„Dependenţi de Adrenalină“: Cristina Udrescu, performanţă şi controverse într-un nou sezon de motociclism viteză

„Dependenţi de Adrenalină“: Cristina Udrescu, performanţă şi controverse într-un nou sezon de motociclism viteză 

Dacă e martie, e început de sezon RoSBK şi de noi performanţe. Cristina Udrescu, cea mai rapidă femeie pilot de motociclism viteză, din România, şi desemnată, în 2013, câştigătoarea Ladies Trophy, la clasa 600, în cadrul primei competiţii internaţionale 100% feminină, a venit de la ora 14.00, în platoul Adevărul Live, la „Dependenţi de Adrenalină“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cristina a vorbit despre un nou an în care cei mai buni piloţi români se vor lupta pentru trofee atât pe circuitele din afara ţării, în cadrul Dunlop Romanian Superbike, cât şi la Adâncata, pe Motor Park România, unde se va desfăşura anul acesta Campionatul Naţional de Motociclism Viteză.

Întoarsă de curând din Spania, unde a fost invitată pentru a-şi perfecţiona tehnicile de pilotare a motocicletei şi proaspăt adăugată pe lista membrilor Taifun Racing Team, Cristina a povestit despre schimbările care au avut loc în ultimele luni în domeniul competiţional moto de la noi din ţară, controverse, dar şi despre aşteptările proprii faţă de evoluţiile pe care le pregăteşte, planuri, evenimente şi noutăţile din cariera sa de sportiv, în cea mai recentă ediţie „Dependenţi de Adrenalină“, moderată de Iuliana Dima.

Declaraţii din cadrul emisiunii:

Motociclismul este un sport bărbătesc prin definiţie, dar încercăm să intrăm şi noi puţin câte puţin, cu ajutorul Federaţiei Internaţionale de Motociclism şi al prietenilor.

Pe 13 septembrie îmi doresc să particip la o competiţie între fete, la Valencia, în Spania, organizată de Chico Lorenzo, tatăl lui Jorge Lorenzo, care a anunţat că va încerca să o ducă la îndeplinire cu un buget cât mai redus pentru participante, până-n 3000 euro costul total, cu o săptămână de antrenamente înainte de curse. Se pare că va fi pe motociclete produse chiar de el. Un fel de Moto 3, care este visul meu. Vreau să ajung acolo, ăsta este visul meu. Este un fel de prolog pentru o viitoare cupă mondială de fete. Se pare că în 2016 va fi una, după spusele lui.

M-am întors recent din Spania, de la Lorenzo Competition Barcelona, unde am ajuns cu sprijinul lui Rafael Molina, pe care îl ştiu de câţiva ani şi l-am cunoscut mai bine în 2013, când am fost la cantonament. El mi-a făcut  cunoştinţă cu Merce Escofet şi am mers împreună cu Lavinia Pîrvescu, pentru a ne pregăti, timp de două zile, am exersat foarte multe opt-uri. Exerciţiul de bază în motociclism se pare că este opt-ul. Cursul a fost unul de poziţie extremă şi am ajuns la concluzia că am multe obiceiuri destul de proaste pe motocicletă şi a trebuit să ajustez stilul. Rafael m-a contactat să vin pentru a mă da la Kawasaki Z Cup, CEV - Campionatul Naţional de Viteză, să testez motocicleta, să mă antrenez. A venit la fix, chiar înaintea începerii noului sezon competiţional, ne-am încălzit, nu mai făcusem antrenamente de şase luni cred. Lavinia a ajutat foarte mult cu logistica, a fost perfect, mi-a plăcut foarte mult, dar mai avem de repetat.

Weekendul trecut a fost şi primul track day din 2015, pe Motor Park, la Adâncata, împreună cu RoSBK, am fost prezentă acolo în calitate de spectator mai mult pentru că a fost destul de frig şi nici nu aveam motocicleta pregătită. A fost foarte multă lume, au venit şi de la Cluj băieţii de la 33 Team, nu au avut loc căzături, s-a mers foarte frumos, cauciucurile nu s-au consumat.

Săptămâna viitoare este prima etapă din RoSBK, la Serres, în Grecia, 26-29 martie, pentru care m-am pregătit în primul rând făcând exerciţii cardio, flotări, tricepşi cât să stai pe motocicletă fără să oboseşti, am alergat şi în parc. Motocicleta are revizia făcută, este totul pregătit, duminică plecăm spre Serres, să ne antrenăm cu câteva zile înainte de etapă. Avem antrenamente libere până când ajung şi reprezentanţii RoSBK, atunci când avem un program bine stabilit, pe diferite clase: C, B şi A, de la cei mai puţin experimentaţi, la avansaţi. Sesiunile au câte 20 de minute şi sunt în jur de şase pe zi.

De curând am semnat cu Taifun Racing Team şi aş vrea să le mulţumesc pentru şansă, este un moment bun şi ei mă consideră utilă pentru ei, eu îi consider la fel, să sperăm că putem face lucruri minunate împreună. Aş dori să particip la toate etapele RoSBK, desigur, dar vom vedea ce va fi pe parcurs. Sunt convinsă că anul acesta va fi mai bine şi voi avea ocazia să mă dau mai mult şi să evoluez. În primul rând, bătălia este cu mine însămi, să merg mai bine decât ieri. Ce trebuie să mai îmbunătăţesc la mine ţine clar de perioadele de frânare, pentru mine reprezintă o problemă, dar încet încet împingem markerul de frânare şi punctul meu forte este perioada de ieşire din curbă, sunt uşoară şi zboară cu mine motocicleta.


