De ce mi se pare neinspirat numele noului aeroport din Cluj

Am aflat acum cateva săptămâni că „minţile luminate” ale judeţului s-au hotărât să „boteze” noul aeroport (mă rog, aeroportul e acelaşi, dar va beneficia de o pistă nouă şi mult mai mare şi cu noul sistem de ghidare pe ceaţă, nu vom mai trimite atâţia „turişti” în fiecare primăvară şi toamnă la Sibiu, Oradea sau Baia Mare, aeroporturile „tradiţionale” unde erau relocate avioanele care nu puteau ateriza la Cluj). Numele ales este "Avram Iancu"...

Până aici toate bune şi frumoase, dar să auzim propunerile: Emil Racoviţă, Hermann Oberth şi Avram Iancu.

Să îi luăm pe rând.

Emil Racoviţă, unul dintre cei mai cunoscuţi savanţi români, unul dintre primii oameni care a atins Antarctica, fondatorul biospeologiei (ştiinţa care se ocupă cu studierea florei şi faunei din peşteri) etc... Fără îndoială un savant de renume mondial, a cărui legătură cu urbea someşeană este extrem de puternică: deşi ieşean de origine, în 1920, la doar un an după înfiinţarea liniilor de studiu în limba română ale universităţii clujene, este invitat ca şi profesor la Facultatea de Ştiinţe, unde înfiinţează primul Institut de Speologie din lume... Între multe alte distincţii, a fost preşedinte al Academiei Române între 1926 şi 1929 şi rector al universităţii clujene între 1929 şi 1930...

Hermann Oberth, sas transilvănean, şi-a petrecut adolescenţa şi tinereţea în Mediaş (există şi o casă memorială a sa) şi Sighişoara, urmând cursurile redutabilei şcoli germane de aici. În muzeul de istorie al oraşului (amplasat în superbul „turn cu ceas”) există o întreagă coelcţie dedicată lui, unde se pot vedea şi poze de la festivitatea de absolvire a liceului. Fascinat încă de mic de cărţile lui Jules Verne, a fost atras de experimente şi în special de rachete şi astronautică. Aşa se face că la 14 ani construise deja prima sa rachetă... După ce studiază medicina şi activează ca şi medic pe front în Primul Război Mondial, renunţă definitiv la medicină, dedicându-se marii pasiuni: astronautica. Lucrarea sa de doctorat este respinsă la mai multe universităţi din Germania şi Austria, fiind considerată mult prea utopică. Oberth îşi găseşte sprijin la universitatea clujeană şi la rectorul ei, Onisifor Ghibu - singurii dispuşi să îi accepte lucrarea şi cu fonduri private o şi publică. Concluziile pe care le trage în această lucrare, duc la înfiinţarea astronauticii şi la inventarea rachetei cu dublă propulsie... Va lucra cu Werner Braun şi după război, emigrând în SUA, va fi unul dintre cei care va contribui decisiv la prima călătorie în spaţiu...

Avram Iancu cred că are nevoie cel mai puţin de prezentare. Eroul român al revoluţiei de la 1848, care a organizat eroic rezistenţa din Munţii Apuseni împotriva trupelor revoluţionare maghiare ale lui Ludociv Kossuth. Este, împreună cu liderii răscoalei ţărăneşti Horea, Cloşca şi Crişan, un personaj de legendă, iubit în toată România şi cântat în balade şi poezii în toţi Apusenii... Şi „Craiul Munţilor” are o legătură extrem de strânsă cu Clujul el urmând studiile facultăţii de drept ale univerităţii de aici.

Totuşi, cu tot respectul faţă de istorie şi faţă de ce înseamnă şi astăzi Avram Iancu, mi se pare cel mai nepotrivit „candidat” pentru a boteza aeroportul clujean. Cred că eşti cel puţin lipsit de tact, în momentul în care numeşti principala poartă de intrare în Cluj, un oraş multicultural (şi te mândreşti cu acest aspect, suntem totuşi un important candidat la titlul de Capitală Culturală Eurpopeană în 2021), după un conducător de armată (chiar dacă Avram Iancu este mult mai mult de atât) dintr-o revoluţie cu clare ecouri naţionaliste, în care (lăsând anumite mitizări ulterioare deoparte), au avut loc crime şi fapte de o grozăvie de neimaginat, de ambele părţi... Este o părere personală, însă cred că istoricii români şi cei maghiari mai au mult de lucru până să desfiinţeze anumite mituri naţionale, care, de exemplu, fac ca azi în România, eroul naţional al Ungariei, Ludovic Kossuth, să fie urât şi considerat criminal de război, în vreme ce acelaşi lucru se întâmplă în Ungaria cu Iancu al nostru...

Nu în ultimul rând (şi aici sunt conştient de înjurăturile pe care mi le voi atrage) nu putem uita de comunitatea maghiară a Clujului, cu o incontestabilă tradiţie şi istorie seculară... Dacă vrem să ignorăm asta (idei precum „că doară şi ungurii ne-or ausprit o mie de ani şi acuma noi sântem stăpânii” sau „uite ce naţionalişti îs ei” mi se par irelavante), atunci măcar din motive practice. Nu trebuie decât să mergem în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca în orice zi de vară şi să vedem cam câte autocare cu turişti unguri se opresc acolo şi în comparaţie cu ei, câţi alţi turişti de alte naţionalităţi sunt acolo... Din păcate suferim încă de un „funarism” cronic în care în continuare „noi nu ne vindem ţara”. Aici mai avem foarte mult de învăţat – şi nu musai de la italieni de exemplu, care în Tirolul de Sud au toate inscripţiile în zonele turistice şi în germană, fără a le fi frică de austriecii care şi azi plâng după această provincie, că vin să o recucerească... Nu, exemplele sunt mult mai aproape de noi (noi, atât geografic, cât şi... istoric): nu trebuie să mergem mai departe de Balcic, în Bulgaria, unde în fosta reşedinţă de vară a familiei regale române totul este scris şi în limba română. Nu le e frică comercianţilor şi patronilor de restaurante de „românii ăia răi care sigur îşi vor Cadrilaterul înapoi”? Dimpotrivă, ei din asta trăiesc, din turiştii care vizitează castelul şi care sunt în mare parte români. Sau la, pentru cei din vestul ţării, celebra staţiune balneară Hajduszaboszlo nu prea găseşti multe restaurante fără inscripţii în limba română...  

Cred că respectul pentru marele om care a fost Avram Iancu îl putem exprima şi altfel. Sigur, un prim pas ar fi demolarea acelei caricaturi de statui din apropierea frumoasei catedrale ortodoxe din Cluj şi amplasarea uneia demne de personalitatea lui Avram Iancu. Poate un al doilea pas ar fi să arătăm respectul cuvenit urmaşilor lui şi să nu îi otrăvim cu tone de cianură, dându-le azi un pic şi luându-le orice şansă de mai putea trăi mâine acolo, în, vorba cântecului, „Templu’ Sfânt, Munţii Apuseni”... Nu pot să nu constat o doză substanţială de demagogie în acţiunea celor responsabili, care joacă, pentru a câta oară, cartea naţionalismului, pentru a distrage atenţia de la adevăratele probleme... Oare le va ieşi şi de data asta?

Cât despre denumirea noului aeroport – personal cred că atât numele lui Hermann Oberth, dar în special cel al lui Emil Racoviţă, sunt mult mai potrivite...