Cu mulţi ani în urmă făceai scăderi, dar nu-ţi păsa. Acum îţi pasă. Citeşti ştiri care anunţă că s-au prăpădit oameni importanţi. Oameni pe care i-ai admirat, i-ai preţuit sau oameni antipatici, pe care nu i-ai avut la inimă. Şi imediat faci o scădere: vârsta mortului minus vârsta ta. Scăderea asta ţi-a intrat în reflex. O faci în minte sau, dacă eşti prea obosit, te ajuţi de calculator. De fiecare dată te uiţi precaut la diferenţa obţinută. La ce te gândeşti? La anii tăi. Ştergi diferenţa de pe ecran, o ştergi şi din minte. S-a întâmplat de câteva ori ca diferenţele să fie foarte mici, un an, doi, chiar zero. Aceste rezultate te-au panicat. Pe moment. Apoi le-ai uitat şi ai continuat să trăieşti, adunând tot mai multe scăderi.

Te duci în piaţă sau la supermarket şi constaţi că efectuezi numai operaţii de scădere. Lista de plată a utilităţilor este plină de scăderi. Cât de uşor curg aceste scăderi! Şi poliţa ta de asigurare de viaţă pe care trebuie s-o plăteşti este o scădere. Poate va fi o adunare pentru cei care vor rămâne după tine, dacă firma de asigurări îşi va face corect operaţiile şi nu va da faliment. De câţi ani n-ai mai efectuat câteva operaţii de adunare? Nişte adunări tonice, sănătoase, consistente.

Operaţia asta de scădere a început să te enerveze. Ţi-a scăzut şi vederea, greutatea, nivelul de trai, autoritatea (care autoritate?), pofta de a bea un pahar cu vin (te doare capu’), atenţia, prospeţimea, viteza de deplasare, parcă şi zilele au scăzut... Dracu’ s-o ia de scădere! De aceea, trebuie să te aduni şi să gândeşti pozitiv. Corect! Dar ce trebuie să aduni, aşa cum te îndeamnă toţi psihoterapeuţii, când tu n-ai ce să mai aduni? Nu mai vezi nicio adunare. Să scrijeleşti cu briceagul pe o bancă în parc: numele tău + numele ei = LOVE. Adunarea asta e bună, dar ţi-a scăzut şi curajul (dacă eşti prins şi amendat?), şi entuziasmul, şi dorinţa...

Toate scăderile îţi ies cu rezultatele corecte. Asta înseamnă că ştii să-ţi trăieşti scăderile.

Ca să faci mai multe operaţii de adunare, trebuie să munceşti. Asta e soluţia! Dar ai senzaţia că oricât te străduieşti, oricâte iniţiative ai avea, parcă tot pe minus ies toate. Parcă îţi aduni zilele prin scăderi repetate. Ai ajuns să faci scăderea zilelor care au rămas până la sfârşitul anului, poftim! Viaţa e plină de scăderi. Asta este operaţia de bază a vieţii: scăderea?

Aminteşte-ţi că în afară de adunare (pe care n-o vezi) şi de scădere (care te enervează) mai sunt încă două operaţii aritmetice: împărţirea şi înmulţirea. Bagă-le în viaţa ta! Vezi ce-ţi iese! Undeva există o greşeală, calculează din nou, poate ai să ajungi să rezolvi o integrală şi, de ce nu?, să trimiţi şi nişte probleme rezolvate la „Gazeta Matematică“. Fiecare nouă experienţă are un început care nu se rezolvă printr-o scădere, ţine minte!