Cum se scrie numele tău în japoneză: sistemul katakana şi regulile de scriere

Publicat: 09.02.2015 15:07

Ultima actualizare: 07.08.2022 06:23

Sistemul de scriere japonez Katakana este folosit în scrierea cuvintelor străine. Cu ajutorul acestui sistem, îţi poţi scrie numele tău în japoneză. FOTO Wikipedia

Numele tău în japoneză. Limba japoneză are două sisteme de scriere, katakana şi hiragana. Cel dintâi, katakana, este folosit pentru scrierea cuvintelor de origine străină sau pentru nume proprii, prin urmare şi pentru scrierea numelor proprii din limba română.

Katakana, sistemul de scriere japonez folosit în redarea grafică a cuvintelor străine, se foloseşte pentru neologisme, dar şi pentru scrierea numelor proprii. Dacă pentru unii ar putea fi o simplă curiozitate, cunoaşterea caracterelor japoneze katakana i-ar putea ajuta pe alţii să evite situaţiile jenante. De exemplu, în cazul tatuajelor în limbi străine cu mesaje „nefericite”, motiv de distracţie pe internet, când posesorii înscrisurilor cu cerneală pe piele se trezesc, din cauza unei litere „desenate” greşit, un alt mesaj decat cel dorit.

Numele tău în japoneză. Regulile sistemului katakana

Pentru cuvinte străine se foloseşte un alfabet numit カタカナ(katakana), în care literele sunt, de fapt, „silabe”. Excepţie: ン(n), ッ(tsu mic). Citirea se face aproape ca în română, cu excepţiile チ(chi: citit ci) şi celelalte litere cu ch. Sh se citeşte ca în engleză (adică ş), w tot ca în engleză (adică ŭ), ţ mic nu se citeşte, dar dublează consoana următoare; ス(su), ズ(zu), ツ(tsu) ク(ku) se pot citi şi fără u (u poate să nu se citească deloc sau se poate transforma în ceva asemănător cu î), ゲ(ge) şi ギ(gi) se citesc ghe şi ghi, pentru ge şi gi din română se folosesc ジェ(je) şi ジ(ji); iar シ(shi) şi ジ(ji) se pot citi şi „fără i”, adică ş sau j.

Ca să transformăm numele românesc în japoneză trebuie să facem anumite modificări sunetelor care nu au echivalent. Aşadar, potrivit alexthyme.wordpress.co, dacă o consoană nu este urmată de vocală, se înlocuieşte cu silaba formată din acea consoană şi se adaugă litera u. De exemplu, litera c devine ku, litera p devine pu şi aşa mai departe. Litera ă se înlocuieşte cu a, iar î/â se înlocuieşte cu u (sau eventual cu i).

Dacă în japoneză nu există silaba terminată în u, se înlocuieşte cu consoană şi se adaugă o (apare doar în cazul lui t şi d, care devin ト«to» şi ド«do», pentru că nu există tu şi du în mod natural, dar dacă apare explicit tu sau du, se folosesc トゥ«tu», respectiv ドゥ«du»). Litera l devine r, iar dacă o consoană nu se aude foarte pronunţat, poate fi înlocuită cu vocala dinaintea ei. De exemplu, în cazul cuvântului „parc”, care în japoneză devine „paaku” (de obicei r sau l pot dispărea).

Citește și: VIDEO Poveste de dragoste în cafea

În japoneză, cuvintele sunt accentuate de obicei pe ultima silabă, aşa că pentru a păstra accentuarea originală se pot folosi vocale lungi (duble) pentru silaba accentuată (de exemplu „gheorghe” este „gyōruge” în japoneză, sau „gyouruge”). Vocala lungă se reprezintă printr-o linie orizontală în katakana „ー”.

Nu în ultimul rând, pentru a face o consoană mai „vizibilă” se foloseşte consoana dublă simbolizată prin ッ. De exemplu, „rock” este „rokku” în japoneză (şi se citeşte aproximativ ro’ccî). De asemenea, nu există si, zi, ele se înlocuiesc cu shi(シ), respectiv ji(ジ).