Explicaţiile ştiinţifice ale fenomenelor care apar la graniţa dintre viaţă şi moarte: lumina de la capătul tunelului şi senzaţia de plutire

De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au căutat să explice fenomenele care au loc în timpul morţii clinice, care implică conştientizarea procesului, halucinaţiile şi senzaţia de euforie.

Moartea clinică reprezintă perioada de timp în care organismul nu mai poate reacţiona la diverşi stimuli interni sau externi. Este acel proces prin care o persoană ajunge să creadă că şi-a părăsit propriul corp şi are sentimentul ciudat că a murit, conştientizând ce se petrece. 

Toate aceste stări sunt combinate de cele mai multe ori cu halucinaţii, cum este percepţia luminii de la capătul tunelului, dar şi cu sentimente intense de fericire exprimate prin întâlnirile imaginare pe care persoanele intrate în moarte clinică au povestit că le-au avut cu cei dragi.

Prin această experienţă a morţii clinice au trecut extrem de multe persoane de-a lungul timpului, multe dintre acestea povestind cu diverse ocazii trăirile pe care le-au avut în acele momente. Publicaţia International Business Times a punctat etapele morţii clinice, de la conştientizarea morţii până la revenirea în propriul corp, prin prisma explicaţiilor ştiinţifice care au fost oferite de cercetătorii pasionaţi de acest subiect, de-a lungul timpului. 

Îmi părăsisem corpul şi puteam vedea cum prietenii mei mă scoteau din piscină şi cum încercau să mă resusciteze. Murisem deja, dar eu încă puteam să îi văd, să aud tot ce spuneau, dar şi ce făceau. Dintr-o dată păşeam într-un loc întunecos, eram singură, iar apoi mă reîntorceam în corpul meu, iată numai un exemplu de relatare a unei persoane care a experimentat moartea clinică. 

Cercetătorii au elaborat mai multe studii pentru a depista procesele implicate în moartea clinică, printre care stările creierului, conştientizarea acestui proces sau experienţele care dau impresia că spiritul părăseşte corpul.

În anul 2001, un studiu publicat în Lancet, una dintre cele mai vechi reviste britanice de specialitate din domeniul medicinei, a arătat că 50% din oameni conştientizează acest fenomen al morţii clinice, 24% recunosc că au avut acea experienţă în care spiritul părăseşte corpul, 31% şi-au amintit cum au pătruns într-un “tunel al luminii“, iar 32% au afirmat că au avut întâlniri neprevăzute cu oameni trecuţi în nefiinţă. Un alt studiu, publicat în 2011, în Trends in Cognitive Science, a stabilit faptul că aproximativ 3% din persoanele din Marea Britanie au trecut prin moartea clinică. Oamenii arată însă un interes scăzut faţă de ştiinţa care stă în spatele acestui fenomen, totul în timp ce literatura promovează explicaţii paranormale asupra subiectului.

Autorii acestei cercetări au arătat prin mai multe studii că există manifestări comune în acest fenomen. Aceste studii le-au permis acestora să emită ipoteze cu privire la procesul neurologic care poate fi implicat. Munca lor sugerează faptul că unele disfuncţii ale creierului sunt implicate, iar acestea apar ca urmare a unor evenimente traumatice.

Sindromul care te face să crezi că eşti mort 

Pentru a explica de ce majoritatea victimelor acestui fenomen simt că au murit, cercetătorii s-au îndreptat către literatura de specialitate, către sindromul Cotard mai exact. Acesta este caracterizat de o tulburare mentală rară, în care pacientul are convingerea că este deja mort. Anatomic, a fost asociat cu cortexul parietal (regiune situată în centrul emisferelor cerebrale între lobii frontal, temporal şi occipital), având loc după o traumă.

Senzaţie de plutire sau o formă de paralizie în somn? 

Senzaţia de plutire în afara corpului şi de conştientizare a tot ceea ce se spune şi ce se face este, de asemenea, o caracteristică importantă a fenomenelor tipice morţii clinice. Oamenii de ştiinţă au comparat acest fenomen cu o formă de paralizie în somn. În timpul mişcării rapide a ochilor (faza REM a somnului), unii indivizi sunt conştienţi de lumea exterioară, dar se află în imposibilitatea de a procesa stimulii. Prin urmare, ei experimentează halucinaţii vizuale sau tactile. Moartea clinică, în diferite cazuri, se bazează pe mecanisme similare, cu persoane care nu pot integra stimulii pe care îi primesc atunci când sunt aproape de moarte. Acest lucru ar putea duce la perturbarea elementelor fenomenologice de auto–reprezentare, dar şi la apariţia halucinaţiilor care fac posibilă percepţia vizuală în afara propriilor corpuri.

Lumina de la capătul tunelului                                                              

Pentru a explica apariţia “tunelului de lumină“, cercetătorii au făcut legătura cu reducerea fluxului de oxigen, respectiv a presiunii sângelui, ca principale cauze care conduc spre o tulburare de vedere ce poate duce apoi la pierderea vederii periferice, fenomene care ar putea explica apariţia luminii de la capătul tunelului. 

Starea de euforie

Poate că una dintre caracteristicile cele mai remarcabile ale morţii clinice este faptul că oamenii să se simt euforici, chiar dacă ei cred că sunt pe moarte. Fericirea aceasta este un mesaj destul de răspândit în multe doctrine teologice în care moartea este celebrată pentru că reprezintă, pur şi simplu, un nou început, o trecere către o viaţă nouă. Aici, oamenii de ştiinţă subliniază faptul că acest fenomen produce aceleaşi simptome ca unele medicamente, cum ar fi ketamina. Este posibil ca o experienţă de acest tip să perturbe cortexul şi circuitele creierului, astfel încât oamenii ajung să simtă acelaşi sentiment de fericire şi satisfacţie ca în cazul consumului anumitor droguri. Aceasta poate explica şi de ce oamenii aflaţi în moarte clinică halucinează văzând oameni morţi – adesea oameni apropiaţi, pe care îi cunoşteau şi îi plăceau. Mai mult, acest proces poate fi o modalitate a creierului de a se proteja de evenimente traumatice.

Evident, toate aceste procese neurologice sunt doar ipoteze ştiinţifice, deoarece până acum nu a fost studiat creierul oamenilor atunci când aceştia sunt în moarte clinică, aşa că oamenii de stiinţă se pot baza doar pe descrierile făcute după ce fenomenul a avut loc.

Cu toate acestea, ei cred că experienţele pe care le descriu se potrivesc în mai multe procese neurologice care apar şi în alte sindroame, în timpul unor traume sau halucinaţii induse de droguri. Studierea creierului în acest context ar putea oferi mai multe indicii cu privire la ceea ce se întâmplă cu oamenii care trec printr-o schimbare produsă de moartea clinică, notează publicaţia International Business Times.