Cristina Udrescu şi Iuliana Dima, în studioul Adevărul Live FOTO Marian Iliescu

Deşi am participat la 600, clasa mea preferată este 125, am descoperit-o în 2009 şi sper ca anul ăsta să mă dau la 125, să vedem ce va fi. Nu am putut participa la 125 pentru este mai scump, cauciucurile sunt puţin mai rare, dimensiunile mai mici, trebuie să schimbi nişte piese la ea, pistonul costă cam 100 euro, la fiecare etapă trebuie să îl schimbi, altfel strici tot motorul şi e scump. Faţă de 600 e mai scump. Acum, şi la 600 trebuie să schimbi de fiecare dată cauciucurile. Eu merg cu cele la mâna a doua şi nu am simţit foarte mult acest impediment.

În ce priveşte controversele legate de cele două campionate, Dunlop Romanian Superbike şi Campionatul Naţional de Viteză, cu cât sunt mai multe ocaziile pentru a te da pe un circuit, cu atât e mai bine, avem un circuit, asta este cel mai important. Dacă nu aveam un circuit era mai greu atât pentru Campionatul Naţional, cât şi pentru RoSBK. După părerea mea sunt bune ambele, este bine să mergi alături de piloţi rapizi, pentru că te obligă să te ţii după ei, te motivează şi fiecare cu bugetul lui, dacă ai bani doar de Naţional, te dai la Naţional, dacă ai şi de RoSBK, te dai şi acolo. Orice minut pe motocicletă contează şi ambele campionate sunt la fel de bune. Să particip şi la Naţional este o alegere oportună pentru mine, pentru că e aici. Diferenţele dintre cele două constau în faptul că la RoSBK poate veni oricine să se dea, fără prea multe bătăi de cap. Pentru Campionatul Naţional ai nevoie de o vizită medicală la o policlinică sportivă, să te înscrii la un club sportiv cu licenţă valabilă în România şi o asigurare obligatorie.

Evoluţia RoSBK, de când particip în acest campionat, este bună. Timpii s-au îmbunătăţit, concurenţa este destul de mare, în 2008 eram fotograf la RoSBK, nu prea mă dădeam, anul ăsta vom merge şi la Misano, abia aştept. Iar la clasa Rookies 600 va fi un premiu. Câştigătorul va avea pentru următorii doi ani motocicletă şi contract cu echipa ASL Racing. Va avea visul împlinit pentru următorii doi ani. Noi, piloţii, ne lovim cel mai des de costuri. Este un efort financiar destul de mare dacă vrei să faci performanţă. Dacă vrei doar pentru distracţie este mai ieftin, nu ai nevoie de cauciucuri noi, mergi mai încet, cu o motocicletă mai veche. Dacă vrei să fii competitiv îţi trebuie o motocicletă mai nouă, cauciucuri noi.

Sfatul meu pentru piloţii tineri ar fi să se antreneze foarte mult, să o ia treptat, uşor, să nu se grăbească, să nu se seteze pe un timp anume, să o ia încet, e mai safe aşa. La debutul meu în motociclismul de viteză mi-a plăcut foarte mult, dar mi-am dat seama că am foarte mult de învăţat şi a fost destul de greu, am avut trepte de performanţă şi am observat că de fiecare dată când am mers pe un circuit mai mic am avut un salt de performanţă, cu secunde bune şi tehnică. Este foarte bun un circuit mic pentru antrenament şi clar opt-urile, care reprezintă tehnica de bază.

În ce priveşte participarea mea la curse şi posibilele scenarii mai puţin fericite, pot să spun că nu am, îţi faci o asigurare medicală şi este ok, nu e problemă. În rest, motocicleta are piese de rezervă, nu are ce să fie mai rău. Spre norocul meu, nu prea am avut nevoie să apelez la serviciile medicale din străinătate, la etape. Mi-am rupt clavicula în Grecia, mi s-a făcut o radiografie şi cam atât, am plătit şi am fost trimisă acasă. Cât ţine de mine, anul ăsta, în noul sezon competiţional, sunt sigură că atunci când am să pot să particip şi am să fiu pregătită mental, setată şi motivată, am sa merg. Sunt convinsă că va fi foarte bine, să vedem cum decurg lucrurile, încă nu ştiu câtă lume este înscrisă în ambele campionate. Vedem la calificări.

Am susţinerea Monsters Garage, care a fost mereu alături de mine şi sper să fie în continuare o colaborare avantajoasă pentru ambele părţi. Mă ajută cu logistica, câteodată cu o motocicletă mai nouă, extraordinară pentru mine, anul trecut am avut oportunitatea să merg cu o Honda CBR a lor şi am scăzut 8 secunde pe Motor Park, mi-a plăcut foarte mult. Să sperăm că atunci când va mai fi posibil o să pot folosi motocicleta lor.

Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză 

Imagini din aceeasi galerie
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză 
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză  
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză  
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză  
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză  
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză  
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză  
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză  
  • Cristina Udrescu, pilot motociclism viteză  
  • Cristina Udrescu, alături de Lavinia Pîrvescu, la Lorenzo Competition Barcelona, 2015  
  • Cristina Udrescu, Ladies Trophy 2013 
Distribuie imaginea
citeste totul despre: