţului Alba (Sebeş, Aiud, Blaj etc.) au fost obligaţi prin lege să se comaseze în oraşul de reşedinţă, Alba Iulia.
Evreilor strămutaţi nu le-a fost asigurată cazarea, aceasta realizându-se prin grija comunităţii evreieşti locale care le-a pus la dispoziţie acestora camere disponibile ale locuinţelor proprii. Această convieţuire a durat până la sfârşitul războiului. Comunitatea evreiască din Alba Iulia a început să se destrame începând cu anul 1948 când s-a format Statul Israel, iar evreii au început să migreze spre ţara sfântă pentru a locui pe pământul ”făgăduinţei”. La sfârşitul anului 2015 comunitatea evreiască din judeţul Alba mai avea 40 de membri, plus 2 afiliaţi din care 20 de femei.
Se încarcă comentariile...
