Furia se manifestă la serviciu, de multe ori în calitate de judecată de opinie, şi chiar şi acasă, faţă de cei de care ne pasă cel mai mult. De unde apare şi, mai ales, ce putem face în acest sens?

Furia este o emoţie „secundară“

„Furia este, foarte rar, cea mai adâncă emoţie pe care o resimţim atunci când ne pierdem cumpătul. Este un mecanism de adaptare, un semn că ceva care contează pentru noi nu este cum am vrea noi să fie şi ne simţim neputincioşi în a schimba“, spune Hughes.

Alegem inconştient să ne înfuriem deoarece puternicele sentimente de furie sunt mai puţin dureroase şi inconfortabile decât multe alte emoţii. Sentimentele de neputinţă, nepotrivire, ruşine şi eşec sunt instigatori comuni ai furiei şi, evitându-i, ne ajută să nu ne mai simţim vulnerabili, credem că deţinem controlul şi nu mai suntem sensibili la ceea ce ne deranjează în acel moment.

„Modul în care îţi poţi stăpâni furia este să identifici şi să simţi ceea ce este cu adevărat important pentru tine“, consideră el.

Schimbarea constă în modul în care reacţionăm

„Furia trece destul de repede. Însă cei mai mulţi se simt vinovaţi pentru felul în care au reacţionat. Vina, raţionalizarea sau uitarea reprezintă răspunsuri care ne distanţează de capacitatea noastră de a ne schimba. Ne amortizăm durerea pe care o simţim cu privire la modul în care am rănit o altă persoană“, spune Hughes.

Vinovăţia este un mod neplăcut, dar confortabil de a ne critica pe noi înşine, fără a încerca să ne schimbăm. Este un mecanism anti-responsabilitate.

Atunci când rănim pe cineva apropiat, ne simţim ruşinaţi. Însă, oricât de mult am vrea să fugim de aceste sentimente, ele sunt sursa schimbării. Permiţându-ne să simţim aceste emoţii, ne obligăm pe noi înşine să luăm o poziţie nouă, promiţându-ne că niciodată nu ne vom  mai dezlănţui furia asupra altora.

Promisiunile ne dau curajul să ne simţim vulnerabili

Cu cât promisiunea noastră este mai mult înrădăcinată în consecinţele furiei noastre, cu atât este mai mare potenţialul schimbării. Cheia pentru a-ţi stăpâni (nu controla) furia este să observi semnelele timpurii de disconfort sau nemulţumire şi să înveţi să le exprimi constructiv.

Vulnerabilitatea autentică indică un potenţial de conducător puternic

Oamenii consideră că atunci când sunt vulnerabili înseamnă că sunt slabi când, de fapt, în acele momente sunt deosebit de puternici. Furia este un act distructiv de agresiune, făcându-i pe unii să se retragă sau să se manifeste mult mai rău. Când ne exprimăm adevăratele sentimente, creăm o conexiune cu ceilalţi şi astfel interacţiunea devine posibilă.

Stabilirea limitelor când ceilalţi se enervează

„Când alţii se enervează din cauza noastră, le răspundem în acelaşi fel, ne enervăm,  sau preferăm să tăcem din gură până când apele se calmează. Ambele reacţii sunt contraproductive“, este de părere bloggerul.

Puterea de a înfrunta furia celuilalt          

Într-o dimineaţă, Shayne Hughes s-a enervat din cauza fiului său şi a reacţionat într-un mod care l-a făcut pe băieţel să plângă şi să-i spună că s-a speriat. Copilul şi-a folosit vulnerabilitatea pentru a stabili o limită. Astfel, puterea răspunsului pe care l-a primit din partea fiului l-a făcut pe Hughes să înţeleagă că s-a comportat greşit şi nu i-a plăcut cum a reacţionat.

„Puterea remarcii lui stătea în modul în care m-a confruntat cu impactul neintenţionat pe care l-am avut faţă de el. Fără o agresiune pe care să o pot contracara, mi-am dat seama ce am făcut şi nu mi-a plăcut ce am văzut“, explică el.

Oglinda: responsabilitate prin vulnerabilitate

Obiectivul principal atunci când interacţionezi cu oamenii care sunt supăraţi este să încerci să le impui un comportament constructiv. Acest aspect se rezumă la încercarea de a impune limite clare. În astfel de situaţii trebuie să experimentăm şi să ne exprimăm vulnerabilitatea. Reacţiile noastre de luptă (suprimarea vulnerabilităţii noastre şi izbucnirea nervoasă) şi tăcerea (suntem copleşiţi de vulnerabilitatea noastră şi ne retragem) ocolesc acest disconfort. Transformarea mâniei noastre, la fel ca şi puterea de a transforma mânia altora, stă în vulnerabilitatea noastră. Când ne exprimăm în mod direct vulnerabilitatea, avem acces la capacitatea noastră de a le spune altora ceea ce este sau nu este acceptabil pentru noi.

„Nimic din toate acestea nu reprezintă  o garanţie a faptului că putem schimba pe altcineva. Dar ştiind clar modul în care furia altora ne afectează şi stabilind limite, îi punem pe alţii în faţa unei alegeri. Dacă doresc o relaţie cu noi, trebuie să aibă un comportament acceptabil“, conchide bloggerul pentru „Huffington Post“.