Drama unui Forrest Gump: omul care a mers până acum 54.000 de kilometri în amintirea copiilor săi

Acum 14 ani, Steve Fugate a început să străbată America, fără oprire, după ce şi-a pierdut fiul. De atunci, şi-a atins ţelul de şase ori, fiind în cea de-a şaptea călătorie. În călătoriile sale are un singur mesaj pe care vrea să-l transmită: „iubeşte viaţa”.

Acum un an, pe 23 martie, Fugate a plecat iar în călătoria sa de-a lungul tuturor statelor americane. A trecut deja prin 21 de state, mai are 27 de parcurs. „Picioarele mi s-au umflat, mă dor gleznele, tălpile, nu-mi place să merg. Dar o fac cu un motiv”, a spus el. Bărbatul, în vârstă de 67 de ani, a parcurs până în prezent aproape 57.000 de kilometri, de când a început aceste călătorii lungi şi epuizante. 

Aşa cum a spus şi el, nu a fost niciodată un pasionat al activităţilor fizice, nici măcar al mersului, dar a descoperit, ca urmare a unei tragedii personale, că este singura metodă prin care poate împărţi dragostea sa, după ce şi-a pierdut ambii copii. Anul 1999 a fost unul dintre cei mai grei ai vieţii sale. După un mariaj eşuat, o afacere falimentară, fiul lui Steve s-a sinucis la doar 26 de ani. „În momentul în care a băgat pistolul în gură şi a apăsat pe trăgaci, a pus capăt şi vieţii mele”, mărturiseşte tatăl încă sfâşiat de durere. 

După o perioadă de doliu, Steve Fugate a hotărât să termine o cursă începută demult, dar întreruptă din cauza tragicului eveniment. S-a dovedit a fi o decizie care i-a schimbat întreaga viaţă. „Când mergeam, mi s-a întâmplat ceva. Nu mi-am mai putut închipui ca oricine altcineva din lumea asta să treacă prin ce am trecut eu. Îţi schimbă toată viaţa”, a povestit el. 

Însă, viaţa avea planuri cu el, iar problemele erau departe de a fi terminat. În 2005, fiica lui a murit din cauza unei supradoze de medicamente, folosite în tratamentul împotriva schizofreniei. Acela a fost momentul în care şi-a pierdut speranţa într-o viaţă mai bună, a renunţat la afacerea sa şi a ales terapia mersului. Mersul fără oprire şi fără bariere, pe care îl numeşte „terapia traseului”.

„Am încercat toate terapiile posibile, chiar şi în grupuri de oameni care au trecut prin asta, dar nu a funcţionat. Dumnezeu nu face terapie în grup”, spune el. 

Pentru o perioadă, Fugate a deschis o organizaţie non-profit care accepta donaţii pentru cauza sa, dar nu a durat mult. Astăzi refuză orice tip de caritate. El merge doar pentru a ridica gradul de conştientizare al oamenilor în ceea ce priveşte depresia şi sinuciderea, dar, mai ales, pentru a convinge oamenii să-şi iubească viaţa. 

„Mi-am pierdut ambii copii. Dacă eu pot să-mi iubesc viaţa, atunci oricine poate”, spune adevăratul Forrest Gump, cum a fost numit de presă. 

Speranţa sa constantă este să descurajeze măsurile radicale pe care unii oameni le iau pentru a-şi pune capăt vieţii.

„Acesta este capătul opus al spectrului. Dacă îţi iubeşti viaţa, nu o să-i pui tu capăt. Poţi face orice în viaţa asta, mai puţin să răneşti alţi oameni. Nu ai voie să-ţi iei viaţa. Nu-ţi aparţine doar ţie. Nu scapi de durere aşa, ci doar o dai altcuiva”, este mesajul călătorului.  

Nu ştie cu exactitate numărul vieţilor salvate de el până acum. Odată ţinea cont, dar acum nu-i mai pasă de această cuantificare, cât timp simte că tot nu a făcut îndeajuns de mult pentru omenire. Spune că nu există o împlinire sufletească mai mare precum momentul în care i se spune că a salvat oameni care erau pe cale să se sinucidă. 

Unul dintre oamenii salvaţi de Fugate a fost chiar prietenului fiului său. „Un bărbat de 40 de ani a venit la mine şi mi-a spus că a fost la şcoală cu fiul meu. Mi-a povestit că se luptă cu dependenţa de droguri, dar şi alte probleme, şi că nu vede altă soluţie în afară de sinucidere”, povesteşte tatăl. Astăzi, bărbatul este salvat şi sănătos, fără gânduri suicidale, graţiei intervenţiei lui Steve Fugate. 

În călătoriile sale, poartă mereu o pancartă cu el, pe care scrie „Iubeşte viaţa”. Spune că această bucată de carton scoate ce este mai bun din oameni. Unii îi oferă mâncare şi apă, alţii bani.

„Se întâmplă merue. Oamenii cred că nu am casă, dar am. Nu le cer niciodată bani, cel mult o sticlă de apă sau un loc în care să-mi încarc electronicele”, spune el. 

Nevoia sa de electronice, precum telefon mobil şi laptop, este legată de postările sale pe pagina sa de Facebook, dar şi pe site-ul său, trailtherapy.com. „Oamenii îmi scriu mereu ce bine este că încă mai sunt oameni buni în lume. Încă mai sunt? Ce vrea să spună cu asta? Nu au plecat nicăieri”, spune Steve Fugate.

Acesta crede că lumea este un loc mult mai bun decât se vede în media. „Am trăit în solitudine ultimii 14 ani şi am învăţat foarte multe despre mine, lucruri pe care le aplic şi celorlalte făpturi umane preţioase”, mărturiseşte călătorul, potrivit odditycentral.com. 

Fugate spune mereu că următoarea călătorie va fi ultima, dar până acum nu a dat semne că ar vrea să se oprească. Spune că se va opri în ziua în care a reuşit tot ce şi-a propus. Şi ce anume vrea? „Nu ştiu. O să-mi dau seama când o să ajung acolo”, spune Fugate.