Experiment: o săptămână fără mâncare
0
Beneficiile postului asupra sănătăţii sunt cunoscute. Printre ele se numără reducerea crizelor epileptice, scăderea tensiunii arteriale pentru hipertensivi, o mai bună tolerare a şedinţelor de chimioterapie pentru cei care suferă de cancer şi, desigur, chiar şi scăderea în greutate. Dar ce s-ar întâmpla dacă postul cu care suntem noi obişnuiţi (fără carne, lapte, ouă) ar fi transformat într-o lipsă completă de hrană, timp de o săptămână întreagă?
Datele ştiinţifice despre post sunt destul de neconcludente. Unii consideră că postul este o formă de stres asupra organismului şi că poate măreşte sensibilitatea corpului la insulină, aşadar crescând riscul de diabet şi de boli de inimă. Un alt studiu a concluzionat că postul reduce simptomele astmului.
Pakistanezul Abbas Raza, care acum trăieşte în Italia, a fost intrigat de post în general, luând în calcul şi beneficiile, dar şi dezavantajele, şi s-a decis să se lipsească de hrană timp de o săptămână. El a relatat în „Aeon Magazine“ cum a decursul experimentul la care s-a alăturat şi soţia lui.
„Ne-am decis să ţinem post timp de şapte zile. Planul nostru era să trăim o săptămână întreagă fără a mânca sau a bea altceva decât apă. Presupuneam că vom fi lipsiţi de energie şi că metabolismul nostru va încetini, aşa că am decis să ne păstrăm viguroşi şi să facem exerciţii cel puţin câteva ore pe zi. Niciunul dintre noi nu mai făcuse asta vreodată“, spune Raza.
Pregătirea pentru acest post drastic a fost minimă
Abbas a decis să ţină un jurnal pe toată durata experimentului, un jurnal medical în care să-şi noteze greutatea, tensiunea, activităţile realizate şi cum se simte. Au cumpărat nişte rezerve de urgenţă, pentru cazul în care s-ar fi simţit rău sau chiar ar fi leşinat: băuturi energizante, câteva batoane de ciocolată, fructe şi puţină brânză şi pâine. „Soţia chiar m-a rugat să nu mai încui uşa de la baie când o folosesc, pentru că este posibil să fie nevoie să mă salveze“.
În ziua dinaintea începerii postului, Abbas şi soţia lui s-au cântărit, şi-au luat tensiunea, pulsul şi au notat totul. Au mâncat normal, cum mâncau de obicei în orice altă zi. Şi apoi s-au oprit: de a doua zi dimineaţă n-au mai pus nimic în gură.
„Postul nostru a fost un pic neobişnuit, deoarece ne înhămam la exerciţii extenuante în fiecare zi. Într-o zi chiar am urmat un traseu de 14 kilometri prin zăpadă, lângă graniţa italiană cu Austria. Aproape patru ore am urcat, ne-am căţărat şi asta după trei zile de post. Am fost epuizaţi. Ciudat a fost faptul că, pentru amândoi, a fost mult mai uşor decât dacă am fi făcut asta fără să ţinem post“, notează Abbas.
Dar soţia lui Abbas a fost nevoită să întrerupă postul la sfârşitul zilei a şasea, chiar la recomandările lui, deoarece nu arăta şi nici nu se simţea bine. El a reuşit, totuşi, să ducă experimentul la capăt, dar a fost complet epuizat din punct de vedere psihologic. „Dacă soţia mea îmi punea o întrebare, îmi lua cam cinci secunde să înregistrez ce vrea să spună şi alte cinci înainte de a putea formula un răspuns“.
Abbas nu a experimentat nimic din tot ce citise: primele două zile sunt cele mai dificile, dureri de cap sau alt disconfort fizic (crampe, ameţeală etc.) sau lipsa somnului.
„Fiecare zi era la fel: dimineţile mă simţeam bine, asta până la prânz. După-amiaza deveneam puţin ameţit şi nu reuşeam să mă concentrez la nimic. Aveam mai multă energie fizică şi îndeplineam cu plăcere orice activitate casnică. Dar mintea mea zbura de la un lucru la altul, iar reacţiile mele erau încetinite. De exemplu, într-o zi, după ce am făcut un duş şi m-am bărbierit, am pus loţiune de după ras pe faţă şi am observat că nu mă înţepa. Abia atunci mi-am dat seama că nu mă bărbierisem, doar credeam că am făcut-o“.
Zilele sale erau înceţoşate dar, susţine Abbas, suportabile. Serile erau cele mai rele. „Între şase şi zece seara, timpul trecea cel mai greu. Încercam să ne uităm la televizor, dar ne era greu“.
De fapt, cea mai mare surpriză a soţilor a fost cât de mult timp aveau la dispoziţie. „Am fost uimit de cât de mult timp din zi petrecem ocupându-ne de nevoile noastre digestive: ne gândim la ce o să mâncăm la prânz, la cumpărături, la gătit, şi apoi mâncatul propriu-zis, spălatul vaselor, chiar şi mersul la toaletă“.
În ceea ce priveşte beneficiile medicale, Raza susţine că la sfârşitul experimentului tensiunea sa arterială a rămas aceeaşi ca la început, poate doar un pic mai ridicată. A pierdut doar cinci kilograme, dar în următoarele trei zile s-a îngrăşat cu trei. „Un alt lucru important pe care l-am observat a fost reducerea libidoului, la aproape zero“, susţine Abbas.
„Am experimentat o creştere a energiei corporale, dar cu costul pierderii celei mintale. Nu m-am simţit foarte diferit după ce am încheiat postul şi nici n-aş mai face aşa ceva vreodată“, conchide Raza despre săptămâna în care nu a mâncat nimic, doar a băut apă.
Se încarcă comentariile...
