FOTO Cum se prezintă România la cel mai mare târg de turism din lume
0
România a venit la cel mai important târg dedicat turismului cu acelaşi stand ca anul trecut. Au mai apărut câteva mese, muşcatele au fost înlocuite cu crizanteme, iar spaţiul de prezentare e ceva mai mare, căci a crescut numărul de expozanţi.
În fiecare an, din 1980 încoace, Londra găzduieşte Târgul Internaţional de Turism – World Travel Market. Se pare că e al doilea cel mai mare eveniment din industria turismului (după târgul de la Berlin) şi e locul în care trebuie să fii dacă vrei să te faci cunoscut şi să vinzi. 5 000 de expozanţi din 186 de ţări şi regiuni şi aproximativ 50 000 de participanţi.
Târgul nu mi se adresează mie, care plănuiesc o călătorie în Asia, de exemplu, şi nici vouă, cei care citiţi acest ziar. Evenimentul e business to business, adică e doar pentru cei din domeniu. E locul perfect unde să cunoşti oameni, să faci afaceri, să negociezi, să atragi tour operatori internaţionali, să semnezi parteneriate şi, de ce nu, să apari în presa străină. Aşadar e important cum te prezinţi? Eu zic că e.
Când am văzut standul României, după ce am colindat mai toată secţiunea Europa, mi-am zis ca nu-i rău. Cam încruntaţi noi şi cam speriaţi, ca de obicei, dar şi vecinii albanezi sunt la fel, cam seci, căci nu ne-a ademenit nimeni nici cu zâmbete, nici cu pliante, nici cu nimic, dar, îi zic amicei mele, hai să nu mai cârcotim, că mereu suntem prea critici cu ai noştri, e bine, merge!
Nu mi-au zdruncinat intenţia de a fi înţelegătoare nici zâmbetele croaţilor care ne-au dat inimioare de ceramică, nici faptul că bulgarii ne-au ademenit cu o degustare de vinuri şi un meşter ce cioplea de zor în lemn ne-a dăruit o cruciuliţă de lemn, nici egiptenii care au fugit după noi cu semne de carte, nici şoimii sau prăjiturile arabilor, nici faptul că la mai toate ţările arabe câte o fată ne întreba dacă nu vrem un tatuaj cu henna, nici faptul că la Mexic sau Kazahstan cânta muzica, sau că Malta tenta privitorii cu produse tradiţionale, nici asiaticii care împărţeau zâmbete, pliante, dulciuri. Am ajuns acasă cu un teanc de pliante şi nu doar pentru că mă intereseză Asia, ci şi pentru că nu puteai să-i refuzi pe oamenii ăia care voiau să-ţi arate o bucăţică din ţara lor.
Şi ne-am întors la standul României. Poate organizează şi ei ceva, nu are cum, trebuie să fie ceva. Şi să întrebăm la cât e petrecerea, miercuri (în penultima zi de târg, 9 ţări/regiuni organizează diverse evenimente pentru a se promova – dans, mâncare tradiţională, obiceiuri tradiţionale etc). Mă bucur să văd că avem şi noi un meşter ce lucrează lemnul şi câteva ouă încondeiate. Sunt de vânzare, dacă vreţi să faceţi un cadou, ne anunţă un domn.
Mai organizaţi ceva zilele astea?, o întreb pe doamna de la intrare.
Nu ştiu.
Dar petrecerea de miercuri la ce oră e?
Care petrecere? Cine v-a zis?
Scrie pe site-ul organizatorilor.
A, da? Nu ştiu.
Dar cine ştie? Şi de program, şi de evenimente?
Aaaa... trebuie să fie un băiat, Lucian...
Şi unde-l găsesc?
Nu ştiu. Noi am venit aşa...să dăm o mână de ajutor.
E bine. Suntem bine. Şi să nu uit, standul e acelaşi ca cel de anul trecut, au mai apărut câteva mese şi muşcatele au fost înlocuite cu crizanteme. De ce e standul reciclat? „Pentru a continua mesajul transmis în anul precedent”, nu o zic eu, ci doamna Mirela Matichescu, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism. Şi în spiritul păstrării mesajului îi sfătuiesc pe toţi participanţii să vină anul viitor cu aceleaşi standuri. Numai bine reciclez şi eu textul ăsta.
Se încarcă comentariile...
