Protejatul

Cel mai bine este să trăieşti sub protecţia cuiva. Mai bine înfipt în sistem, mai puternic, mai deştept decât tine. Să ştii că el are grijă de tine. Când n-ai bani, funcţie sau când ţi-e rău. Să te duci la el, să te asculte şi să te servească.

Şi tu să-i faci nişte servicii atât cât poţi. Să-i plăteşti cât eşti în stare. Să-i fii recunoscător. Toată viaţa sau pe termen scurt, mediu sau lung, în funcţie de cât de puternică este protecţia lui. Să te rogi pentru sănătatea lui, să-i aprinzi o lumânare la biserică, dacă te duci duminică la biserică. Să-l feliciţi. De ziua lui, a nevesti-sii sau a copiilor. Să fii alături de el la bine şi la greu. Pentru că şi lui o să-i fie greu într-o zi, ţine minte! Nu ştii cum bat valurile în viaţa asta şi dintr-o dată ai putea să-l vezi scufundându-se. (Prefă-te că-l salvezi. Dar eşti atât de neajutorat! Lasă-l să se ducă!)

Trebuie să-l cultivi pe protectorul tău. El îţi dă o pâine, el te-a făcut om, el are toate drepturile asupra vieţii tale. Să-i fii devotat. Să nu-l trădezi. Sau să-l trădezi puţin, asta în cazul în care îţi găseşti pe altul, mai bine înfipt, mai puternic, mai deştept decât protectorul tău. Trădarea asta nu-i chiar trădare, aşa cum ai învăţat tu la istorie. Este o reorientare – cum se spune în aceste vremuri. Reorientarea este firească în cazul tău: alte ambiţii, alte aspiraţii, alte target-uri. Numai un bou rămâne în grajdul său. Dar nu te grăbi să te gândeşti deja la reorientare. Toate la timpul lor. Vremurile se schimbă greu, iar protectorul tău, cât ar fi el de muritor, are multe merite: e bine înfipt, este deştept, este puternic.

Avantajul principal în viaţa ta de protejat este că nu trebuie să gândeşti.

Avantajul principal în viaţa ta de protejat este că nu trebuie să gândeşti. E un efort prea mare pentru tine. Gândeşte protectorul în locul tău. Dacă faci o tâmpenie, plătesc alţii, care n-au spate. Tu ai spate. Ai şi un scaun. Stai fără grijă pe scaun. (Doar hemoroizii pot să te deranjeze.) Dacă el urcă, urci şi tu, pe un scaun mai bun, pe o leafă mai mare, cu mai multe avantaje. Nimeni nu te poate da la o parte, pentru că eşti omul lui. Stai bine pe scaun. El are menirea naturală să te protejeze, se înţelege! De dobitocii care vor să-ţi ia locul, de duşmani, de presă, de organele statului. (Dacă există riscul să intervină şi „organele”!) Pentru că de asta ţi-ai găsit un protector. Să trăieşti în tihnă. Să te bucuri de viaţă, să profiţi de frumuseţile ei. Chiar dacă eşti o hahaleră, tu ai spatele asigurat. Ai un spate tare. În fond, oamenii se ajută unii pe alţii şi stabilesc conexiuni – cum se spune în aceste vremuri. Nu poţi să stai singur, ca un cuc, tocmai tu, o hahaleră, să mori de foame! Ai şi tu o conexiune. Bună!

Într-o zi, s-ar putea să-ţi vină o idee: să-ţi faci un protejat. Sau mai mulţi protejaţi. Să-i serveşti, să-ţi fie credincioşi, să te asculte, să nu te trădeze. Să simţi şi tu că eşti înfipt, deştept şi puternic. Uită-te bine în jur! Cine se bagă?