Game over

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

M-am retras în tribună, la umbră. Îmi frec muşchiul gambei, mă doare de mor, al dracului cârcel! Am înotat ca o cizmă: n-am tehnică, mi-am pierdut rezistenţa, supleţea, am să fac burtă, burtă de boşorog!

Nici să merg nu mai pot, nici de bere nu-mi arde! Mă frec pe gambă şi mă chiorăsc la lume. La lumea care înoată bine. Dar nu pot să mă holbez din cauza a patru hăndrălăi care sar repetat în piscină. Şi doar la intrare scrie foarte clar că săriturile în piscină sunt strict interzise. Dar lor nu le pasă. Se sparg în figuri: fac tumbe, se împing, se rotesc în aer, se hlizesc, urlă, fluieră, pleosc în apă! Piscina este a lor, sunt stăpânii lumii. Sigur vor să-i atragă atenţia tipei de lângă ei: stă turceşte pe un prospop, fumează şi butonează un smartphone din spatele ochelarilor de soare. Îmi place tipa. Brunetă, cu părul lung până la fund, cu pielea albă, cu un pas de sportivă (fostă sportivă?), a sărit în piscină, după ce în prealabil şi-a strâns părul într-un coc superb, şi gâtul ei îmi place, un gât de lebădă, a înotat pe sub apă, la jumătatea piscinei a ieşit şi a înotat mai departe, ca o lebădă. A făcut patru ture întinse. N-a apucat-o vreun cârcel. Acum trage din ţigara slim cu ochii pe smartphone. Cam cârniţoasă după gustul meu, dar nici eu nu sunt Sean Connery. Hăndrălăii continuă să sară în piscină. Au şorturi colorate, cred că au costat o groază de bani. Se înghiontesc, râd ca proştii, mă enervează. 

Am înotat ca o cizmă: n-am tehnică, mi-am pierdut rezistenţa, supleţea, am să fac burtă!

Unul mai tare în plămâni, chilug şi cu spatele trapez, se depărtează vreo cinci paşi, atrăgând atenţia celorlalţi că va face un salt deosebit. Ei îl încurajează. Tipul porneşte în fugă, bate cu un picior la buza piscinei şi se înalţă în şurub deasupra apei... 

... Se aude un răpăit apăsat, mai ceva ca un bici care plesneşte luciul apei, şi ţeasta săritorului este pulverizată. Şi gâtul este retezat. Trapezul său arogant este ciuruit şi cade ca un sac în apă. Şi apa se înroşeşte. Brusc. Pentru că ceilalţi doi mârlani sunt ciuruiţi. Se prăbuşesc şi ei şi se zbat ca nişte raci în apa roşie. Ăsta e atac! Atac terorist! Al patrulea hăndrălău urlă şi fuge undeva spre şezlonguri dar este secerat. Creierul i se împrăştie pe podeaua din lemn, pe cutiile de bere şi pe prosoape. Ne-au atacat terorişitii, aici, în buricul oraşului! Mitralierele vânează cu metodă înotătorii din piscină şi oamenii întinşi la soare, care nici n-apucă să schiţeze vreun gest de fugă. Toţi sunt luaţi ca din oală, sângele curge valuri-valuri în piscina care fierbe ca un vulcan...

Măcelul încetează brusc. Nu mai latră nicio mitralieră. Teroriştii au fugit! Se aud sirenele în apropiere. În văzduh apar trei elicoptere. 

Fata îşi desface părul în soare, îşi scoate ochelarii şi se întoarce la mine cu o privire seriosă: „Tu ai tras?” Dau din cap şi ridic din mâini neînarmat: Nu! „Tu?”, îi întorc întrebarea cu privirea spre smartphone-ul ei. Sirenele cresc şi elicopterele militare se apropie. Zâmbim în acelaşi timp: game over!

Opinii

Mai multe de la Petre Barbu


Ultimele știri
Cele mai citite